<p><span style="color: #000000;">Dragul meu prieten,</span></p>
<p><span style="color: #000000;">M-ai provocat acum câtva timp la o retrospectivă a acestui an, având în vedere că vin sărbătorile Èi, aÈa devotat revistei după cum te Ètiu, vrei să oferi cititorilor tăi câteva lecturi &#8211; de sezon, să le zicem – pe care să le savureze în pragul trecerii spre 2021. Am apreciat iniÈiativa ta, mai ales că am luat-o ca pe un semn că, pe undeva, m-ai inclus în rândul confraÈilor tăi literari, ceea ce mi se pare de-a dreptul onorant, dată fiind lipsa mea de experienÈă Èi istoria relativ recentă a apariÈiilor mele în publicaÈia pe care o conduci &#8211; îÈi spun fără pic de ipocrizie &#8211; cu mult talent Èi multă abnegaÈie. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">De ce ”provocare”? </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Pentru că rememorarea înseamnă pentru mine un efort colosal, Èi apoi toată reconstrucÈia pieselor în ordine cronologică, redimensionarea lor în funcÈie de anotimp, sărbători, evenimente prin care am trecut sau la care am asistat, cernerea lor prin sita memoriei înseamnă pur Èi simplu retrăirea lor aievea. Altfel nu pot să scriu, decât retrăind, analizând încă o dată scenele esenÈiale, filtrând toată substanÈa sufletescă de care sunt impregnate Èi, în final, transcriindu-le de pe firavele pânze ale amintirii în documentul acesta, foarte conÈtientă că el reprezintă un act de metaforică ”dezgolire” Èi purificare, ca orice mărturisire. Să Ètii că am luat foarte în serios sarcina aceasta, dar îmi asum totodată riscul de a nu fi pe placul tău, aÈa încât te rog, dacă vei considera inadecvată scrisoarea mea, să nu o publici.</span></p>
<div id="attachment_24091" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-24091" class="wp-image-24091 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/mn.jpg" alt="" width="564" height="774" /><p id="caption-attachment-24091" class="wp-caption-text">Destin</p></div>
<p><span style="color: #000000;">Cu cântecul lui capabil să miÈte munÈii Èi apele din loc, izvorât de pe coardele fine ale lyrei cu care însuÈi Apollo, zeul artelor, l-a dăruit, Orfeu s-a coborât în Inferne uitând de orice teamă. Spera să îl înduplece pe sumbrul Hades să o elibereze pe Euridice din ghearele amarnicei nefiinÈe, în care fusese aruncată în ciuda tinereÈii, frumuseÈii Èi a iubirii care îi umplea sufletul de viaÈă. Era capabil de gestul suprem prin care se arăta gata de a-Èi sacrifica propria fiinÈă, de a accede dincolo de limitele ei, încrezător în puterea iubirii care îl anima. Ce ar mai fi fost cântecul lui fără acordurile divine ale sentimentelor izvorâte din plenitudinea fiinÈei sale, pe care doar împreună cu frumoasa nimfă? Povestea e plină de tâlc, Èi numai cei care nu cunosc această patimă de nedescris nu pot crede în adevărurile ei tainice.</span></p>
<h4><strong>Memoria ne conduce destinul</strong></h4>
<p><span style="color: #000000;">Mi-am amintit de scena aceasta pentru că aÈa mă simt acum, coborând pe firul rece al memoriei, acolo unde lunile atât de frământate din anul care se încheie Èi-au lăsat drojdiile amare în continuă fermentare. Orice coborâre în straturile de profunzime ale sufletului echivalează cu acel <em>descensus ad Inferos</em> despre care vorbesc toate ritualurile iniÈiatice, pentru că ea presupune curajul de a-Èi înfrunta limitele, de a-Èi asuma suferinÈa regăsirii lor în tine, cu toate încercările ratate de a le îndepărta pentru a te putea vindeca înlăturând acea memorie afectivă viciată de pierdere. Pericolul este că ai putea rămâne acolo definitiv, într-o captivitate morbidă, pradă obsesiilor trecutului Èi disperării de a nu putea schimba soarta lucrurilor. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu sunt puÈini cei care n-au reuÈit ei înÈiÈi să mai găsească drumul spre realitatea vieÈii, închiÈi în bolgiile propriei memorii, care le-a anihilat orice instinct al supravieÈuirii Èi i-a condamnat la o continuă rătăcire prin labirintul fără ieÈire al propriei minÈi. Ce s-a ales de ei, umanitatea s-a ferit să mai întrebe, exilându-i la porÈile unei istorii închise în tratate de psihiatrie Èi în ospicii, în care doctori docenÈi s-au grăbit să le pună verdicte implacabile. Dar au fost Èi alÈii care au avut puterea, ca Èi Orfeu, de a se ridica la suprafaÈă, crezându-se triumfători. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Acolo jos, înfruntând legile nescrise ale condiÈiei umane, Èi-au putut activa acele resorturi salvatoare, contaminându-se de iluzia propriilor forÈe Èi a naturii lor de învingători, în care au căpătat încredere. În locul acela, imaginea faptelor trăite capătă un relief pe care numai cei aleÈi îl pot distinge Èi toate întâmplările se transformă în învăÈături pe care trebuie să le transmită mai departe, ca un semn că nu există pierderi absolute, atâta timp cât există creaÈie.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Vezi tu, dragul meu prieten, în urma acestei experienÈe, luciditatea e cea care face posibilă transformarea lucrurilor în substanÈă a conÈtiinÈei, acea zonă – singura autentică, după cum ne spune fenomenologia – să dea valoare existenÈei noastre. Între instincte Èi conÈtiinÈă e drumul lui Orfeu către Inferne Èi uriaÈa lui Èansă de a înÈelege rosturile lumii, departe de relativitatea înfăÈiÈării ei de suprafaÈă. </span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;">Poate că aici e cheia întregului mit, în acele momente ale întârzierii lui Orfeu în lumea umbrelor, în felul în care a reuÈit să transpună în cântecul cu virtuÈi magice întreaga suferinÈă, născută din dor Èi neputinÈa de a conÈtientiza graniÈele imuabile între care se desfăÈoară viaÈa lumii. Povestea nu ne spune decât că strămoÈul mitic al poeÈilor a cântat, iar Hades a dezlegat-o pe Euridice din lanÈurile morÈii. Aici e rostul fiecăruia să înÈeleagă ce se întâmplă în propriul sine Èi să găsească notele potrivite pentru a sublima Èi exprima, pe limba semenilor lui, învăÈăturile pe care le-a desprins din această călătorie. După un asemenea preambul, desigur te vei întreba ce am eu de spus despre anul care a trecut Èi nu numai, după toată această divagaÈie. </span></p>
<p><span style="color: #000000;">Iată, pe scurt:</span></p>
<p><span style="color: #000000;">&#8211; am înÈeles, încă o dată, că esenÈa relativităÈii stă în oameni Èi în limitările lor, fluide Èi miÈcătoare precum argintul viu, căci umanitatea nu se poate desprinde, în cele mai multe cazuri, de natura ei instinctuală; oamenii acÈionează după propriile interese Èi slăbiciuni, fără să ia în considerare efectul pe care acÈiunile lor îl au asupra celorlalÈi, adică fără a gândi în termeni duali faptele lor. Cei mai mulÈi au convingerea că îÈi sunt stăpânii absoluÈi Èi că orice fac are argumentul autorităÈii lor de sine, capabilă să justifice absolut orice;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">&#8211; cred că între oameni se creează, uneori, legături care Èin de altă ordine decât cea fizică, morală sau spirituală, Èi că unele dintre acestea nu se (mai) pot desface niciodată, în ciuda oricăror obstacole. Ca Èi când o forÈă supraumană ar face astfel încât să demonstreze muritorilor că numai jocul le este permis, nu Èi accesul la regulile lui stricte, că zarurile sunt deja aruncate. Pe veci pierduta Euridice e doar în planul realităÈii, pentru că ea a rămas la fel de vie în povestea aceasta pe care ne-o vom aminti etern, Èi cu fiecare rostire a ei va deveni mai frumoasă, dar la fel de inaccesibilă celor care nu au curajul de a-Èi înfrunta propriile limite;</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> &#8211; cred, după anul acesta, că nici moartea, nici timpul nu ne conduc <a href="https://www.britannica.com/dictionary/destiny" target="_blank" rel="noopener"><strong>destinul,</strong></a> ci memoria, care le poate face suportabile sau distrugătoare. Cu alte cuvinte, suntem artizanii propriei noastre înălÈări sau căderi, atâta timp cât dispunem de forÈa de a păstra în noi amintirile sau de a le îngropa, dar nu trebuie să uităm că undeva, în noi, rămân lucruri la care nu avem niciodată acces. Faptul că Orfeu a întors capul după eterica Euridice, în ciuda ameninÈării lui Hades cu pierderea ei ireversibilă, demonstrează încă o dată că suntem supuÈi labilităÈii Èi arbitrariului, ca lumea absolutului este o himeră pe care ne-o putem imagina, dar în care nu putem niciodată pătrunde, datorită caracterului conjunctural al acÈiunilor noastre;</span></p>
<p><span style="color: #000000;">&#8211; mi s-a confirmat anul acesta Èi faptul că a înÈelege limitările oamenilor aduce confort sufletesc Èi împiedică otrăvirea sufletului. Nu mă mai pot supăra pe semeni pentru că sunt conÈtient de imanenÈa volatilităÈii naturii noastre umane, care ne face versatili.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">&#8211; nu în ultimul rând, cred că rostul nostru e să le deschidem celorlalÈi ochii, atâta cât putem Èi cât le e dat să priceapă, prin orce mijloace ne stau la îndemână, fie că o facem prin scris, aÈa cum prea bine ai ales tu, oferindu-le exemplul nostru pentru a învăÈa, fie direct, printr-o îmbrăÈiÈare, pentru că numai aÈa ne putem justifica prezenÈa în această lume. A rămâne închis în interiorul propriei experienÈe poate fi un păcat capital, ca furtul sau minciuna&#8230;</span></p>
<p><span style="color: #000000;"> Prieten drag, nu îÈi ascund amărăciunea cu care am încheiat acest an, nici faptul că încrederea mea în anii ce vor urma e din ce în ce mai palidă, mai suferindă, poate prea devreme. N-aÈ vrea să te încarc Èi pe tine, sau pe cititorii tăi cu existenÈialismul acesta pesimist. Voi să rămâneÈi în zona accea a mitului orfic în care poetul a avut puterea Èi voinÈa de a se coborî în tenebre pentru a-Èi salva iubirea, Èi, implicit, pe sine. PăstraÈi credinÈa că omul e bun Èi frumos, iar prin asta poate înfrunta orice, că merită să lupte pentru ceea ce crede că i se cuvine, fiÈi Prometei, nu Sisifi! Poate undeva, în cercurile nevăzute ale existenÈei noastre, există o compensaÈie Èi<a href="https://bel-esprit.ro/decalogul-lui-dante-calea-spre-paradis/" target="_blank" rel="noopener"> fericirea</a> voastră va Èterge orice urmă a dezamăgirii mele.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">AÈa să ne ajute Dumnezeu!</span></p>
<p><em><span style="color: #000000;">(Scrisoare imaginară la trecerea dintre ani)</span></em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Anonim Utilizator' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5444ca68eb79a2be5120f0159526caf9b27b47fa52e81f1f7bf06aa94582e394?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5444ca68eb79a2be5120f0159526caf9b27b47fa52e81f1f7bf06aa94582e394?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/anonim/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Anonim Utilizator</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:o&#102;f&#105;&#099;&#101;&#064;be&#108;&#045;&#101;s&#112;ri&#116;.r&#111;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>