<p><em>„Fiecare din noi suferim de propriul rol, cu care luptăm permanent Èi din care nu vom fi niciodată capabili să evadăm.”</em></p>
<p><em><strong>Max</strong></em><strong><em> Rudolf </em></strong><em><strong>Frisch</strong></em> (15 mai 1911, la Zürich, în ElveÈia– 4 aprilie 1991) a fost omul prin care secolul al XX-lea Èi-a găsit una din cele mai originale voci, izvorâtă dintr-o conÈtiinÈă puternic ancorată în realităÈile atât de complexe ale vremii Èi, în acelaÈi timp, capabilă să îi sintetizeze cele mai importante coordonate într-o operă de dimensiuni reduse, compensată însă de o viziune care îÈi găseÈte sorgintea în miezul autentic al condiÈiei umane, văzută în variatele ei determinări. „<strong>Maximum de idee în minimum de expresie</strong>” fusese deviza literaturii moderne de început de secol, iar scriitorul, iniÈial antrenat în realitate ca jurnalist, se dovedeÈte un maestru al acestei arte de a substanÈializa trăsăturile unei epoci Èi ale omului care trăieÈte profund fiecare din secvenÈele ei temporale: trei romane (<em>Eu nu sunt Stiller, Homo faber</em> Èi <em>Numele meu fie Gantenbein</em>), câteva piese de teatru (<em>Don Juan sau pasiunea pentru geometrie</em>, <em>Biedermann Èi incendiatorii</em>, <em>Andorra</em>), povestiri, dintre care mai cunoscute sunt <em>Montauk</em><em> </em>Èi <em>Barbă albastră</em>, piese radiofonice, proză scurtă, precum Èi două jurnale literare, cuprinzând perioadele 1946-1949, respectiv 1966-1971, reprezintă un document autentic al modului în care arta este capabilă să surprindă Èi să exprime, în limbaj specific, transfigurator, odiseea spiritului uman aflat în căutare de sine.</p>
<p>Aceasta este <strong>supratema</strong> creaÈiei lui <strong>Max Frisch</strong>, care s-a situat permanent în mijlocul lucrurilor pe care le-a descris, cu o luciditate tranÈantă Èi o nestăvilită dorinÈă de a accede la acele adevăruri esenÈiale despre sine Èi lumea în care trăieÈte.</p>
<div id="attachment_10045" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10045" class="size-full wp-image-10045" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/7afc44d7558581d7225e8c1a4e934844.jpg" alt="" width="564" height="712" /><p id="caption-attachment-10045" class="wp-caption-text">© Ullstein Bild GmbH</p></div>
<p>Personajele sale se constituie, astfel, ca măÈti în spatele cărora evoluează autorul însuÈi, un <em>homo faber</em> care descoperă, prin introspecÈia lucidă, transcrisă cu mijloacele unui limbaj aproape tehnic, că fiinÈa umană e prinsă într-un angrenaj de situaÈii existenÈiale care îi provoacă mereu capacitatea de adaptare Èi îi produce, în final, conÈtiinÈa individualităÈii sale prin creaÈie, singura cale autentică în desăvârÈirea personalităÈii sale.</p>
<p>Convins că lucrurile au logica lor proprie, acÈionând cu precizia unui mecanism <em>perpetuum mobile</em>, scriitorul acÈionează în spiritul psihanalist al vremii, punând întrebări Èi conducându-Èi cu abilitate Èi discreÈie cititorul pe calea descoperirii adevărului în acelaÈi timp în care ele se manifestă în propria lui conÈtiinÈă Èi sensibilitate, astfel încât parcursul iniÈiatic al personajului său (se poate vorbi despre un erou exponenÈial, generic, indiferent că se numeÈte Walter Faber, Stiller sau Gantenbein) se completează ca un autoportret autentic, realizat în dimensiune 3D, la confluenÈa dintre toate instanÈele textuale.</p>
<p>Într-un interviu semnat de <strong>Jodi Daynard</strong> în revista <strong>The Paris Review</strong>, intitulat <strong><em>Max Frisch, The Art of Fiction</em> </strong>(Arta ficÈiunii), scriitorul exprimă fără echivoc intenÈiile operei sale Èi modalităÈile discursive pentru care a optat, stilul lapidar, aproape ÈtiinÈific pentru care a fost nu de puÈine ori criticat, oferind nu numai chei în receptarea ei literară, ci Èi un model existenÈial cu totul inedit. Iată, în traducere personală, câteva dintre cele mai importante idei:</p>
<p>JURNALIST:</p>
<p>Ca scriitor, ce semnificaÈie acordaÈi experienÈei Èi tentaÈiei de a scrie despre Èi din experienÈă?</p>
<p>FRISCH</p>
<p>Cred că există oameni care pot trece prin experienÈe fără a avea la îndemână resurse lingvistice pentru a le exprima, iar acesta este cazul meu. Sincer vorbind, nu vreau scriu despre acele experienÈe consumate nu numai faptic, ci Èi prin scris, oricând le-aÈ putea rescrie mai bine, dar nu asta e interesant. Ideea e că <em>acum</em> trec printr-o experienÈă Èi noutatea ei mă reduce la tăcere. Mă face să mă plictisesc uÈor de toate celelalte. Dar ce este această nouă experienÈă? Dacă m-aÈi întreba, v-aÈ răspunde: ”Ei bine, nu Ètiu. E <em>ceva</em>, nu e iluzie, iar asta îmi dă speranÈa că uneori îÈi va găsi modul propriu de a fi exprimată.”</p>
<p>JURNALIST:</p>
<p>Multe dintre personajele Dvs. sunt tehnocraÈi, în orice caz oameni cărora nu le place să spună multe despre viaÈa lor…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>FRISCH</p>
<p>Da, acesta e mai ales cazul romanului ”Homo faber”. Aceasta a Èi fost ideea, că un om se vede concis, plat, mai anodin decât viaÈa însăÈi. Walter (n.n. protagonistul cărÈii) îÈi refuză experienÈele pentru că se vede neajutorat în exprimarea propriilor emoÈii. Astfel încât se descrie cu parcimonie. El are curajul de a nu spune aproape nimic. Realizează prea târziu că a fost angajat emoÈional în foarte multe lucruri. Cred totuÈi că Stiller (n.n. eroul romanului ”Eu nu sunt Stiller”) spune însă mai mult despre sentimentele sale, e mai deshis din acest punct de vedere.</p>
<p>JURNALIST</p>
<p>Èi în ”Barbă albastră”, Herr Schaad afirmă: “Ceea ce ajută ar fi niÈte miliarde”, el nu spune niciodată ”Sufăr”…</p>
<p>FRISCH</p>
<p>Perfect adevărat. De fapt, asta are de-a face cu propria mea personalitate, probabil. Trăiesc cu mare intensitate, dar nu îmi place să-mi descriu emoÈiile. Există multe alte forme de a le transmite: limbajul trupului sau tăcerea – care pot fi atât de expresive! Èi poate că unii au chiar o neîncredere faÈă de cuvinte; se poate să se teamă de o posibilă interpretare greÈită. E foarte dificil să descrii un sentiment fără a deforma câtuÈi de puÈin adevărul lui, fără să-l exagerezi sau fără a te opaciza faÈă de el. AÈa că nu am încredere în capacitatea mea de a descrie sentimente, prefer să le exprim printr-o creaÈie artistică. La fel sunt Èi în ipostaza de cititor, nu-mi place dacă autorul îmi dictează ce să simt. Ar trebui să-mi inducă un sentiment de ruÈinare sau de speranÈă. Există, aÈadar, multă pasiune, trăiri puternice, dar… neexprimate prin cuvinte.</p>
<p>JURNALIST</p>
<p>Multe dintre personaje spun că le înspăimântă monotonia, repetitivitatea lucrurilor. Opera Dvs. în sine pare că oglindeÈte acest lucru: un roman, câteva piese de teatru, Èi, recent, o nuvelă. Chiar Dv. păreÈi a respinge această tendinÈă de a vă repeta în propria artă.</p>
<p>FRISCH</p>
<p>Perfect adevărat. Este o teamă; e dificil să te menÈii viabil Èi autentic sau deschis permanent la noi provocări. N-are legătură cu vârsta. În cazul meu, m-am temut că, scriind pentru mai mult timp în acelaÈi mod, aÈ înceta să mai fiu creativ, m-aÈ lenevi din punct de vedere mintal. Èi a trebuit să mă schimb; mi-a fost teamă să trăiesc fără să fi fost viu. E în structura mea interioară. Èi e o teamă pe care o nutresc Èi în legătură cu alÈi oameni care ar putea deveni conformiÈti, în ideea că viaÈa trece, orice am face…</p>
<p>JURNALIST</p>
<p>Care e cel mai mare regret pe care îl aveÈi?</p>
<p>FRISCH</p>
<p>[pauză meditativă]… faptul că nu sunt atât de înÈelept pe cât pretind că aÈ fi. Că nu sunt puÈin mai serios – da, aÈ putea spune că acesta este. Că sunt capabil să pătrund sensul adevărat al lucrurilor, doar că întotdeauna revelaÈia vine un pic mai târziu.</p>
<p>JURNALIST</p>
<p>Care ar fi cea mai mare realizare a Dvs. Èi ce satisfacÈii v-a adus?</p>
<p>FRISCH</p>
<p>Nu numai succesul, ci Èi faptul că acest succes a creat o serie de prietenii durabile cu oameni pe care nu îi cunosc personal, aparÈinând unor generaÈii Èi unor popoare diferite – aceasta e marea satisfacÈie. Sunt plăcut surprins Èi foarte recunoscător.</p>
<p>Èi o ultimă întrebare, provocatoare prin dimensiunea răspunsului ei simbolic în care se poate încadra matricial întreaga operă a lui Max Frisch, care credea cu putere că ”adevărata demnitate a omului constă în faptul că poate alege”:</p>
<p>JURNALIST</p>
<p>Dacă ar fi să păstraÈi în memorie o singură poveste, una singură, care ar fi?</p>
<p>FRISCH</p>
<p>Care dintre ele? N-ar fi în niciun caz povestea vieÈii mele sau vreo întâmplare pe care am auzit-o, ci un mit. Mitul lui Icar.</p>
<p>***</p>
<p>LecÈia lui Max Frisch e simplă: omul se confundă cu rolul căpătat în momentul naÈterii, de care devine conÈtient în clipa maturizării, oglindindu-se în propriul său spirit, modelat în cadrul relaÈiei cu ceilalÈi, cu lumea, cu timpul – ceea ce înseamnă o provocare continuă, o luptă acerbă cu sinele aflat într-o permanentă frământare Èi căutare a identităÈii, iar în acelaÈi timp poartă ”boala” lui, acea conÈtiinÈă dramatică a necesităÈii propriei desăvârÈiri, a înfrângerii propriilor limite, mereu activă Èi performată cu ochii deschiÈi, chiar dacă fiecare clipă a înălÈării poartă în ea germenele fatalităÈii imanente Èi al disoluÈiei. O filozofie postmodernă a omului, exprimată printr-un arhetip tragic al cutezanÈei care dă măreÈie omului, în momentul decăderii sale.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/traieste-ca-si-cand-ar-fi-prima-zi-din-viata-ta/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">TrăieÈte ca Èi când ar fi prima zi din viaÈa ta&#8230;</a></p>
<p><strong> </strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:co&#110;cursra&#100;&#117;st&#097;&#110;c&#097;&#064;&#121;aho&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>