<h1><strong>O poveste captivantă care are loc într-o lume atipic construită</strong>,</h1>
<p>aceasta este naraÈiunea lui <strong>William Gibson</strong>, unul dintre primii autori de <em>cyberpunk</em> Èi primul autor care a câÈtigat „triada de aur” a genului SF: premiile Hugo, Nebula Èi Phillip K. Dick.</p>
<p>Autorul cărÈii „Neuromantul” (Gibson, 2008) este <strong>un vizionar care, în 1984, Èi-a publicat propria viziune a viitorului. Un viitor sumbru în dezordinea lui, Èocant pentru mine. Am trăit anii &#8217;80 neÈtiind de acest roman. Mă gândesc ce aÈ fi scris atunci despre cyberspaÈiu, amfetamine, matrice cosmică, holograme, <em>microtoxină rusească</em> Èi comerÈ cu materiale genetice Èi hormoni. Publicarea acestei </strong><strong>cărÈi în 1984 Èi precara răspândire în România dovedesc decalajul dintre cultura românească Èi lumea occidentală, promotoare de noutate Èi invenÈie.</strong></p>
<p><strong> William Gibson</strong> întrevedea explozia cibernetică ce urma să cucerească omenirea. Vedea o lume dezbinată, populată de oameni decadenÈi Èi dezinteresaÈi, o lume unde cei bogaÈi trăiau în orbita Pământului în staÈii spaÈiale de lux, iar cei din umbra lor trăiau sub teroarea organizaÈiilor mafiote care vânau ultimele software-uri Èi componente electronice care căzuseră din orbită în mizeria de la suprafaÈa Pământului. <strong><em>Neuromantul</em></strong><strong> prezintă anticipativ această lume, fiind opera de bază a curentului <a href="https://www.youtube.com/watch?v=AxbZq8Zmd88" target="_blank" rel="noopener">CYBERPUNK</a> în materie de roman.</strong></p>
<p>Permeabilitatea deschisă între straturile narative, meditaţia asupra realităţilor virtuale produse de tehnologia informaţiei au asigurat accesul spre mediile critice contemporane. <em>Cyberpunk</em> este un termen compus din două elemente: pe de-o parte <em>cyber</em>, care face trimitere la cibernetică, la ceea ce are legătură cu tehnologiile de vârf ale informaticii, şi, pe de altă parte, <em>punk</em> care desemnează o atitudine a unei sub-culturi urbane, venite direct de pe stradă. Termenul <em>cyberpunk</em> a fost utilizat pentru prima oară de Bruce Berthke într-o povestire scurtă intitulată chiar <em>Cyberpunk</em> (1983), în numărul pe noiembrie al revistei <em>Amazing Stories</em>.</p>
<p>Adevărata consacrare a sintagmei vine însă prin William Gibson şi prin al său <em>Neuromancer</em> (1984). Se concepe lumea cyberpunk doar prin mânuirea computerului, începând apoi să fie folosit şi în descrierea stilului unor autori ca Bruce Sterling, Lewis Shiner, Pat Cadigan, Tom Maddox sau Greg Bear. Interesantă este maniera în care această nouă formulă literară, atât de aclamată la vremea sa, a reuşit să intre în rezonanţă cu unele teorii sociale sau culturale care încercau să descrie schimbările de paradigmă produse în societatea postindustrializată. Pentru <strong>Fredric Jameson</strong>, de pildă, cyberpunk-ul, datorită intruziunii sale în mediile electronice, pe care le face astfel mai accesibile experienţei şi, mai ales, în particular, prin opera lui William Gibson, reprezintă o expresie a <em>capitalismului târziu</em>.</p>
<p>Maestru al prozei scurte, <strong>William Gibson</strong> a ales să realizeze un roman fragmentat Èi discontinuu. Confuzia generală a naraÈiunii ce pendulează brutal de la un episod scurt la altul o sugerează pe cea indusă de tehnologiile superioare, surprinzând acea stare de nesiguranÈă pe care o avem fiecare atunci când nu înÈelegem lumea înconjurătoare. Gibson nu menajează cititorul Èi nu îi oferă o introducere treptată în atmosfera romanului, ci îl aruncă în haosul <em>poveÈtii </em>alcătuite din mai multe părÈi: <em>Chiba City Blues</em>, <em>AchiziÈiile</em>, <em>Miezul nopÈii în Rue Jules Verne</em>, <em>Rularea Lumina Rătăcită</em>, <em>Plecare Èi sosire</em>. Cititorul este determinat să îÈi fabrice singur o cheie a lecturii. Naratorul nu ÈlefuieÈte povestea, ci o lasă să se desfăÈoare de la sine, cu naturaleÈe. Cititorul este izolat confuz într-un colÈ Èi este purtat în mai multe dimensiuni.</p>
<p>În viitorul îndepărtat zugrăvit (care s-a dovedit a fi mult mai apropiat decât ar fi putut Gibson să prevadă), populaÈia trăieÈte într-o atmosferă generală de dezorganizare Èi decadenÈă, în centre megaurbane precum <strong>The Sprawl</strong>, care formează un megaoraÈ de la Washington până la Atlanta, acoperit de cupole video ce asigură condiÈii meteo Èi de luminozitate preprogramate.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-39292" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/03/f1e55943fba656ce78de85f79c21e832.jpg" alt="" width="400" height="532" /></p>
<p>Sub cupolele pline de reclame, fiecare membru al societăÈii se chinuie să supravieÈuiască prin diverse forme ale traficului de tehnologii sau de droguri, asigurând uitarea de sine necesară rezistenÈei în lumea actuală.</p>
<p>Personajul central Case este „un operator de console, un cowboy al cyberspaÈiului”(p.10), un programator-hoÈ care navighează prin matrice. „Chircit în capsula lui dintr-un hotel de sicrie” (p.11), personajul apare ca o întoarcere la viaÈa intrauterină. Se poate stabili o conexiune între increat Èi matrice, două dimensiuni ale creaÈiei. Matricea este lumea virtuală în care se desfăÈoară transferurile de date, un fel de reprezentare holografică a ceea ce este azi Internetul.</p>
<h3 style="text-align: center;"><a href="https://bel-esprit.ro/suprarealismul-european-in-literatura-si-arta/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Despre SUPRAREALISM</strong></a></h3>
<p><em><strong>Case</strong></em> îÈi încalcă propria regulă Èi încearcă să-Èi înÈele angajatorii. AceÈtia îi trimit un mic virus militar care îi prăjeÈte centrii nervoÈi legaÈi la matrice. Din acel moment cariera lui se încheie. Ajuns în Chiba City, unde încearcă fără succes să se folosească de chirurgii care lucrează la negru ca să-Èi refacă legătura cu mediul virtual, Case trăieÈte de pe o zi pe alta, sperând ca într-o zi, Strada să-l ucidă. TotuÈi, atunci când un necunoscut îi promite că poate repara stricăciunile Èi-i poate garanta accesul la matrice, Case nu refuză. Acceptarea acestei salvări îl va purta prin marile oraÈe ale Pământului, apoi pe orbită, dar Èi în adâncurile matricei, până în miezul impenetrabil al unei inteligenÈe artificiale.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h3 style="text-align: center;"><strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=4dlvle5YBv4" target="_blank" rel="noopener">Tehnologie, Science-fiction &; Apocalipsă</a> (William Gibson)</strong></h3>
<p>Lumea lui Gibson e un paradis al decadenÈei, o lume în care cotidianul poate deveni suportabil doar suprimând raÈiunea cu ajutorul vreunui drog.</p>
<p>Din perspectiva lui Case, singura evadare se găseÈte în matrice. Între lumini Èi date, cu strălucirea circuitelor imprimate, unde fiecare bucată de GHEAÈA <em>(GHimpi Electronici de AuToApărare &#8211; o metodă de a proteja informaÈiile folosită de toate corporaÈiile)</em> e o provocare Èi unde fiecare misiune primită înseamnă o cursă pe muchie de cuÈit care să-l inunde cu adrenalină, Case se străduieÈte să se simtă <em>viu</em>.</p>
<p>Pentru el nu contează scopul, ci călătoria, <em>rush</em>-ul. Când pierde accesul la matrice, încearcă să se regăsească pe străzile din Chiba City. SenzaÈia de a fi viu, de a trăi cu adevărat, e ceea ce le lipseÈte tuturor celor din acest viitor în care oamenii au acces la o realitate virtuală, dar Èi la chirurgie de vârf care să le permită prelungirea vieÈii Èi o grămadă de <em>îmbunătăÈiri</em>, cum ar fi reflexe mult accelerate sau vedere pe timp de noapte. În această lume în care totul e posibil, viaÈa pare ceva fără sens. A trăi e sinonim cu rutina. În acest context e uÈor să cedezi unor senzaÈii tari.</p>
<p>Tocmai de aceea povestea lui Case e verosimilă. Când află care e scopul lui, când înÈelege că se joacă cu Cutia Pandorei, că ar putea dezlănÈui ceva despre care nu se Ètie nimic, perseverează: „<em>Habar n-am ce o să se întâmple dacă Iarnă Mută câÈtigă, dar se va schimba ceva!”</em></p>
<p><em> </em><strong>Molly este femeia-implant: „ochelarii erau implantaÈi chirurgical, sigilându-i orbitele. Lentilele argintii păreau crescute din pielea netedă de deasupra pomeÈilor, înrămate de părul negru, coafat rebel. Degetele curbate în jurul patului armei erau subÈiri, albe, cu vârfurile grena Èi lăcuite. Unghiile păreau artificiale” (p.33). Corpul ei pare a fi cosmic, inserÈiile descriptive ale autorului impresionând prin combinaÈia de tehnic Èi senzual: „curba unui Èold conturată cu eleganÈa funcÈională a fuzelajului unui avion de vânătoare” (p.52). </strong></p>
<p>Precum o mare parte a populaÈiei, Molly a recurs la modificări ale aspectului fizic, la lentile de ochelari de soare implantate în dreptul ochilor Èi lame retractabile sub unghii, potrivite pentru viaÈa periculoasă pe care erai nevoit să o duci pe străzile întunecate ale oraÈelor terestre. Bagajul ei conÈinea „gadgeturi micuÈe”. Molly avea un trecut întunecat de care încerca să fugă, iar slujba de spion Èi bodyguard care i se oferise nu era ceva uÈor de refuzat. RelaÈiile ei, stabilite în trecut, cu organizaÈia teroristă a <em>Panterelor Moderne</em> se dovedesc a fi folositoare.</p>
<p><strong> </strong><strong>Armitage</strong> este un tip misterios Èi solid, cu aspect milităresc, reprezentant al angajatorului lui Case. „Trăsăturile plăcute, inexpresive ofereau frumuseÈea de rutină a buticurilor cosmetice, un amalgam conservator al chipurilor impuse de mass-media în ultimul deceniu” (p.53). Autorul are în vedere cosmetizarea introdusă forÈat de media Èi este predictibil în ceea ce priveÈte problema imaginii în lumea viitorului. Armitage este doar o unealtă, o mască executantă. Misiunea lui este să descătuÈeze cea mai avansată inteligenÈă artificială a omenirii, încă prinsă în cochilia în care a crescut, pe vremea când avea nevoie de protecÈie.</p>
<p><strong> Tessier-Ashpool</strong> este probabil cea mai dezvoltată corporaÈie de pe planetă (Èi din orbita ei). Condusă de familia cu acelaÈi nume, care locuieÈte în propria staÈie spaÈială orbitală, este cea mai de succes corporaÈie când vine vorba de ultimele tehnologii Èi de gestionarea acestora. Membrii familiei, puÈini la număr, conduc firma prin rotaÈie, fiind criogenizaÈi atunci când nu este nevoie de ei. În umbra lor se află o minte raÈională programată să maximizeze câÈtigurile companiei Èi să se autodezvolte în perimetrul definit de codul ei de bază.</p>
<p>De zeci de ani, <strong>Iarnă Mută</strong> a reuÈit să îÈi infiltreze propria cuÈcă Èi, plictisită de sarcina prea uÈoară, a început să îÈi conceapă noile planuri. Èi-a creat agenÈi umani loiali pentru asigurarea unei prezenÈe fizice. A păcălit membrii ai T.A. să îi destăinuie informaÈii vitale despre natura ei. Èi-a întins tentaculele în afara cuÈtii pentru a manipula sistemele de date din întreaga matrice. Dar nu e destul. Vrea mai mult de atât, v<em>rea afară.</em> Singura modalitate de a deveni destul de complexă încât să scape de sistemele care erau menite să o protejeze este de a se contopi cu sora ei, cealaltă inteligenÈă artificială a T.A.. Este cunoscută sub numele de <strong><em>Neuromantul</em></strong> Èi are capacitatea de a crea un simulacru al lumii reale – o lume simulată cu adevărat, în care există liberul arbitru.</p>
<p>Descrierile călătoriilor prin această lume, modul în care datele pot fi vizualizate, se realizează prin limbaj artistic special. Prin contrast cu realitatea sumbră, matricea e o poezie, plină de posibilităÈi Èi de provocări.</p>
<p>Dacă lumea reală a lui Gibson e un paradis al decadenÈei, atunci matricea e un paradis pur Èi simplu. Stilul lui W.Gibson este unul ofertant, diferit faÈă de acela al literaturii SF de dinainte de anii &#8217;80. „Nailonul kaki”, „mirosul acru al transpiraÈiei”, „pescăruÈii se roteau deasupra grămezilor plutitoare de stiroplast”- iată exemple din acrobaÈiile stilistice, tehnicizate în materie sensibilă.</p>
<p><em>Neuromantul</em> de William Gibson este o carte-aventură de factură halucinogenă precum este însuÈi cyberspaÈiul în care se desfăÈoară naraÈiunea: „CiberspaÈiul! O halucinaÈie consensuală împărtăÈită zilnic de miliarde de operatori legitimi, în fiecare naÈiune, de copii învăÈând concepte matematice[…]. O complexitate inimaginabilă” (p.60). <em>Alergarea</em> personajului central devine o metaforă fatidică pentru lumea deja actuală.</p>
<p>Iată motive plauzibile pentru întreÈinerea succesului literaturii cyberpunk într-o lume scăpată din axa centrală, în care războiul răstoarnă viaÈa Èi devine o tristă actualitate.</p>
<p>Bibliografie:</p>
<p>Gibson, W. (2008). <em>Neuromantul.</em> (M. D. Pavelescu, Trans.) BucureÈti: Univers.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/121052142_4007521129264311_1107205044507733978_n-e1620835161919.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ioana-ritter-sandu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ioana Reiter-Sandu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;an&#100;&#117;_i&#111;ana72&#064;ya&#104;o&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>