<p>”Capodoperă a literaturii-document interbelice şi una dintre cele mai tulburătoare şi mai limpezitoare panorame ale vieţii politice şi artistice din România primei jumătăţi a secolului XX, <i>Jurnalul</i> lui Mihail Sebastian &#8211; obligat de vânturi istorice neprielnice sau de explicabile prudenţe să aştepte, vreme de cincizeci de ani, momentul primei sale apariţii publice &#8211; şi-a câştigat cu prisosinţă locul printre cărţile fundamentale ale literaturii române.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33884" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/20210529_192544-1-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>Fotografia de pe copertă: Colecţia Costică Acsinte, proiect iniţiat de Atelierele Albe şi Muzeul Judeţean Ialomiţa</em></p>
<p>Publicarea sa a fost, aici şi aiurea, o adevărată cumpănă separatoare de credinţe şi convingeri.</p>
<p>Sebastian îşi începe jurnalul sub semnul revelaţiei apăsătoare a alterităţii sale, care îl proiectează într-o realitate pe care crezuse că o stăpâneşte. Se declanşează, la el, o amplă criză sufletească şi de conştiinţă, iar consemnările &#8211; de-a lungul a zece ani &#8211; ale de-acum însinguratului diarist stau mărturie a acestor tulburări lăuntrice, ca şi a furtunilor ce bântuiau, în epocă, viaţa politică a ţării şi a întregii Europe.</p>
<p>Asemenea <i>Jurnalului</i> lui Jeni Acterian, <i>Jurnalul</i> lui Mihail Sebastian este o „capodoperă a literaturii experienţei“ care nu a lăsat &#8211; şi nu va lăsa &#8211; indiferent pe absolut nici un cititor.</p>
<p>O carte de căpătâi pentru momente de cumpănă, o operă care se citeşte şi, mai cu seamă, se reciteşte.”(<a href="https://humanitas.ro/humanitas/carte/jurnal-1935%E2%80%931944-1">sursa</a>)</p>
<h4>Publicat abia în 1996</h4>
<p>DeÈi Èinut între anii 1935-1944, jurnalul a fost publicat abia în 1996 – familia lui Mihail Sebastian nedorind să îl facă public. Originalul (nouă caiete scrise) se află în Ierusalim.</p>
<p>În jurnal apar nenumărate referinÈe la nume mari ale epocii precum Nae Ionescu, Mircea Eliade Èi Nina MareÈ, Ionel Teodoreanu, Petru Comarnescu, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Eugen Lovinescu, Marieta Sadova sau Haig Acterian. AceÈtia sunt analizaÈi sincer, cu plusuri admirative Èi minusuri de care Mihail Sebastian este dezamăgit.</p>
<p>Prima parte a Jurnalului cuprinde remarci asupra vieÈii de zi cu zi Èi introspecţii pline de poezie:</p>
<p style="text-align: center;"><em>“De mult n-am mai simÈit aÈa de viu dorul de a fi fericit.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Aptitudinile mele naturale de a fi fericit sunt mari”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Din momentul în care renunÈi să fii singur, totul e pierdut.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Sunt total lecuit de doruri Èi amoruri.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Banii îmi sunt suficienÈi. AÈ cere vieÈii doar puÈină liniÈte, o femeie, cărÈi Èi o casă curată.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Am Èi eu micile mele răzbunări, de care evident ceilalÈi se sinchisesc puÈin, dar care pe mine mă satisfac.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Simt că a izbucnit primăvara. O simt după multe lucruri, dar mai ales o simt după urgenta mea nevoie de a fi fericit.”</em></p>
<p>A doua parte devine apăsătoare, Mihail Sebastian trăieÈte coÈmarul de a fi evreu în cel de-al doilea război mondial. TrăieÈte crunte dezamăgiri: “niciodată nu sunt mai interesanÈi oamenii decât în momentele de bruscă schimbare politică.”</p>
<p style="text-align: center;"><em>“Sunt bolnav de câteva zile fără să Ètiu ce am. Nu bolnav propriu-zis: n-am febră, nu mă doare nimic, dar sunt literalmente sleit de puteri. Voiam aseară să scriu câteva rânduri aici, dar mă simÈeam incapabil să Èin tocul în mână.”</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em>“Erau în mine – sunt încă în mine – aptitudini de fericire – un anumit elan, nu Ètiu ce lirism, o mare încredere în lumină, în seninităte, în viaÈă, o anumită căldură, o nesfârÈită putere de a iubi…- Èi toate astea au fost înăbuÈite, ruinate, pierdute. Pauza Războiul e o catastrofă care uneori copleÈeÈte – Èi mă face să le uit – nefericirile mele vechi, dar alteori le adânceÈte, le subliniază, le menÈine treze, ca pe niÈte răni mereu sângerânde. Mi-e necaz pe mine că scriu atât de prost, dar e o nevoie de a spune, a striga, de a libera – măcar prin urlet – ceva din oribilul meu coÈmar.” [miercuri, 9 decemvrie 1942]</em></p>
<h4>”În afară de muzică nu mi se întîmplă nimic”</h4>
<p>Una din marile sale pasiuni a fost muzica. Era nelipsit de la Operă sau Ateneu, pleca la Sinaia, Balcic sau Predeal să scrie sau să se relaxeze, scria cronici muzicale, învăÈa engleză, totul legându-se prin muzică. Beethoven, Rossini, Kálmán<strong>, </strong>Mozart, Schubert, Ravel, Debussy, <em>Brahms, </em>Backhaus, Franck, Cortot, Mouton sunt devoraÈi, comentaÈi Èi îi umplu viaÈa fie în serate muzicale Èi concerte, fie ascultând avid, în ore târzii, patefonul sau emisiuni la radio.</p>
<p style="text-align: center;"><em>”Concertul în la bemol de Mozart, de când îl am la mine (lăsat de Leni la plecare), devine din zi în zi mai frumos. Andantino e unul din cele mai pure, mai triste Èi mai străvezii lucruri din muzică.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>“Din cei 3500 de lei pe care îi mai aveam ieri, cu 2000 am cumpărat un concert de Bach. InconÈtienÈă? Nu, simÈeam Èi eu nevoia să cumpăr ceva în oraÈul ăsta care ieri părea invadat de oameni fericiÈi, alergînd după târguieli… Concertul în re minor pentru pian Èi orchestră e de o gravitate Èi în acelaÈi timp de o strălucire minunată. L-am ascultat aseară de două ori, astăzi de trei ori.”</em></p>
<h4>Scrisul</h4>
<p>Scrisul i-a consumat timp şi l-a consumat Èi pe el, zi de zi. Jurnalul relatează obsesia lui pentru paginile nescrise, frazele care nu îi ies, dezamăgirile pentru exprimările ratate.</p>
<p style="text-align: center;"><em>”Foarte încet, foarte greu, foarte nemulÈumitor. În Èase ore de lucru, vreo trei pagini jumătate, fără absolut nimic interesant.” MarÈi, 8 august 1939</em></p>
<p>Primul lui volum a apărut în 1932 &#8211; <em>Fragmente dintr-un carnet găsit</em>, apoi în acelaÈi an a publicat un volum de nuvele: <em>Femei</em>.</p>
<p>Au urmat romanele <em>OraÈul cu salcâmi</em> (1935), <em>Accidentul</em> (1940), <em>De două mii de ani (1934)</em>, <em>Cum am devenit huligan</em> (1935), piesele de teatru <em>Steaua fără nume, Jocul de-a vacanÈa, Ultima oră, </em>iar <em>Insula</em> a rămas neîncheiată.</p>
<p>In Jurnal, cea mai mare parte din timp o dedică rescrierii romanului <em>Accidentul</em>, manuscrisul iniţial fiindu-i furat în FranÈa.</p>
<p>Autorul nu l-a mai găsit niciodată şi a fost nevoit să-l rescrie de la zero, ceea ce i-a adus zile nesfârÈite de frustrări şi angoasă. DeÈi îÈi amintea frumuseÈea scenelor din manuscrisul pierdut, pasaje întregi nu i-au mai ieÈit. (<a href="https://www.raisabeicu.ro/2016/08/10/zilele-trec-incet-dar-anii-repede-jurnalul-lui-mihail-sebastian/">sursa</a>)</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33897" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/20210530_105434-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>”Termin în momentul ăsta de transcris capitolul V. Avea 32 de pagini în versiunea pierdută. Are acum numai 24. Cum n-am lăsat deoparte niciun incident, diferenÈa de 8 pagini nu se explică decât prin sacrificarea nuanÈelor, pe care nu le-am mai găsit, pe care nu le voi mai găsi.” Joi, 28 octombrie 1937</em></p>
<p>foto arhiva personală</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/mihail-sebastian-stelele-nu-se-intorc-niciodata-din-drumul-lor/">Stelele nu se întorc niciodată din drumul lor</a></p>
<p style="text-align: center;">

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lu&#109;&#105;&#110;i&#116;a&#046;&#103;&#105;ur&#103;&#105;&#117;&#046;&#097;&#064;&#103;&#109;ail&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>