
<p><strong>MicuÈa inimă</strong></p>
<p>Într-o bună zi, o inimă micuţă s-a uitat în oglindă, s-a examinat cu atenţie şi, când s-a văzut, s-a umplut de uimire şi de bucurie: cum bătea ea ritmic, umplând cu lichidul vieţii fiecare cămăruţă a ei, cum păstra foarte puţin pentru sine şi restul îl trimitea în tot universul visceral! Cel mai mult a fost însă surprinsă să vadă cum orice veste, fie bună, fie rea, îi afectează bătaia, o face să râdă cu putere sau să plângă cu lacrimi de sânge.</p><p>Odată, a primit de la muşchi şi de la creier o solicitare
voluminoasă: s-a străduit cu toate puterile să le răspundă, dăruind mai mult
sânge, dar nu a putut. A strigat la o inimă mai mare, cerându-i să o
îmbrăÈiÈeze puternic, pentru a pompa mai mult spre organele care i-au cerut
ajutorul. Dar, în loc de îmbrăţişare, a primit o palmă puternică. ; MicuÈa inima s-a mâhnit Èi a
plâns mult. Èi, de-atunci încolo, o stare de nesiguranÈă, de încordare, de
teamă că  ;„nu va putea” s-a instalat, discret, în ea.</p><p>Într-una din zile s-a
apropiat de câteva inimioare care se jucau, râdeau Èi dansau în cerc. „Mă
primiÈi Èi pe mine între voi?” le-a spus ea suratelor ei plină de speranÈă.
„Nu, nu te băga în jocul nostru!” Celelalte inimi i-au întors spatele,
văzându-Èi apoi de jocul lor. Inima micuÈă s-a mâhnit Èi a plâns mult. Èi,
de-atunci încolo, un pic din amărăciunea Èi tristeÈea vieÈii au pătruns în ea.</p><div class="wp-block-image"><figure class="aligncenter"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/8fe68c812775a5834d82d7688bace4f9.jpg" alt="twitter.com" class="wp-image-8369"></figure></div><p>Într-o zi, micuÈa inimă
Èi-a luat ghiozdanul în spate Èi s-a dus cântând Èi săltând la Ècoală. Inima
profesoară le-a dat un test greu, ea nu s-a descurcat prea bine, aÈa că a venit
acasă plângând: „Mamă, mamă, uite ce am păÈit!” Inima mamă s-a înnegrit la faÈă
Èi a început să zbiere: „Inima Ioana cât a luat? Ah, mai mult ca tine? Èi-am
zis eu că nu eÈti bună de nimic! Mai bine nu te făceam! Semeni cu tatăl tău!”
Asemenea cuvinte au rănit-o profund pe micuÈa inimă. Èi, de-atunci încolo,
simÈământul că nu e bună de nimic, că nu e valoroasă aÈa cum este, că e
defectă, greÈită, a pus stăpânire pe ea.</p><p>Din acel moment, inima cea micuÈă a ales să se ascundă sub masca rece a oaselor cutiei toracice. Nu mai cere ajutorul, nu mai râde cu toată fiinÈa când e de râs Èi nu mai plânge atunci când e de plâns. Dar, mai ales, nu mai are curajul să se privească în oglindă sau să-i lase pe alÈii a o descoperi aÈa cum este. A învăÈat să zâmbească fără să simtă Èi să suspine fără să arate. Rănită Èi încercată din toate părÈile, speră, în adâncu-i, că va veni o zi în care celelalte inimi îi vor da îmbrăÈiÈarea dorită, o vor lăsa să se joace cu ele Èi o vor preÈui aÈa cum este. Aceasta este povestea inimii tale Èi a inimii mele, deopotrivă… ;</p><p>AÈa cum cântă Angela Similea, pentru unii „lacrimă de icoană e viaÈa uneori…”</p>
<p><strong>NeînfricaÈi
precum Făt-Frumos</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Pilda de mai sus, una
dintre cele mai emoţionante pe care le-am citit, am găsit-o pe blogul unui prieten,
Andrei Pătrâncă, un fost student de al meu, actualmente un reputat medic
psihiatru. Când suntem mici, neavând capacitatea de a anticipa pericolele şi de
a discerne între ce e bine şi ce e rău, de nenumărate ori ne expunem sufletul
în bătaia rece a vântului şi cuvântului cu acea candoare specifică vârstei.
Doar două frici sunt înmagazinate în bagajul nostru genetic încă de la naştere:
teama de zgomot şi teama de a cădea. În rest, suntem neînfricaţi precum
Făt-Frumos! De aceea, ne avântăm plini de încredere în vâltoarea vieţii cu acea
„sancta simplicitas” menţionată cu amărăciune de Jan Hus în momentul arderii
sale pe rug, văzând o bunicuÈă care adăuga lemne pe focul care începuse să îl
cuprindă. Şi da, ajungem invariabil să ne frigem de nenumărate ori de-a lungul
vieţii, până când sufletul nostru va fi bine pătruns de aromele neplăcute ale
experienţei, ba poate chiar va fi făcut scrum, şi nu doar o dată! Ce bine că
Dumnezeu i-a dat suficientă forţă încât să renască precum pasărea Phoenix din
propria-i cenuşă!</p><p>Studiile au demonstrat că,
până la vârsta de trei ani, convingerea că suntem o persoană bună este complet
asimilată dacă părinÈii noÈtri ne-au iubit Èi ne-au încurajat în explorarea
universului înconjurător. Dacă însă am fost criticaÈi nencetat, ajungem să
credem că ceva este în neregulă cu noi, nu Ètim ce anume, dar presupunem
instinctiv că părinÈii noÈtri cunosc adevărul Èi că suferinÈa care ne
îmbolnăveÈte în interior este ceea ce merităm.</p><p>Cele mai puternice răni,
din păcate, le primim de la cei mai apropiaţi sufletului nostru. Cred că există
două explicaţii pentru asta: mai întâi pentru că distanţa de la care porneşte
lovitura este mult mai mică decât în cazul celorlalţi şi, în plus, e atât de
neaşteptată încât nu avem timp să ne mai ridicăm scutul de protecţie pe care îl
folosim de atâtea ori în interacţiunea cu cei din jur. Mai ales atunci când
suntem copii, loviturile care vin de la cei dragi, cu precădere din partea
părinţilor, ajung mult mai adânc, până în străfundurile inimii noastre, pentru
că el încă nu are armuri pregătite să reziste la o asemenea agresiune. E
neverosimil ca cei meniţi să ne ocrotească, în mâinile cărora ne-am încredinţat
sufletul, să fie cei care să-l lovească uneori atât de tare încât rănile să
rămână pe viaţă sub forma unor cicatrici care se pot reactiva şi sângera din
când în când. Copii fiind, încă nu realizăm cât de uşor ne pot „îmbolnăvi”
cuvintele spuse la nervi de cei mari, ba chiar şi cele ale colegilor de joacă!
Ele vor duce la „patologii” acute, care vor muşca intens din candoarea
sufletului nostru, însă cu restitution ad integrum sau, mai grav, la
„îmbolnăviri” cronice care ne vor însoţi de-a lungul vieţii sub forma unor
gangrene emoţionale a căror îndepărtare se va solda invariabil cu amputaţii
sufleteşti, din moment ce nu există proteze pentru aşa ceva… Prin urmare, ne
revine nouă, adulţilor, misiunea delicată şi deloc uşoară de a avea grijă de
inimile copiilor din jurul nostru, locul unde vom fi păstraţi atâta timp cât ei
vor trăi.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/23795355_1502050806531320_6956298166218026871_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/dan-orga-dumitriu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Dan Orga-Dumitriu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/dorgadumitriu?fb_dtsg_ag=AdxEQmiF-v2PcWm7Yd8i9KrZaeNeEIcvOWC-HSHNBqjvDA%3AAdyCYgUwUl-jxDWblzIQkbu0e4Zcd6jOMqlc0K9T3r0rnA" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#100;a&#110;o&#114;ga&#100;&#117;mi&#116;riu&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>