<div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a">
<div dir="auto">
<div id="attachment_42278" style="width: 330px" class="wp-caption alignleft"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-42278" class="size-thumbnail wp-image-42278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n-320x299.jpg" alt="" width="320" height="299" /></a><p id="caption-attachment-42278" class="wp-caption-text">Prof. univ. Ion Ionescu-Bucovu</p></div>
<h1><strong>„…nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul”</strong> – Ion Luca Caragiale</h1>
</div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto">Cine a fost acest Caragiale? O întrebare uluitoare la care nu poate raspunde nimeni. A fost el un ”moftangiu”? Un caricaturist care a văzut lumea printr-o lupă întoarsă pe dos? A fost o minte vizionară? Un profet care Èi-a ocărât soarta naÈiei lui Èi a batjocorit-o, jignit Èi disperat de ratările Èi diformităÈile ei?</div>
<div dir="auto">A râs Èi a plâns; a râs cu un râs nimicitor, benign, virulent, Èi a plâns dureros până la lacrimi de soarta Èăranului roman în 1907? A jucat rolul unui Mitică bucureÈteanu care popula bodega? ,,<em><strong>Lucid Èi dur ca diamantul, spiritual lui ducea totul până la extrem, până la culminaÈie; cine nu suportă excesul, nu-l înÈelege pe Caragiale</strong></em>”-zice Paleologu.</div>
<div dir="auto">A fost premiant, dar nu a terminat niciodată liceul. Din cauza problemelor financiare a fost nevoit să se apuce de negustorie.</div>
<div dir="auto">A fost acuzat de plagiat atunci când a lansat „Năpasta”, dar a câÈtigat procesul datorită avocatului său, Barbu Ètefănescu Delavrancea.</div>
<div dir="auto">A fost coleg de redacÈie cu Eminescu Èi Slavici. ÈedinÈele la care participau cei trei erau aprinse, căci Caragiale, <strong><a href="https://bel-esprit.ro/mihai-eminescu-octavian-goga-si-rasinarii/" target="_blank" rel="noopener">Eminescu</a></strong> Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/ioan-slavici-nu-e-arma-mai-puternica-decat-inima-curata/" target="_blank" rel="noopener">Slavici</a></strong> cădeau cu greu de acord asupra diferitelor chestiuni discutate. Când se întâlnea cu cei de la „Junimea” unde-şi citea piesele, glumea pe seama lui Alecsandri, care-l ura de moarte pe autorul „Scrisorii pierdute”, se certa cu Negruzzi şi îl irita printr-un mahalagism ostentativ pe Titu Maiorescu.</div>
<div dir="auto">A fost proprietar de berării. Cea mai cunoscută dintre acestea a fost berăria <strong>Gambrinus</strong>, deschisă iniÈial pe Calea Victoriei, în anul 1901. Ulterior, aceasta a fost mutată la parterul Hotelului CiÈmigiu. Aici veneau ziariÈti, scriitori, politicieni Èi artiÈti. Caragiale a mai avut o berărie pe strada Gabroveni („Mihalcea Èi Caragiale”) Èi una la Bacău.</div>
<div dir="auto">Când i se cere un curriculum-vitae, el le răspunde: . „<em><strong>Nu am, domnilor, decât patru clase primare pe care pot să le justific. […] Şi să spun pentru ce nu am decât patru clase primare. Văzând că de acum încolo se îngroaşe lucrurile mi-am zis: mai bine la şcoala lumii, unde nu sunt stabilite examene…”</strong></em> (Şerban Cioculescu, Viaţa lui I.L. Caragiale).</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Om din popor, fără nume de naştere, fără avere, fără sprijin, mie nu mi-e permis un moment să uit, oricât de puţin ar însemna persoana mea ca publicist – că n-am avut pe lume alt protector decât libertatea tiparului.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Am o educaţie nu tocmai îngrijită, fiindcă părinţii mei n-au avut mijloace să-mi dea una aleasă; dar am puţin bun-simţ şi […] mă exprim, fără vreun fel original de gândire, destul de limpede şi comod. Pe lângă asta, sunt, slavă Domnului! sănătos şi voinic; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în acelaşi timp şi fost sufleor şi copist la teatru, şi corector într-o tipografie mare, la două ziare şi dau lecţii la nişte copii; aşa că pot, cu una cu alta, câştiga destul cu ce să ne susţinem eu şi familia până să termin studiul dreptului.</strong></em>” (Opere, V, p. 467)</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Sunt o fiinţă foarte complexă! Capriţioasă şi statornică; impresionabilă ca un copil incult, blazată ca un filozof istovit, mahalagioaică şi aristocrată; aici primitivă, aici ultra-rafinată, iau în glumă împrejurările cele mai grave şi sunt gravă faţă cu cine ştie ce nimicuri. Mă înnebunesc după evenimente de senzaţie, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri…[… ] Îmi trebuiesc dimineaţa cum deschid ochii ştiri palpitante, dacă nu mâhneşte peste măsură şi nu mă pot mângâia decât a doua zi cu o născocire şi mai şi.</strong></em>” (I.L. Caragiale, „Începem”,1909)</div>
<div dir="auto">În faţa foii de hârtie, Caragiale se simte complexat: „<em><strong>Nu ştiu, când am hârtia albă dinaintea ochilor, mă apucă aşa ca o ameţeală şi o spaimă… Mi se pare că e cineva în spatele meu care-mi pune mâna pe umăr, poate chiar eternitatea, şi se uită să vadă ce scriu</strong></em>“. (Mişcarea literară, nr.3)</div>
<div dir="auto">Dar scrisul este o nevoie: „<em><strong>Fiindcă tot nu mai pot fi altceva decât literat român, cel puţin să am mângâierea că-mi fac uneori cu nobila mea unealtă […] o mulţumire morală</strong></em>.” ( Opere, vol IV)</div>
<div dir="auto">La un concurs pentru un post la publicaţia „Moftul român”, cerinţa lui <a href="https://bel-esprit.ro/o-femeie-femeie-ochi-alunecosi-inima-zburdalnica-femeile-lui-caragiale/" target="_blank" rel="noopener">Caragiale</a> este următoarea: „<em><strong>Autorii sunt absolut liberi să aibă orice vederi sociale, morale, politice, filozofice, estetice etc.; pot trimite lucrări vesele, triste, hazlii, lugubre, sentimentale, răutăcioase, infame, candide, grave sau umoristice, orişicum; pot scrie după orice şcoală le convine, clasică, romantică, naţionalistă, realist, idealistă, decadentistă, parnasianistă, secesionistă, optimistă, pesimistă, obscurantistă</strong></em>”. (Opere, vol. III)</div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Caragiale2.jpg"><img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-16362" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Caragiale2-373x299.jpg" alt="" width="373" height="299" /></a></div>
<div dir="auto">„<em><strong>Moftul”, dragi cititori, nu-i ieşit din dorinţa de a râde pentru ca să râdă şi alţii. Geneza lui e revolta… Între lumea care se adună [… ] duminică în Cişmigiu şi între gazeta asta a noastră, e un mare punct comun: şi unii şi alţii luptăm pentru aducerea unor vremi mai senine şi mai cinstite.”</strong></em> [ I.L. Caragiale, Articolul 1 Mai]</div>
<div dir="auto">„<em><strong>… De ce să nu arăt eu lumii cum am văzut eu împrejurările sociale şi politice la care am asistat şi ca istoric nu numai ca simplu comediant. Împărţită-n două bande, ce se numesc cu pretenţie istorice – liberalii şi conservatori – bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de oameni, fără frică de Dumnezeu; această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţii, numite aici democratice”</strong></em>. [ I.L. Caragiale, 1907 – din primăvară până-n toamnă]</div>
<div dir="auto">Într-un articol publicat în anul 1900, aflăm ce ar trebui să facem atunci când ne apucăm de scris: „<em><strong>Învârteşte-ţi condeiul de zece ori în cerneală până să scrii un cuvânt, şi, după ce l-ai scris, gândeşte-te de o sută de ori dacă nu trebuie şters, nu de dragul stilului, ci de teama primejdiei. Oricând îţi va clipi prin minte ceva care ţi-a încărcat sufletul, ori înveselindu-l cu prisos, sau mâhnindu-l peste măsură, stinge repede scânteia care-ţi poate aprinde foc în cap. Şterge cuminte şirurile ce simţi bine d-ar plăcea la foarte multă lume, ofensând pe acei câţiva mai puternici decât aceasta, şi înlocuieşte-le cu cea mai sălcie platitudine, şi fereşte-te chiar atunci să nu cumva s-aluneci afară din tonul amabil al sfintei banalităţi.”</strong></em> ( Opere, vol. IV )</div>
<div dir="auto"><strong>Iată cum l-au văzut si contemporanii</strong>:</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Una din marile lui slăbiciuni – îşi aminteşte Slavici – era să se uite la cei ce îi trec prin faţă ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi şi atitudini […]. Îmi dădea din când în când cu cotul, îmi trăgea cu ochiul, îmi şoptea „Ai văzut?”, şi atâta era destul pentru ca să ne înţelegem. – Măi! Mai zicea câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare-n felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să-şi faci haz de ei</strong></em>”. (<em>Amintiri despre Caragiale</em>, Editura Minerva)</div>
<div dir="auto">Curiozitatea îi este vie şi-l determină să stea mereu în mijlocul situaţiilor, spre a le stimula prin procedee adecvate. Din spectator neutru devenea regizor şi, de fiecare dată, în scena banală din viaţă vedea în ceilalţi actori fără voie.”</div>
<div dir="auto">“<em><strong>Pentru o vorbă pe care s-o pună cândva în vreo schiţă viitoare, Caragiale era capabil de munci herculeene. Astfel fusese el în stare să piardă o noapte întreagă chibiţând la o partidă de table, fiindcă unul dintre jucători era grec fudul, ţâfnos, de la care Caragiale obţinea o anumită frază, spusă cu arţag.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Într-adevăr, din când în când, Nenea Iancu intervenea în joc şi-i explica grecului că jucase prost. Că trebuia să fugă, sau să bată, sau s-o joace pe dincolo. De fiecare dată i-o spunea cât mai ofensator cu putinţă. La care grecul răspundea, supărat şi invariabil: „lasă-mă, domnu, cu irunia!” Caragiale voia să-l facă să spună asta în zece feluri. Căci Caragiale avea un talent de imitaţie înmărmuritor. Şi reuşise. Dar îl costase o noapte albă […]</strong></em>”. (România literară, 1970)</div>
<div dir="auto">„Hoinărea prin orăşele de provincie – scrie <strong>Cella Delavrancea</strong> – unde prindea reflexele, caracteristicile unor necunoscuţi, de unde se întorcea încărcat de impresii noi, filtrate prin alambicul genialului talent care nu îngăduia decât esenţialul.</div>
<div dir="auto">Braşovul era un loc de predilecţie pentru el. Se ducea în piaţă să se certe cu unguroaicele, prefăcându-se că e un om prost şi cicălitor, şi nu se lăsa până nu ajungea gâlceava la culme. Scenele acestea povestite de Caragiale, cu accentul bietelor vânzătoare exasperate, aveau un haz irezistibil.</div>
<div dir="auto">Privirea lui adâncă cerceta cu solemnitate de bufniţă cotloanele sufleteşti, prindea pricinile mecanismului psihologic, înregistra neiertător toată gama vanităţii omeneşti, sămânţa ce mai de seamă a inspiraţiei sale. […] În scrisul lui nu se poate înlocui nici un cuvânt, nici o frază nu se cere mai scurtă sau mai lungă. În general trece drept ironic, a cărui operă e brăzdată de observaţii caustice menite să ridiculizeze personajele pieselor şi ale nuvelelor”. („Viaţa Românescă”, 1962)</div>
<div dir="auto">Serile alături de el erau fascinante. <strong>Şt. O. Iosif</strong> ajunge ucenic la Caragiale. Seara, ei lecturau cu voce tare sau scriau. Povesteşte cum fiecare imagine din text trăia o viaţă intensă, iar fiecare nuvelă era o avalanşă de imagini care se perindau una după alta ca-ntr-un vârtej ameţitor. ( „Flacăra”, 1912)</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Caragiale scria în tăcere şi adeseori spunea că se simte subt imboldul unei puteri străine. Compunând, construia dialogurile vorbind tare, zâmbea sau se-ncrunta. L-am văzut când muncea la „Kir Ianulea</strong></em>”, refuzând mâncarea şi veghind două nopţi de-a rândul.</div>
<div dir="auto">Muncea neîntrerupt până sfârşea opera. În tot acest timp era încruntat, febril şi ursuz. Când termina era adesea intoxicat de tutun şi cădea câteva zile într-o stare de somnolenţă paşnică. Pe „Kir Ianulea” l-a scris în trei zile şi l-a pieptănat, pe urmă, în două săptămâni. Când îl întrebam cum scrie, îmi răspundea aproape invariabil: «Eroii mă persecută… Forfotesc în mintea mea… Vorbesc… Le văz gesturile; le aud cuvintele. Dar nu ştiu exact nici ce spun, nici ce vor face, şi, pe urmă, m-apuc să scriu, şi-i las să-şi spuie singuri păsul»”. (Amintiri despre Caragiale)</div>
<div dir="auto"><strong>Victor Eftimiu</strong> scrie în articolul „<strong>Moartea lui Caragiale</strong>” că acesta intenţiona să vină la Bucureşti şi îl anunţă pe Vlahuţă că vrea să scrie, şi-i transmite vorbă să-i cumpere o masă. Caragiale soseşte de la Berlin în casa lui Vlahuţă. Se aşază la măsuţa aleasă cu grijă de doamna Vlahuţă şi se pregăteşte să scrie, dar varsă călimara cu cerneală.</div>
<h3 dir="auto" style="text-align: center;"><a href="https://culturainiasi.ro/ion-luca-caragiale/" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;"><strong>Despre I.L. Caragiale, de la IaÈi</strong></span></a></h3>
<div dir="auto">I se pare că pata este semn rău şi renunţă. Lângă pată adaugă: „T<em><strong>oate meseriile necurate lasă pete”</strong></em> şi s-a iscălit. De atunci masa lui Caragiale a rămas celebră şi unii prieteni au adăugat câte ceva. Şt. O. Iosif a scris: „Şi soarele are pete şi cu toate acestea e tot soare”. Goga a adăugat: „<em><strong>Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte.</strong></em>”</div>
<div dir="auto">Porecla “Moş Virgulă” şi-a scos-o singur după ce a analizat îndelung.</div>
<div dir="auto">„<em><strong>Arta cere conştiinţă, fără un perfect simţ de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă. Ca în toate, şi în literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier… Ce crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu “Hanul lui Mânjoală?”</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de frecătură, de ritmul vorbelor… Iaca, numai interpuncţia… Câţi nu înţeleg că interpuncţia e gesticularea gândirii… Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod… Nu se poate artă fără migăleală… Cu vremea îţi cresc tot mai mult scrupulele de conştiinţă… Dac-o fi să îmbătrânesc, ştiţi cum să-mi ziceţi ? Să-mi ziceţi Moş Virgulă&#8230;</strong></em>”</div>
</div>
<div dir="auto"></div>
<p><!--more--></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="81E6VTgTlc"><p><a href="https://bel-esprit.ro/mateiu-caragiale-un-excentric-cu-har-literar/">Mateiu Caragiale: un excentric cu har literar</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Mateiu Caragiale: un excentric cu har literar&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/mateiu-caragiale-un-excentric-cu-har-literar/embed/#?secret=ZmiDZFX4T9#?secret=81E6VTgTlc" data-secret="81E6VTgTlc" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#116;cs&#064;&#121;&#097;h&#111;o.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>