Navigând spre sensul vieții – „Casa curată”

 

Învelită în staniol american, orice povestioară moralistă este seducătoare pe hârtie. Există, însă, realizatori (precum Felix Alexa) care ambalează – de mai bine de douăzeci și cinci de ani – cu nonșalanță nedisimulată și astfel de povești. Mereu găsește soluții unice prin care își exprimă crezul artistic. Dacă stăm și analizăm o glumiță spusă (pe șoptite, la ureche) de o menajeră din Brazilia, o considerație nesemnificativă asupra prafului, o călătorie în Alaska pentru a recupera un copac ce poate vindeca cancerul, toate acestea nu ar părea ‘ingredientele’ promițătoare pentru o satiră americană contemporană. De fapt, chiar este greu de înțeles cum se potrivesc confortabil în aceeași piesă. Totuși, mulțumită imaginației talentatei Sarah Ruhl (autoarea piesei „The Clean House”), această bizară combinație de idei și imagini, împreună cu alte câteva elemente mai exotice, conlucrează magic și dă roade pe scena Sălii Pictura. După cum susține comedia plină de compasiune a scriitoarei americane, cele mai bune lucruri din viață – o glumă sublimă, un scop menit să ducă spre împlinirea de sine, un suflet pereche, chiar și o ‘moarte satisfăcătoare’ – merită nespus de mult așteptate. Sugestivul afiș – cu puternice accente din René Magritte (Grafică: Sabina Spatariu)  – stârnește interesul oricui ar dori să pătrundă dincolo de «treptele nemărginirii».

Acest text a beneficiat și de o punere în scenă inteligentă odată cu recenta montare de la Naționalul bucureștean. Direcția de scenă, semnată de Felix Alexa, a stârnit chicoteli, dar și suspine în sală și a transformat textul semnat de Sarah Ruhl într-o necesară și remarcabilă satiră socială, lipsită de furie, dar plină de umor. „Casa curată” valorifică pe deplin umorul aspru, îndrăzneala teatrală și bogăția emoțională. Felix Alexa are ‘îndrăzneala’ de-a fi modern cu subtilitate. Sobrietatea construcției scenice este perfect adecvată tonului și atmosferei scriitoarei care folosește realism magic și structura neliniară atunci când abordează problematici de gen, rasă, clasă, sexualitate și diferențe culturale.

Acțiunea se desfășoară într-un „Connecticut metafizic” în casa unui cuplu de medici. Au angajat o menajeră pe nume Matilde, o (aspirantă) actriță de comedie din Brazilia, care este mai interesată să vină cu gluma perfectă decât să facă curățenie. Spectacolul se deschide cu trei dintre eroinele care înfruntă lumina reflectoarelor, prezentându-și singure, în fața publicului, „fișa personală”. Se detașează juna Matilde (Sandra Ducuță). Așa o descoperim pentru întâia dată pe Matilde printre canapele albe, dintr-o austeră scenografie (Ștefan Caragiu). Astfel, se dezvăluie o femeie sexy, echipată all black, ușor zeflemistă. Încă plângând moartea părinților ei (cei mai amuzanți oameni din satul lor brazilian, mama ei a murit râzând, iar tatăl ei s-a sinucis la scurt timp după), Matilde, în vârstă de 27 de ani, vrea doar să scrie glume.

Montarea devine un spectacol plin de poezie și mister, plasat într-o casă/cuib/navă dintr-un ipotetic ocean – loc cu profunde semnificații; un spațiu în care sălășluiesc temerile noastre ancestrale, dar, în egală măsură, și locul din care putem ieși la lumină mai puternici decât am intrat.

Cadrul scenografic (semnat de Ștefan Caragiu) – ca un vas de lux, cu camere pe înalt și terasă, decupate în prim-planuri de spoturile reflectoarelor  – a fost o soluție ingenioasă și eficientă. Video design-ul (Constantin Șimon) atenționează spectatorul asupra fiecărei escale a personajelor. Actorii reuniți de această distribuție evită senzaționalismul și gesticulațiile inutile și permit spectatorilor accesul la un tip de durere reală, văzută (aici) ca o izbăvire. Bunăoară, când nu se gândește la glume, Matilde pare deprimată. Chiar intră într-o perioadă nefericită, fiindcă fetei nu-i place să facă curățenie. Ceea ce nu ar fi chiar o problemă dacă Matilde ar fi o femeie privilegiată precum Lane (Irina Movilă), doctorița americană care este angajatorul ei. Dar Matilde a fost angajată să curețe casa lui Lane, iar reacția ei o irită pe Lane care se lamentează: „Îmi pare rău, dar eu nu am absolvit Facultatea de Medicină ca să fac curățenie în casă”.

Ca o nesperată șansă pentru amândouă, sora nefericită a lui Lane, Virginia (Ana Ciontea), vede chintesența în praf, metafizica în mucegai. „Dacă nu faci curat” – întreabă ea – „de unde știi dacă ai făcut vreun progres în viață?”. Sclipirea nebună din  privirea eroinei întrupată cu mare finețe de Ana Ciontea strălucește mai tare când Virginia spune: „Dacă nu ar fi praf, cred că aș muri”. Dulce și flexibilă, acolo unde Lane este fragilă și închisă, Virginiei/Anei Ciontea îi place să curețe. Așa că o convinge pe Matilde să o lase să curețe (pe furiș) casa surorii sale, punând astfel în mișcare o serie de evenimente care reordonează totul treptat – și adâncește ineluctabil – relațiile dintre personajele piesei, printre care și soțul lui Lane, Charles (Richard Bovnoczki). Acesta de pe urmă este un reputat chirurg care are o nouă amantă, Ana (delicata Lamia Beligan), căreia i-a făcut recent o mastectomie. După intervenție, s-a îndrăgostit de ea în timpul unei scurte consultații.

Deși este fermecătoare și de succes, Ana (Lamia Beligan) nu este chiar «trofeul așteptat»; e doar o femeie de 60+ de ani cu cancer la sân. Când Charles efectuează mastectomia ca un dirijor de orchestră într-o ceremonie cvasi-sexuală, cvasi-religioasă, însoțită de ‘muzică cerească’, totul se transformă într-o scenă de o frumusețe și-o tristețe tulburătoare (Pregătire muzicală: Cătălin Petrescu). Căutând – de asemenea – «curățenie», Charles o aduce pe Ana să-și cunoască soția, în speranța că ar putea fi toți prieteni. Regizorul dovedește o neobișnuită abilitate de a ancora și cele mai șubrede clișee romantice – dragoste la prima vedere, aflarea «sufletului-pereche», înnebunirea din dragoste – în realitate. De aceea, pașii neînfricați în realismul magic cu aromă latino ai piesei transferă montarea într-o zonă aparent distractivă, pe acorduri muzicale melodramatice, dar de mare efect, în perfectă armonie cu substanța textului și cu perspectiva regizorală.

„Așa îmi imaginez părinții”, spune Matilde de mai multe ori, evocând un cuplu elegant (interpretat de Lamia Beligan & Richard Bovnoczki) care dansează, râd și se iubesc.  „Așa mi-l imaginez pe soțul meu și noua lui soție”, spune Lane, chemând o altă imagine a armoniei pasionale, vizibilă și pentru Matilde. Realitatea, desigur, nu este niciodată la fel de lină și necomplicată ca acele fantezii, dar realizatorul sugerează că există bucurie și împlinire chiar și în dezordine.

În fond, „Casa curată” devine un bun pretext pentru a analiza relațiile dintre clasa privilegiată și imigranții săraci, de a lansa reflecții despre curățenia în casă văzută ca mijloc de igienizare a stărilor sufletești sau pentru a medita asupra nevoii de a-ți găsi «sufletul-pereche». Sociologia este doar un fir mic în tapiseria multinuanțată a „Casei curate”, o piesă care continuă să dezvăluie perspective surprinzătoare, imagini capricioase și straturi de sentimente bogate pe măsură ce acțiunea se derulează. Sensibilitatea caleidoscopică a regizorului Felix Alexa îmbrățișează o poveste de dragoste ce seamănă ba a operetă, ba a tragedie cu o performanță excepțională (adevărat balet & comedie fizică) a Anei Ciontea, în care ‘sufrageria curată’ a Doamnei Lane este redusă la o veselă dezordine. Asistăm la o suită de reflecții perceptive asupra nevoii noastre de ordine în viață și la încetarea conflictului dureros cu haosul pasiunii reale. Căile dezordonate ale circumstanțelor fac legea. De asemenea, este de salutat faptul că trei personaje principale de aici sunt femei vii și complexe de peste 50 de ani. Evident că există și un sentiment profund pentru solidaritatea, caracterul practic și rezistența emoțională a femeilor. În ceea ce privește bărbații, în ciuda faptului că este cel mai bine intenționat și devotat dintre iubiți, Charles renunță la imagine; pleacă într-o misiune în Alaska, tăind un copac de tisă pentru a vindeca cancerul și învață să piloteze un avion.

Felix Alexa îi îndrumă pe actori să găsească tonurile potrivite pentru șanțurile ciudate din scrisul lui Sarah Ruhl, fluxul și refluxul flexibil dintre naturalism și fantezie. Richard Bovnoczki este deosebit de bine într-un rol înflăcărat, extravagant; Irina Movilă echilibrează cu pricepere suprafețele dure ale lui Lane cu vulnerabilitatea recent redescoperită, iar Virginia Anei Ciontea este o ‘tocilară adorabilă’, cu străluciri de perspicacitate. Cheia succesului se regăsește în plinătatea cu care directorul de scenă își vede personajele, care au toate vieți interioare complicate, care încep să se lovească unul de altul în moduri misterioase, pe măsură ce destinele lor se împletesc.

Felix Alexa îmbină tonurile sale contrastante cu o precizie subtilă. Actorii selectați pentru distribuția acestui spectacol reflectă aceeași înțelegere ascuțită a capacității autoarei piesei de a vedea absurditatea emoției, dar și autenticitatea. Bunăoară, Ana Ciontea calibrează perfect îndrăzneala și farmecul comic din portretizarea Virginiei, pe măsură ce nefericirea și invidia dintre surori evoluează spre compasiune. Cu insistența ei asupra farmecelor fatale – ale unei glume bune, personajul Matilde ar putea părea îndoielnic de ciudat, dar Sandra Ducuță o umanizează cu ușurință. „Casa curată” este o piesă care se preocupă în primul rând de intimitățile complexe dintre femei. Dar, după ce a început ca o comedie à la Woody Allen, montarea se transformă într-o capricioasă farsă despre căutarea solidarităţii femeiești şi a râsului cosmic în faţa morţii.

Acest spectacol amuzant și antrenant are o năucitoare poezie, dar și o înțelepciune pătrunzătoare, regăsim umorul bizar, fantezie, spiritualitate, arii de operă, dar și un sentiment viguros romanțios. Mai presus de toate, conține o mare doză de compasiune. Mesajul pare simplu: trebuie să învățăm să trăim cu defectele noastre, dar și ale celorlalți, uitând încercarea zadarnică de a înlătura marginile aspre.

Regizorul Felix Alexa mărturisește: «În timpurile sinistre pe care le trăim, am ales să descriu cu umor și înțelegere tandră, cum ne îndreptăm cu toții către un final previzibil. „Cred că Raiul e un ocean de glume. La care toată lumea râde”, e ultima replică a acestei piese pline de umor inteligent și tristețe. Să sperăm că poate așa e…»

Întreaga echipă, coordonată cu brio de  Felix Alexa, poate continua să navigheze…(E la nave va) și în ‘Raiul’ văzut ca un ocean de glume.

Casa curată de Sarah Ruhl

Traducere: Andrei Marinescu

Regie: Felix Alexa

Versiune scenică: Felix Alexa

Lighting design: Felix Alexa

Ilustrație muzicală: Felix Alexa

Scenografie: Ştefan Caragiu

Pregătire muzicală: Cătălin Petrescu

Video design: Constantin Șimon

Regia tehnică: Marcel Bălănescu

Data premierei: 24.05.2023

 

Lane:	Irina Movilă	Virginia:	Ana Ciontea
Charles:	Richard Bovnoczki	Matilde:	Sandra Ducuță
Ana:	Lamia Beligan