<p style="text-align: center;"><strong><em> „Niciodată nu am căutat motivul pentru care scriu.”</em></strong></p>
<p><strong>Nathalie Sarraute</strong> (pe numele de naÈtere Natalia &#8211; Natasha &#8211; Tcherniak Ivanovo, n. în 18 iulie 1900 – d. 19 octombrie 1999, Paris) a fost o avocată Èi o scriitoare franceză de origine rusă. A fost căsătorită cu avocatul Raymond Sarraute Èi a avut trei copii. Autoarea romanului <strong><em>Portretul unui necunoscut (1948), </em></strong>ea este considerată iniţiatoarea şi reprezentanta <strong><em>noului roman</em></strong>. În „poveÈtile” ei, care sunt, de fapt, discuÈii Èi nu neapărat fapte, ea refuză psihologia tradiţională şi încearcă să surprindă mişcările psihice la limita dintre conştient şi inconştient. Sarraute surprinde realitatea ascunsă a lucrurilor în ipostaze exprimabile în cuvânt, transpuse în conversaţia dintre personaje şi în subconversaţie, adică într-un comentariu metaforic implicând trăirea autentică.</p>
<p><strong><em>Limbajul inexprimabilului în „ Noul Roman francez”</em></strong></p>
<p>Alături de <strong>Michel Butor</strong> şi <strong>Alain Robbe-Grillet</strong>, Nathalie Sarraute, iniţiatoare a Noului Roman, răstoarnă codurile romanului tradiţional, propunându-şi să transpună în cuvinte senzaţiile imperceptibile care stau la baza raporturilor umane. Viaţa sa literară începe în timpul ocupaţiei germane, când, folosind un pseudonim, publică primul roman, <strong><em>Portretul unei necunoscute</em></strong> (1948). Succesul vine două decenii mai târziu cu romanul <strong><em>Fructele de aur</em></strong> (1963), a cărui temă este aflarea unui mod de comunicare autentic în ciuda banalităţii cotidianului. Douăzeci de ani mai târziu, în <strong><em>Copilărie</em></strong>, Sarraute pune în dialog două voci, tot pentru a reconstrui copilăria, nu fără nesiguranÈă şi conştientă de decalajul dintre realitate şi amintirile sale…<br />
<strong><em><br />
Opera</em></strong>, titluri de romane mai importante: <em>Portrait d`un inconnu</em> (<em>1956), Les Fruits d`or (1963),</em> <em>Le Planétarium (1972), Entre la Vie et la Mort (1973), Enfance (1983), L` Usage de la parole (1983), C`est beau (2000).</em></p>
<p>Articolul prof.dr. Fabien Demangeot reliefează<em> maniera în care <strong>Nathalie Sarraute</strong>, alături de Alain Robbe-Grillet Èi Claude Simon, trei dintre figurile de boltă ale Noului Roman, au deconstruit, pentru a reconstrui apoi <strong>noÈiunea de personaj</strong></em>. <em>Pentru autoarea <strong>Planetariu</strong>-lui, romanul este un veritabil teren de explorare a psihicului. Sarraute nu mai pune în scenă personaje, în sensul clasic al termenului, ci arhetipuri în luptă cu propria conÈtiinÈă. <strong>SenzaÈia</strong> pe care Sarraute o numeÈte <strong>tropism</strong>, cu referire la titlul primei sale lucrări, <strong>Les Tropismes</strong> (Paris, 1939 ), are mai multă importanÈă în opera sa decât faptele. Tropismele, anumite senzaÈii sau percepÈii, împiedică pe bărbat sau femeie să se deschidă lumii. </em></p>
<p><em>În diferite exemple din producÈiile literare ale Nathaliei Sarraute, vom vedea că disoluÈia personajului este departe de a fi un simplu artificiu literar. FiinÈele care populează opera literară a romancierei, oricare ar fi ele, adesea închise în posturi/ ipostaze stereotipe care le împiedică să se deschidă lumii, sfârÈesc prin a compune un veritabil <strong>tablou al umanităÈii</strong>. Sarraute nu contestă numai fundamentele romanului clasic, ci ea îi retrasează contururile pentru a ne propune o ficÈiune mai aproape de propriile noastre experienÈe.</em>( Fabien Demangeot, <strong><em>La déconstruction de la notion de personnage dans l` œuvre de Nathalie Sarraute, </em></strong><strong><em>DeconstrucÈia noÈiunii de personaj în opera lui Nathalie Sarraute</em></strong> ) [Fabien Demangeot, docteur de l` Université de Bourgogne]</p>
<p><img class=" wp-image-12021 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/d2497eccfb2b5b6cd396b0a68e491836.jpg" alt="" width="445" height="643" /></p>
<p><strong><em>Portretul unui necunoscut</em></strong> (1949) primeÈte titlul de <strong><em>antiroman</em></strong> pentru distanţarea deliberată de structura clasică a prozei (personaje, acţiune, epilog). Nathalie Sarraute susÈine că totul se face în cuvinte: <em>un om întreg, fiinÈa cu miliardele sale de miÈcări mici care apar în câteva lucruri spuse, un râs, un gest. <strong>Portrait d&#8217;un inconnu</strong></em> (1949<em>, </em>tradus în 1958 la noi), nu se pretează la orice analiză a structurii: evenimentele nu se iau în considerare, personajele nu descoperă nimic Èi nu judecă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>Romul Munteanu</strong> afirmă în prefaţa romanului <strong><em>Portretul unui necunoscut</em></strong> că Nathalie Sarraute face parte din categoria scriitorilor dificili din cauza <em>ambiguităţii situaţiilor şi a personajelor</em>. Pe scriitoare o interesează mai ales dedesubturile aparenÈelor.<br />
Romanul subliniază de fapt prin miÈcările aparente ale personajelor dramele interioare ale acestora. Personajul-narator devine observatorul, un fel de anchetator al acestor drame Èi este reprezentat de un tânăr introvertit cu gustul visării în gol, prin care se dezvăluie <strong><em>contrastul dintre realitate Èi aparenÈă</em></strong>: <em>doresc din răsputeri să văd celălalt aspect, nu caut originalitatea.</em> Personajele sunt <strong><em>EL </em></strong>Èi<strong><em> EA</em></strong>, un tată avar şi fiica sa care suferă din pricina neajunsurilor financiare. Eul epic este receptorul care captează impresiile despre ceilalţi, fiind fascinat de aceştia. „Urmărirea” se va face pe străzi, în scările blocurilor, în locuinÈe, există totuşi o limită în cunoaşterea celorlalţi, un zid care nu poate fi trecut, simbolicul anchetator fiind mulţumit cu ideea că nu va şti niciodată mai mult decât <em>EI.</em> În acest caz, nici cititorul nu va avea acces la informaţia completă : <em>Fapt e că nu voi primi niciodată de la ei decât ceea ce culegeam când ascultam pe la uşi, decât firmiturile picate de la masa lor.</em></p>
<p><strong><em>Intriga</em></strong>, inspirată parcă din opera lui Balzac, <em>Père Goriot</em>, prin caracterul domestic al romanului, porneÈte de la un bătrân avar, care îşi determină fiica să accepte o căsătorie din interes, el nefiind suficient de receptiv la pretenţiile decente ale fetei hipersensibile, hrănită cu clişee. Mutilată sufleteşte, ea trăieşte un anumit complex al tatălui. Bătrânul avar pare un om puternic privit din exterior, superioritatea lui manifestându-se în societate numai faţă de femeile delicate şi faţă de copii. Privit din interior, bătrânul este terorizat de anxietăţi. El nu poate opri trecerea timpului şi apropierea propriului deces.</p>
<p><strong><em>Un aspect întâlnit şi la alţi reprezentanţi ai noului roman este prezenţa memoriei involuntare, a divagaţiilor, a legăturilor cognivite care sunt considerate viziuni</em></strong>. Personajul ajunge să se vadă după modelul perceput despre el de ceilalÈi. O reflectare a aparenÈei în psihicul eroului de factură „nouveau roman”, pentru ca în final să-Èi revină la starea reală, iniÈială<strong><em>.<br />
</em></strong></p>
<div id="attachment_12022" style="width: 443px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-12022" class="size-full wp-image-12022" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/a762bf1d3f649477be5c8eac2104a405.jpg" alt="" width="433" height="650" /><p id="caption-attachment-12022" class="wp-caption-text">Nathalie Sarraute (Gisèle Freund, 1964)</p></div>
<p><strong><em>Fructele de aur, </em></strong>cu titlul original <strong><em>„Les Fruits d&#8217; o</em></strong>r” (1963) este un roman-oglindă, de asemenea. O carte născută din cotidian, de la gestul banal, de la o discuÈie, cu pauze, ezitări Èi reluări din alte perspective, ajungând o operă de artă, cu nevoia de autenticitate Èi anticalofilie.<br />
Numele personajelor nu este dat nici aici, sunt un EL Èi o EA. Ei discută despre o cunoÈtinÈă comună, un domn entuziasmat de o pictură a lui <strong>Gustave Courbet.</strong><br />
Vocea masculină ridiculizează emfaza Èi preÈiozitatea acestui domn, proprietar al tabloului. Vocea feminină încearcă să redreseze situaÈia Èi îi adresează o întrebare, interesându-se dacă îi place romanul <em>Fructele de aur</em> de Bréhier.<br />
După răspunsul &#8230; <em>e o carte bună</em>, urmează o analiză în profunzimi Èi reflexii, la nesfârÈit. Romanul Nataliei Sarraute, <em>Fructele de aur</em>, este o carte ce se vede în <em>Fructele de aur</em> de Bréhier, reflectându-se la infinit ca-ntr-o oglindă în care se priveÈte. Obiectul intelectual este perceput ca un virus care contaminează organismele pure ale celor doi tineri. Într-o operă ca <em>Fructele de aur</em> însăÈi ideea de singularitate sfârÈeÈte prin a se descompune.<br />
Un roman poate prea literar, de neînÈeles, vor spune unii cititori, alÈii îl vor sorbi ca pe un cocktail proaspăt – subtilităÈi, modernism, autenticitate. O carte admirabilă.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/marguerite-duras-iubirea-inseamna-a-vedea/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Marguerite Duras&#8230;.</a><br />
Nathalie Sarraute – <em>Portretul unui necunoscut</em>, Editura pentru Literatura Universală,Bucureşti, 1967,<br />
<em> &#8211; Fructele de aur</em>, Edit. Univers, Buc , 1977.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;&#108;&#111;rip&#097;&#116;a&#110;&#064;&#121;a&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>