<p><strong>La Gomera, </strong>al cincilea lungmetraj al lui <a href="https://www.imdb.com/name/nm1717949/">Corneliu Porumboiu</a>, lansează o provocare. Într-o lume în care comunicarea a devenit din ce în ce mai controlată &#8211; filmul prezentat la Festivalul de la <a href="https://www.youtube.com/watch?v=C-p2vhUyy98">Cannes</a> (2019) Èi care conduce topul nominalizărilor la premiile <a href="https://premiilegopo.ro/">Gopo</a> din acest an (cu 13 selecÈii) &#8211; se concentrează pe o posibilă folosire a limbajului ancestral. Aflat, la jumătatea drumului dintre filmul poliÈist Èi cel de spionaj, <strong>La Gomera </strong>disecă, aparent, metodele neortodoxe ale unui poliÈist corupt.</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="DY-YOoE2nLo" title="Trailer de La Gomera — The Whistlers/Les siffleurs (HD)"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=DY-YOoE2nLo"><img src="https://i.ytimg.com/vi/DY-YOoE2nLo/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Trailer de La Gomera — The Whistlers/Les siffleurs (HD)"></a></amp-youtube></p>
<p>Cineastul Corneliu Porumboiu livrează un film poliÈist în straie postmoderne. DeÈi sumbru, filmul este complex Èi, pe măsură ce înaintăm în miezul poveÈtii, lucrurile se clarifică. Inspirat Èi motivat de motivele descoperite într-un documentar despre „El Silbo”, realizatorul a adus în prim-plan un fascinant limbaj, aflat pe cale de dispariÈie, redescoperit Èi folosit din nou pe insula La Gomera. AÈadar, Cristi, un poliÈist român corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro cu mafia, ajunge în insula La Gomera, în Spania, pentru a învăÈa „El Silbo”, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codificat se transmitea din generaÈie în generaÈie de către locuitorii acelei insule situate în Canare. Doar 22 000 de persoane îl foloseau Èi, se pare, că este singura modalitate de comunicare în astfel de manieră identificată de lingviÈti. AÈadar, firul conducător al naraÈiunii îl constituie o tradiÈie lingvistică. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt, un traficant aflat în arest la BucureÈti, de altfel singurul individ din bandă care Ètie unde sunt ascunÈi banii. Modalitatea de comunicare absolut incredibilă a permis mafiei să elibereze un impresionant arsenal de camere Èi microfoane, instalete de poliÈie.</p>
<div id="attachment_18847" style="width: 734px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-18847" class="wp-image-18847" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/La-Gomera-2-300x200.jpg" alt="" width="724" height="482" /><p id="caption-attachment-18847" class="wp-caption-text">Scenă din filmul „La Gomera” © Vlad Cioplea</p></div>
<p>Prin urmare, complexitatea e conferită de o calitate tangibilă – fluieratul/comunicarea codificată. Aflat la prima incursiune în universul filmelor de gen (poliÈiste), cineastul optează pentru o apropiere clinică a motivelor specifice acestui gen (trafic, planuri Èi mijloace de acÈionare, executarea trădătorilor) oferind o dimensiune antispectaculară. Este un film «cu capcane», încă de la început, pare greu de identificat ‘cine pe cine corupe’ Èi care este poziÈia clară a fiecăruia în vasta organizaÈie de trafic de lichidităÈi Èi eliberare de deÈinuÈi. De altfel, cineastul nu simplifică povestea, iar personajele transformă totul într-un soi de suspiciune generalizată. Acest mod de scriere în care legăturile sunt de-a dreptul tenebroase îi conferă poveÈtii de pe ecran o dimensiune aparte, diferită de cea a filmelor poliÈiste consacrate. Regia a făcut economie de mijloace, conduita actoricească a fost una austeră, prin urmare, va exista ambivalenÈă narativă. Precum în filmele poliÈiste franÈuzeÈti, din anii ’70, <strong>La</strong><strong> Gomera</strong> ilustrează un tip de cinema întunecat, marcat de răceala formală. De altfel, Corneliu Porumboiu nu ezită să mixeze stiluri, amestecând genurile <em>thriller</em>, <em>western</em> Èi comedie absurdă. Adesea, personajele se invită adesea la cinema sau în faÈa unui ecran de televiziune, în felul acesta percepem cum regizorul aduce un omagiu cinemaului în general. La un moment dat, eroul îi propune o întâlnire procurorului, pentru a-i face o ofertă dintre cele mai necinstite, dar acesta tergiversează situaÈia, alegând să urmărească un film cu <em>cowboy</em> Èi indieni până la capăt. De fapt, regizorul se joacă cu referinÈele cinematografice, lui Porumboiu îi place să estompeze piesele narative atât cât să facă din film un veritabil spectacol (lungmetrajul se încheie cu imagini din multicolorul oraÈ Singapore).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_18848" style="width: 722px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-18848" class="wp-image-18848" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/La-Gomera-1-300x200.jpg" alt="" width="712" height="475" /><p id="caption-attachment-18848" class="wp-caption-text">Catrinel Menghia (Marlon) © Vlad Cioplea</p></div>
<p>Cele două femei, una procuror, cealaltă delincventă, oferă o imagine-stereotip, după modelul filmelor poliÈiste din anii ’70 Èi ’80. În acelaÈi timp, , una simte toată fantezia unui cineast care recreează mitul senzualităÈii Èi al diabolicului, care-au marcat numeroase cariere ale actriÈelor din acea perioadă. Bunăoară, pentru unii dintre spectatori, filmul ar putea lesne fi catalogat «învechit». AÈadar, chiar la începutul filmului, o remarcăm pe Gilda (Catrinel Menghia/Marlon), în postura unei femei fatale venite să îl viziteze pe Cristi (Vlad Ivanov), poliÈistul corupt. PlasaÈi sub o atentă supravegehre, în interiorul Èi în afara apartamentului, Gilda Èi Cristi comunică în două moduri. Pe de o parte, ei joacă ‘comedia’ sub ochiul camerelor ascunse (este prezentată ca o simplă întâlnire cu substrat de natură sexuală), pe de altă parte, se creează o conexiune prin intermediarul unui limbaj simulat (strigăte de plăceri Èi falsă bârfă), o incipientă relaÈie sentimentală, care în cele din urmă devine una reală. Realizatorul confruntă mereu imaginea cu limbajul. Înainte de această confruntare, ni s-au prezentat pregătirile de la BucureÈti, cu întreaga imagerie fals <em>glamour</em> sau pitorească (maÈini de lux, piscine, dar Èi parohii decrepite Èi hoteluri ponosite). Provocările filmului vor continua să fie reelaborate, cu schimbări bruÈte de situaÈie Èi transformări în dihotomia iniÈială dintre limbaj Èi imagini.</p>
<div id="attachment_18849" style="width: 728px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-18849" class="wp-image-18849" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/La-Gomera-3-300x200.jpg" alt="" width="718" height="478" /><p id="caption-attachment-18849" class="wp-caption-text">Vlad Ivanov © Vlad Cioplea</p></div>
<p>ConvinÈi de eficienÈa Èi infaibilitatea limbajului codat, mafioÈii manifestă dezinteres faÈă de imaginile care populează Èi guvernează lumea modernă. AÈa se facă că, în timpul răpirii unui deÈinut dintr-un spital bucureÈtean, răufăcătorii nu Èin seama de camerele video de supraveghere ampalsate în jurul lor. De asemenea, poliÈia română nu face faÈă Èi se vede limitată de acel limbaj codat/„El Silbo”. Faptul că regizorul a decis să urmeze un cuplu aflat la răscruce de drumuri este cu atât mai interesant, deoarece filmul său ajunge să găsească, împreună cu personajele sale, un anumit echilibru. AÈadar, aflat pe un balcon, îl remarcăm pe Cristi, izolat într-o instituÈie medicală după ce a pierdut folosirea vorbirii. De cealaltă parte a curÈii, se află Gilda, care comunică codat cu el. Apoi, cei doi amorezi se întâlnesc în Singapore, înainte ca un ofiÈer de poliÈie să o ameninÈe pe Gilda în timpul unui duel armat. Rezultatul confruntării este păstrat în afara ecranului, în timp ce Cristi este obligat să vizioneze un film la televizor, înlocuind lupta dintre imagini Èi limbaj. Câteva săptămâni mai târziu, Cristi o găseÈte pe Gilda. Această întâlnire nu se încheie cu un dialog codificat, ci cu un cadru general, care arată un spectacol luminos însoÈit de sunetele oraÈului cosmopolit. Acest spectacol final, cu o parabolă eminamente sexuală apare ca o reconciliere între sunet Èi lumină Èi deschide posibilitatea unui limbaj care trece în sfârÈit prin imagine. Cu numeroase incizii în propria naraÈiune, cineastul se amuză pe seama temporalităÈii, a nivelurilor de realitate, ajungând să deturneze o scenă à la Hitchcock. În ceea ce priveÈte muzica omniprezentă, aceasta consolidează un sentiment de confuzie, propunând sonorităÈi clasice mixate cu cele electronice (Strauss, Bellini, Iggy Pop) într-o poveste întunecată. Chiar dacă poezia nu reprezintă un punct important în acest <em>thriller</em> amuzant cu fond de satiră socială, totuÈi, dragostea Èi pericolul se îmbină perfect în acest agreabil exerciÈiu de stil.</p>
<p>Regia: Corneliu Porumboiu</p>
<p>Scenariul: Corneliu Porumboiu</p>
<p>Imaginea: Tudor Mircea</p>
<p>Decorurile: Simona Paduretu</p>
<p>Costumele: Dana Paparuz</p>
<p>Sunetul: Niklas Skarp</p>
<p>Montajul: Roxana Szel</p>
<p>DistribuÈia:</p>
<p>Vlad Ivanov &#8211; Cristi</p>
<p>Catrinel Marlon &#8211; Gilda</p>
<p>Rodica Lazar &#8211; Magda</p>
<p>Sabin Tambrea &#8211; Zsolt</p>
<p>Antonio Buil &#8211; Kiko</p>
<p>Agusti Villaronga &#8211; Paco</p>
<p>Durata: 1h38
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;ada&#108;i&#110;&#097;.&#100;&#117;&#109;i&#116;&#114;&#097;&#099;h&#101;&#064;&#121;ma&#105;l.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>