<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro"><span class="" title="">Una dintre cele mai mari tragedii ale muzicii din secolul XX a fost moartea lui <strong>Dinu Lipatti</strong> la vârsta de 33 de ani. Dacă Èi-ar fi trăit viaÈa întreagă, ar fi fost cel mai mare pianist al secolului.</span></span></p>
<p style="text-align: center;"><em>„BăieÈandrul acesta ciudat, cu un fizic nu foarte atrăgător Èi cu un comportament lipsit de expansivitate cuceritoare, era cu totul altcineva când se aÈeza la pian. </em><em>Grav, serios, transcendental, muzica îl mistuia cu o pasiune unică Èi ireversibilă; adolescentul devenea frumos, înalt, puternic, sublim… </em><em>Rareori mi-a fost dat să văd o transfigurare atât de puternică.”</em> <strong>(Valentin despre Dinu Lipatti)</strong></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19928" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/dinu_lipatti-300x298.jpg" alt="" width="300" height="298" /></p>
<p style="text-align: center;"><strong>Dinu (Constantin) Lipatti</strong> (n. 19 martie 1917, BucureÈti; d. 2 decembrie 1950, Geneva)</p>
<p>Poate că timpul Èi-a pus umbra asupra înregistrărilor, <span class="tlid-translation translation" lang="ro"><span class="" title="">însă valsurile lui Lipatti nu vor fi niciodată surclasate.</span></span></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="0r08ZddiW74" title="Dinu Lipatti - Chopin - Valse Brilliante"><a placeholder href="https://youtu.be/0r08ZddiW74"><img src="https://i.ytimg.com/vi/0r08ZddiW74/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Dinu Lipatti - Chopin - Valse Brilliante"></a></amp-youtube></p>
<p>16 septembrie 1950 a fost ultima dată când <strong>Dinu Lipatti</strong> a susÈinut un concert public, la Besançon (FranÈa). În partea doua a recitalului urma să interpreteze cele <em>14 Valsuri în Do diez minor</em> de Frédéric Chopin. Era secătuit de puteri Èi, după o pauză grea în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti a reapărut, s-a aÈezat cu graÈia Èi cântul lebedei la pian Èi a interpretat motivul &#8222;Jesus bleibt meine Freude&#8221; din cantata &#8222;Herz und Mund und Tat und Leben&#8221; de Johann Sebastian Bach &#8211; <em>„Iisus rămâne bucuria mea”</em>, <strong>aceeaÈi piesă</strong> pe care o cântase la 5 ani, în primul său recital public. Ce buclă! ca o veÈnică renaÈtere Èi promisiune.</p>
<p>„<em>Ultimul lui concert, cu Schumann-ul dirijat de Ansermet, a bulversat o lume întreagă</em>”, îşi aminteşte Gabrielle Dubois Ferriere. „<em>L-am ascultat la Besançon, unde am trăit un miracol. Boala îl făcuse angelic şi îi dădea o dimensiune parcă ireală muzicii pe care o interpreta.</em>”</p>
<h4>Avea programe unice</h4>
<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro">În ciuda slăbiciunii sale fizice generale, rezistenÈa lui Lipatti pe scenă poate fi considerată fenomenală, iar programările sale, neobiÈnuite, sunt semnul că nu era acel fragil excesiv de prudent, aÈa cum s-ar fi putut crede.</span></p>
<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro"> Ce pianist interpretează astăzi două concerte per concert?</span></p>
<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro"> La BucureÈti cânta concertul Mozart D Minor cu Capriccio al lui Stravinski , iar în anii de mai târziu cupla Concertul Liszt E Flat, fie cu Mozart D Minor, Martin Ballade, fie cu Chopin Andante Spianato Èi Polonaise; apoi asorta concertele Bach-Busoni D Minor sau Haydn D Major cu Concertul G major Ravel &#8211; niÈte juxtapuneri incredibile de stil!</span></p>
<h4>Era în 1921</h4>
<p>Într-o zi în care s-a întors acasă mai devreme decât de obicei, tatăl lui Dinu, Theodor Lipatti – muzician amator care luase lecÈii de vioară de la o celebritate a vremii, spaniolul Pablo de Sarasate – l-a găsit pe Dinu în salonul de primire a oaspeÈilor, cocoÈat pe scaunul pianinei, cântând foarte concentrat, deÈi încă nu Ètia să scrie ori să citească, un menuet de Mozart.</p>
<p>În acelaÈi an, Theodor Lipatti îl convinge să-i fie naÈ de botez lui Dinu pe nimeni altul decât George Enescu. Fostul copil-minune Jorjac devine părinte spiritual al copilului-minune Dinu.</p>
<p>Iată ce spune, tot Valentin, fratele său:</p>
<p><em>„De ce în 1921 Èi nu în 1917? Pentru că printre ideile bizare ale tatei se număra Èi aceea că un copil trebuie să fie botezat la o vârstă la care să poată fi cât de cât conÈtient de acest act, de care să-Èi amintească mai târziu. (…)</em></p>
<p><em>Pentru botez, Enescu a acceptat să facă o fotografie cu finul său. Fotografia, intrată de mult în arhiva de aur a muzicii româneÈti, îl reprezintă pe Enescu punând pe fruntea lui Dinu o cunună de lauri.</em></p>
<p><em>Copilul Èine însă în mână o vioară, deoarece la Foto Mandy de pe Calea Victoriei nu exista un pian. De aici, legenda, care a circulat uneori, că Dinu ar fi cântat mai întâi la vioară, ceea ce este inexact.”</em></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19946" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/enescu-lipatti-198x300.jpg" alt="" width="198" height="300" /></p>
<h4>Florica Musicescu, profesoara de pian</h4>
<p>Atmosfera artistică de tradiÈie a familiei este fondul pe care Dinu este încredinÈat muzicii. Profesorul Mihail Jora, eminentă personalitate, începe o serioasă Èi metodică educaÈie muzicală cu copilul de 8 ani.</p>
<p>Dinu studiază pianul, solfegiul Èi armonia. După trei ani, având deja nivelul cerut la Conservatorul din BucureÈti – &#8222;Academia de Muzică Èi Artă Dramatică &#8222;- este admis în clasa renumitei profesoare Florica Musicescu. Continuă lecÈiile cu Maestrul Jora, abordând de data aceasta Èi compoziÈia. Termină strălucit studiile în 1932 Èi, la audiÈia laureaÈilor Academiei, interpretează <em>Concertul în mi minor</em> de Chopin.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19949" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/lipatti_family-and_florica_musicescu-300x225.jpg" alt="" width="300" height="225" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><span style="color: #808080;">Florica Musicescu (a treia din stânga) Èi familia Lipatti &#8211; 1937</span></em></p>
<p><em>„De o exigenÈă tiranică, «dona Flora» – cum o numise tata – a făcut din el, adesea după o muncă extenuantă, un tânăr artist desăvârÈit. Dinu i-a păstrat o afecÈiune Èi o admiraÈie nedezminÈite, consultând-o Èi urmându-i sfaturile până târziu în cariera sa pianistică.”</em></p>
<h4>Gelozia lui Valentin</h4>
<p><em>„Până pe la 7-8 ani, am fost chiar gelos pe atenÈia pe care toată lumea – rude, prieteni, cunoscuÈi – o acordau fenomenalului meu frate, în timp ce eu eram un băieÈel oarecare.</em></p>
<p><em>AÈa că, o dată, când mai multe prietene ale mamei au venit să ia ceaiul la noi Èi nu se vorbea decât de prodigiosul lui talent de pianist, m-am apropiat de mama Èi trăgând-o uÈor de fustă, i-am suflat: «<strong>Spune Èi de mine că sunt violonist!</strong>». (…)</em></p>
<p><em>Nu aveam nici o înclinaÈie spre vioară Èi nu am reuÈit niciodată nici măcar să descifrez un portativ, spre stupefacÈia profesorilor de muzică de la liceu Èi atitudinea condescendent-ironică a lui Dinu”.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19952" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/dinu_valentin_lipatti-189x300.jpg" alt="" width="189" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Dinu Èi Valentin Lipatti</em></span></p>
<h4>Mama Ana Èi 5 ani de Paris</h4>
<p>Această femeie ambiÈioasă Èi voluntară, ea însăÈi pianistă, conÈtientă aprig de geniul copilului ei, vinde una dintre casele din BucureÈti Èi cumpără un apartament în capitala franceză, unde Dinu va fi înscris la <em>École Normale de la Musique</em> Èi va studia <em>interpretarea</em> cu cel mai mare pianist francez al vremii, <strong>Alfred Cortot</strong>, iar <em>compoziÈia</em> cu<a href="https://bel-esprit.ro/vraja-bandoneonului-astor-piazzola/"><strong> Nadia Boulanger</strong></a>, pe care avea s-o declare „mamă spirituală”. AdmiraÈia pentru talentatul român îl determinase pe Cortot, înainte ca acesta să-i devină student, să părăsească juriul Concursului InternaÈional de Pian din Viena, în anul 1934, în semn de protest pentru faptul că-i decernase lui Lipatti doar al doilea premiu.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19971" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/Familia-Lipatti-la-Paris-300x224.jpg" alt="" width="300" height="224" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Familia Lipatti în apartamentul din Paris</em></span></p>
<p>Anii petrecuÈi la Paris desăvârÈesc Èi rafinează expresia pianistică, diversifică Èi îmbogăÈesc repertoriul într-o frenezie de repetiÈii, concerte, activitte componistică Èi viaÈă trăită la maxim.</p>
<h4>Aprecierea elitei muzicale</h4>
<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro">Claritatea Èi muzicalitatea extraordinară a interpretărilor sale i-au câÈtigat lui Lipatti recunoaÈterea Èi admiraÈia </span>elitei muzicale a <span class="tlid-translation translation" lang="ro">timpului. PianiÈti precum Backhaus, Cortot, Fischer, <a href="https://bel-esprit.ro/soarele-negru-al-clapelor/">Clara Haskil</a>, Kempff Èi Schnabel erau prieteni Èi susÈinători, la fel ca Èi muzicieni din alte domenii în muzică &#8211; Ansermet, Boulanger, Cuenod, Dukas, Enescu, Honegger, Markevich, Menuhin, Munch, Poulenc, Toscanini&#8230;<br />
</span></p>
<p><span class="tlid-translation translation" lang="ro">Cortot, observând „darurile excepÈionale” ale lui Lipatti, l-a numit „o adevărată revelaÈie la orizontul pianiÈtilor”, scriind apoi la moartea sa „<em>Nu am avut ce să te învăÈ. Cineva, poate doar învăÈa de la tine</em>”. Când Frank Martin l-a auzit pentru prima dată pe Lipatti cântând „<em>a simÈit că se întâmplă ceva neobiÈnuit, că nu am auzit niciodată pianul cântat aÈa.</em>” Poulenc l-a etichetat drept „<em>artist al spiritualităÈii divine</em>”, iar Karajan a spus despre cântarea lui că „<em>nu mai este sunetul pianului, ci muzica în cea mai pură formă</em>”.</span></p>
<p><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto"><em>&#8222;Este cel mai mare pianist, după Frédéric Chopin&#8221;</em>, spunea Yehudi Menuhin.</span></p>
<h4>Revenirea în Èară?</h4>
<p>În iulie 1939, familia Lipatti a revenit definitiv în România. Chiar în seara zilei în care au ajuns la BucureÈti, Dinu a cunoscut-o pe pianista <strong>Madeleine Cantacuzino</strong>. <em>„Singura mare iubire din viaÈa lui Dinu”</em>, avea să scrie Valentin, după mai bine de 50 de ani.</p>
<p>Dannhauer pe numele de fată, Madeleine era măritată la acel moment. A renunÈat la toate pentru a fi împreună cu Dinu, căruia i s-a dedicat până la sfârÈit, mai întâi ca logodnică, iar apoi, cu doar câteva luni înainte de moartea lui, Èi ca soÈie.</p>
<p>Alături de ea a plecat din Èară, în 1943, pentru un turneu la Stockholm. Credeau că va fi o ieÈire temporară, dar n-aveau să se mai întoarcă niciodată în România.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19974" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/dinu_madeleine-300x232.jpg" alt="" width="300" height="232" /></p>
<p>Marele turneu, trecând prin Viena, Stockholm, Helsinki, Göteborg, Malmö, Zürich, Geneva Èi Berna trebuia să-i readucă la BucureÈti la jumătatea lui octombrie. În ciuda nenumăratelor peripeÈii datorate războiului, planul se realizează întocmai, în afara ultimului punct; destinul stabilise o altă traiectorie…</p>
<p>În octombrie 1943 cuplul se stabileÈte la Geneva. Primirea este extrem de călduroasă. Un grup de prieteni Èi familiile lor îi înconjoară cu simpatie Èi admiraÈie, ajutându-i în momentele grele: Ernest Ansermet, Frank Martin, Igor Markevitch, Nikita Magaloff, Hugues Cuenod, Paul Sacher, la care se adaugă alÈi numeroÈi artiÈti elveÈieni sau străini. Un pian Steinway îi este dăruit.</p>
<p>PuÈin timp după primele concerte la Geneva, Henri Gagnebin, directorul Conservatorului, îi propune tânărului pianist un post de profesor. Timp de cinci ani Lipatti va lucra Èi va deveni un idol pentru elevii săi în cadrul cursului superior Èi de virtuozitate.</p>
<div id="adoarpt"><img class="aligncenter size-medium wp-image-19975" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/dinu-lipatti-213x300.jpg" alt="" width="213" height="300" /></div>
<p>Dar în momentul în care situaÈia sa devine mai sigură, când renumele de pianist Èi profesor este din ce în ce mai evident, semnele unei misterioase maladii încep să apară în mod îngrijorător: febră, ganglioni dureroÈi, oboseală… Tânărul pianist anulează unele concerte, nu iese din casă, uneori săptămâni întregi, face pauze prelungite de odihnă la munte. În momentele de răgaz, însă, reia cu mult curaj turneele, în ciuda interdicÈiilor medicale Èi cântă în diverse oraÈe, unde este întâmpinat cu nespusă afecÈiune. Este solicitat din ce în ce mai mult în Europa, ca Èi în Statele Unite, în America de sud, în Australia. Dar nu va putea pleca niciodată din Europa&#8230;</p>
<h4>CompoziÈie</h4>
<p>Dinu Lipatti nu a fost doar un maestru al interpretării pianistice, el a dăruit pianului Èi compoziÈia. Modest Èi exigent cu sine însuÈi &#8211; „<em>Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu</em>&#8221; (pianista Clara Haskil), Lipatti ajunsese la o uimitoare cunoaÈtere a literaturii pianului, iar idealul său de perfecÈiune era atât de înalt, încât numai o mică parte era considerată asimilată.</p>
<p>CompoziÈiile sale, printre care <em>Fantezie pentru pian, vioară Èi violoncel Op. 1</em> (1933), <em>Èătrarii, suită pentru orchestră Op. 2</em> (1934), <em>Concertino în stil clasic pentru pian Èi orchestră de cameră Op. 3</em> (1936), <em>Simfonie concertantă pentru două piane Èi orchestră de coarde Op. 5</em> (1938), <em>Sonatină pentru mâna stângă</em> (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.</p>
<p><span style="color: #999999;"><em>foto tumblr.com</em></span></p>
<p>CiteÈte Èi &#8230; <a href="https://bel-esprit.ro/nat-king-cole-de-neuitat/">de neuitat</a></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;&#105;n&#105;ta.gi&#117;&#114;g&#105;&#117;&#046;a&#064;g&#109;ai&#108;.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>