Mergea (ca) pe sârmă!

Locul acrobatului e pe sârmă, iar al peștelui în adâncul apei –

spune un proverb turc și, ca toate proverbele, scoate la lumina zilei, într-o formulă eliptică sugestivă, perla de înțelepciune populară creată în scoica timpului.

Da, lumea ar fi muuult mai echilibrată dacă toți ar lucra în domeniul în care (și la ce) se pricep mai bine…

Asta a făcut, cu siguranță, Charles Blondin, cel mai mare echilibrist (funambulist) al secolului XIX.

Charles Blondin – născut Jean François Gravelet ( n. 28 February 1824 – d. 22 February 1897)

Pe 30 iunie 1859, Charles Blondin a devenit primul om din lume care a traversat cascada Niagara, mergând pe o frânghie de câțiva centimetri în diametru, trecând astfel peste apele învolburate la o înălțime de 49 de metri, pe o distanță de 340.

Mii de oameni căutători de senzație au călătorit atunci, de-o parte și de alta a cascadei, ca să vină și să-l poată urmări pe ”Marele Blondin” traversând cu ușurință, din prima încercare defileul, sfidând moartea într-o exclamație de îndrăzneală și încredere nebunească în sine.

Dacă mergi cu privirea ațintită înainte, fără să lași abisul sau bruiajele laterale să te influențeze sau abată de la drum, atunci poți să-ți îndeplinești visul! cred că asta poate transmite, fără prea mari subtilități, amploarea unui astfel de gest.

Spectatori buluc – 30 iunie 1859

În anii care au urmat, Blondin avea să repete experiența, adăugându-i noi și noi provocări cu elemente stupefiante de virtuozitate acrobatică.

El a mai traversat defileul legat la ochi, mergând cu spatele, împingând o roabă, cocoțat pe catalige sau purtându-l în spate pe managerul lui, Harry Colcord.

Traversând, în spate cu managerul său

În roaba cu care traversa defileul a transportat și oameni, odată chiar un leu…

Nu folosea niciodată plase de siguranță sau echipamente de protecție, din credința că astfel de aranjamente ar aduce ghinion.

Omletă pe sârmă

În timpul spectacolelor, se oprea în mijlocul traversării pentru a exacerba uluiala.

Odată a purtat o mică sobă pe spate, s-a oprit la mijlocul frânghiei și și-a pregătit o omletă pe care a mâncat-o apoi, în timp ce spectatorii se dezechilibrau de uimire. Altă dată a pus un scaun pe frânghie și s-a ridicat pe el. Uneori se oprea pentru a face (el!) fotografii mulțimii, cu ajutorul dagherotipului cărat în acest scop.

În septembrie 1860, Prințul de Wales a fost unul dintre numeroșii martori care l-au urmărit pe Blondin purtându-l pe spate pe asistentul său, Romain Mouton. Când prințul a fost întrebat dacă ar dori să fie dus pe spatele lui Blondin la traversarea de întoarcere, el a refuzat. Prințul l-a implorat pe Blondin să nu mai facă niciodată o cascadorie atât de periculoasă, dar Blondin, desigur, nu a luat niciodată în serios solicitarea.

Credea că un plimbăreț pe sfoară era „ca un poet, născut și nu făcut”

Blondinul cu ochi albastri și-a descoperit chemarea de la vârsta de patru ani când, întinzând o sfoară între două scaune, a mers pe ea grațios, ca și când ăsta ar fi fost cel mai natural lucru pe care un copil îl putea face.

După realizările tulburătoare de la Niagara Falls, Blondin s-a retras în localitatea Ealing, situată în apropiere de Londra. Devenit un om bogat, și-a mutat familia într-o casă mare pe care a botezat-o -cum altfel? – „Vila Niagara”. În 1861, echilibratul Blondin a onorat cererea prințului de Wales și a performat la Londra, la faimosul Palat de Cristal, unde și-a recreat diferitele cascadorii de la Cascada Niagara, mergând între stâlpi pe un fundal pictat al reperului nord-american. De-a lungul acelui an și următorul, el a avut numeroase apariții notabile la nivel internațional.

Blondin a uimit Japonia, Australia, India și toată Europa. A vizitat America, din nou, în 1888, când i s-a interzis să facă spectacole în Central Park și a trebuit să se stabilească în St. George din Staten Island. Deși avea atunci 65 de ani, și-a purtat fiul și un alt bărbat pe spate și a făcut o altă omletă pentru mulțime. În momentul ultimei sale performanțe, în 1896, s-a estimat că Blondin a traversat Niagara Falls de 300 de ori și a parcurs mai mult de 10.000 de mile pe frânghie. A murit din cauza complicațiilor provocate de diabet, în anul următor, în patul său din „Vila Niagara” – Ealing, Anglia.

În aproape 73 de ani de viață, el nu a avut niciodată o asigurare de viață. Nimeni, a glumit el mereu, nu și-ar fi asumat riscul.

Semne de prețuire

Dramaturgul peruan Alonso Alegria a scris „Crossing Niagara”, bazată pe viața lui Blondin. Piesa a fost pusă în scenă în mai multe țări înainte de premiera din SUA, în New York, la Teatrul Folger în februarie 1981.

Muzicianul și managerul de teatru german Rudolf Bial a compus, în onoarea sa, „The Blondin March”.

O statuie a lui Blondin a fost ridicată pe șoseaua de centură a localității Ladywood Middleway din Anglia, în apropiere de Edgbaston Reservoir din Birmingham, unde Blondin a efectuat o faimoasă traversare, în 1873.

Statuia lui Blondin – Ladywood Middleway 

„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi înainte.” spunea Albert Einstein.

Blondin, însă, a înlocuit bicicleta cu frânghia de cânepă.

foto tumblr.com

Citește și Incredibilul Einstein

 

 

 

 

 

Doi acrobați nu pot dansa pe o singură sârmă.