<p><strong><em>TRĂITĂ ÈI APOI SCRISĂ, VIAÈA EI – AÈA CUM A FOST !</em></strong></p>
<p>În 1979, la vârsta de 65 de ani, scriitoarea franceză <strong><em>Marguerite Duras</em></strong> (n. 4 aprilie 1914, Gia Dinh, aproape de Saigon în fosta Indochina Franceză – d. 3 martie 1996, Paris) ilustra realizatoare a scenariului de film <strong><em>HiroÈima, dragostea mea</em></strong> Èi autoare a numeroase romane, era epuizată, secată din punct de vedere creativ. Timp de multe luni, singurul lucru ce o susÈinuse era să pună pe hârtie fragmente de scrisori unui destinatar imaginar, fie pentru a transforma notele într-un roman epistolar, fie, mai ales, pentru că avea nevoie de un confident Èi trebuia să creeze unul, simÈindu-se izolată Èi singură.</p>
<p><img class=" wp-image-11881 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/duras2-244x300.jpg" alt="" width="516" height="634" /></p>
<p>Notele erau pline de exclamaÈii precum <em>trebuie să nu mai beau noaptea, trebuie să mă culc mai devreme, ca să vă pot scrie scrisori lungi Èi să nu mor. </em></p>
<p>Acestea erau vremuri complicate pentru Duras care, în ciuda unei vieÈi agitate în acÈiuni politice Èi artistice, era singuratică, într-un mod care nu numai că i-a marcat sufletul, dar i-a subminat vitalitatea creativă. Era mereu nevoită să dea glas avântului ei interior, fie în relaÈiile de dragoste dificile, fie în textele Èi filmele ei complexe, rămânând mereu activă, aÈa îmbătrânită cum era&#8230; Ce se va întâmpla acum cu ea?</p>
<p><img class=" wp-image-11882 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/duras3-218x300.jpg" alt="" width="498" height="685" /><br />
În acest timp, un student de origine chineză, tânăr, blând, numit <strong><em>Yann Andréa Steiner </em></strong>a început să-i scrie lui Marguerite Duras, a cărei muncă i-a admirat-o până la obsesie. Studia la <em>Caen</em>, pe coasta de nord a FranÈei, avea 27 de ani Èi i-a adresat scrisori încântătoare. În general, Duras nu acorda prea multă atenÈie mesajelor fanilor, citea ceea ce i-a fost trimis, dar nu răspundea niciodată, totuÈi ea a început să se uite peste scrisorile lui.</p>
<p>Apoi, spre sfârÈitul anului 1979, a mers la Caen, în calitate de invitată a clubului de film universitar, care organizase o dezbatere despre <strong><em>India Song</em></strong>. Yann se afla într-un grup de studenÈi care o însoÈeau într-un bistro local. La sfârÈitul serii, s-a prezentat Èi s-a oferit să o conducă acasă cu maÈina. Ei s-au despărÈit amiabil fără să simtă ce viraj va urma să ia viata. După această seară, Duras i-a răspuns mesajelor lui Yann, copleÈită de dorinÈa de a se confesa cuiva care îi iubea în mod evident munca. Îi vorbea despre intimităÈile vieÈii ei, iar el trebuie să fi fost înspăimântat, din moment ce scrisorile s-au rărit timp de câteva luni.</p>
<p>Cu toate acestea, Yann urma să devină un tânăr protejat de o legendă a literaturii franceze, poate pentru că era doar curios, cu o compasiune faÈă de suferinÈa ei – vârsta, alcoolismul… În orice caz, în septembrie 1980, i-a telefonat.</p>
<p><img class=" wp-image-11883 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/duras-300x220.jpg" alt="" width="604" height="443" /></p>
<p>Într-o dimineaÈă, nu după mult timp, a mers la apartamentul din Trouville pentru a o vizita Èi nici mai mult, nici mai puÈin, nu a mai plecat. Din momentul în care a trecut peste prag, Yann a devenit muza lui Duras, compagnonul Èi sclavul ei, Marguerite transformându-l pe <strong><em>Yann Andréa Steiner</em></strong> în literatură Èi împrăÈtiind secretele ei intime lumii. El venise într-un moment critic, îi acorda toată atenÈia Èi complicitatea absolută, o proteja de lumea exterioară, de observaÈiile umilitoare…</p>
<p><em>Nu pot trăi fără ea</em>, spunea el Èi este citat de prietena lui Duras, <strong>Michèle Manceaux.</strong> <em>Îmi acordă întreaga ei atenÈie. Nimeni nu m-a iubit niciodată aÈa.<br />
</em><br />
Yann primise, în această relaÈie, Èansa de a se fixa vital în geniul creativ al unei scriitoare, să fie transformat Èi imortalizat în opera ei, Èi părea mulÈumit.</p>
<p>Trebuie să fi existat beneficii enorme de narcisism, mult mai mult decât am atribui în general modelului în artă, însă au existat Èi unele dezavantaje notabile în relaÈia cu Yann. Fără îndoială că în trecut, Marguerite Duras a fost o persoană extraordinară. Mărturiile abundă de la foÈti prieteni, iubiÈi Èi soÈi mărturisind farmecul Èi vivacitatea ei, profunzimea angajamentului pe care l-a avut în viaÈă. Ea fusese un apărător tenace al celor săraci Èi dezavantajaÈi, un membru neînfricat al RezistenÈei Èi un scriitor al cărui stil neobiÈnuit a avut ca rezultat o contribuÈie unică în literatură Èi cinema. Dar, pe măsură ce îmbătrânea, personalitatea ei dificilă a devenit din ce în ce mai contradictorie, ea putea fi uluitoare sau inutilă, controlată sau iraÈională, exigentă sau deprimată. Dar îl avea pe Yann, partener inspiraÈional, o muză reală, un compagnon de încurajare.</p>
<p>Ei s-au iubit, au trăit ca un cuplu, au apărut împreună pe coperta publicaÈiei <strong><em>Le nouvel Observateur.</em></strong></p>
<p>Ea devine rapid dependentă de el, nu numai pentru sprijinul său practic, ci ca persoană care i-a dat pur Èi simplu puterea Èi impulsul de a scrie. Èi scrisul, pentru Duras, a fost cea mai valoroasă parte din viaÈa ei. În ultimele câteva luni, când era prea slabă Èi bolnavă, Yann a scris tot ce a spus Duras.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>RelaÈia lor nu era în niciun caz paradisul excentric care părea, pentru că era plin de dificultăÈi de bază. Yann a fost homosexual, iar Margueritei i-a fost greu să accepte: ceea ce dorea cu adevărat era o relaÈie deplină cu el, în ciuda diferenÈelor de vârstă. Ambele părÈi au vorbit liber despre dragostea pe care au împărtăÈit-o, dar nimic nu l-a putut opri pe Yann să dispară pentru o noapte sau mai mult, fără avertizare, lăsând-o pe Marguerite singură. Erau dispariÈii dureroase Èi umilitoare. Ea a eliminat mulÈi oameni din viaÈa ei pentru mult mai puÈin, Èi pedepsindu-l, ea l-a tratat frecvent pe Yann cu un dispreÈ amar. Dar, dacă ne uităm mai mult la opera lui Duras, putem vedea că acest tip de tulburări emoÈionale intense nu-i subminează viaÈa scrisă, ci erau, de fapt, esenÈiale pentru ea. Modelul masculin în peisajul său literar, în cazul lui Marguerite Duras, trebuia să fie bărbatul care se îmbracă frumos Èi cultivă relaÈiile torturante, neconvenÈionale Èi uneori Èocante, opera lui Duras fiind plină de scenarii erotice neortodoxe. De pildă, în <strong><em>Moderato Cantabile</em></strong> (1958), gospodina plictisită, burgheză, Anne, se întoarce iar Èi iar la cafeneaua în care se întâmplase o crimă pasională, întâlnind un bărbat acolo, pe Chavin, care pune la îndoială viaÈa Èi dorinÈele ei . În filmul<strong><em> Hiroshima, mon amour</em></strong>, pentru care a scris scenariul în 1960, protagonistul feminin foloseÈte o relaÈie tranzitorie cu un bărbat japonez pentru a-Èi aminti dragostea traumatică pe care a trăit-o cu un ofiÈer german în timpul războiului. În aceste scenarii Èi multe altele, Duras Èi-a urmărit preocupările literare distincte. <em>Teritoriul ei special a fost raportul unei relaÈii deranjante sau expresia Èocantă Èi neaÈteptată a violenÈei care întotdeauna se ascunde în spatele unor faÈade respectabile</em>.</p>
<p>Literatura franceză este, probabil, mult mai relaxată cu reprezentările de sexualitate decât orice altă naÈiune, cu mai multă acceptare a locului ei fundamental în natura umană Èi mai clementă faÈă de capriciile sale. Duras a împins această acceptare spre limitele sale extreme, concentrându-se asupra personajelor în momentele în care erau obligate să comită acÈiuni bizare, imorale Èi inexplicabile. Mai mult decât orice alt autor de personaj feminin, Duras a avut<strong><em> convingerea intuitivă ca problemele care au apărut din cele mai profunde Èi mai întunecate părÈi ale sufletului să facă partea cea mai convingătoare a scrierii sale. </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>”În câÈiva ani, când te voi fi uitat, mă voi gândi la tine ca la puterea de a uita a dragostei. Mă voi gândi la povestea noastră ca la oroarea de a uita.” (”Hirosmima, mon amour”)</strong></p>
<p>Èi astfel, Marguerite Duras care avea o relaÈie exclusivă, intensă Èi uimitoare cu un bărbat homosexual, el fiind mai tânăr cu 38 de ani, punea o bază literară fertilă pentru creaÈia sa.</p>
<p>Romanul<strong><em> L&#8217;amante , „Amanta</em></strong>”,1984, a acoperit deja o arie întinsă a publicului cititor. A fost povestea copilăriei lui Duras din Indo-China, care oferise schiÈa pentru primul ei roman, publicat în 1943, <strong><em>Les Imprudents , ImprudenÈii</em></strong>. Acest istoric a devenit apoi firul narativ al romanului care Èi-a câÈtigat recunoaÈterea pe scară largă în FranÈa, <strong><em>Un barrage contre le Pacifique</em></strong>, <strong><em>Baraj contra Pacificului</em></strong>,1950.</p>
<p>Povestea în sine a fost cu siguranÈă una de spus. Duras a crescut într-o combinaÈie complicată de splendoare naturală Èi sărăcie emoÈională. PărinÈii ei s-au mutat în Vietnam înainte de a se naÈte Marguerite, seduÈi de promisiunile făcute de guvernul francez colonial. Tatăl ei a murit atunci când era încă un copil mic, iar mama ei, un personaj brutal, impunător, răzbunător Èi uÈor deprimat, a rămas cu trei copii mici pe mâini Èi o viaÈă de câÈtigat. Dintre aceÈti trei copii, ea îl îngrijea cu adevărat doar pe fiul cel mai mare.</p>
<p>Duras a scris cu forÈă Èi durere despre violenÈa pe care a trebuit să o suporte din partea mamei Èi a fratelui său mai mare. Apoi familia s-a mutat în Cambodgia, din nou ademenită de perspectiva bogăÈiilor care puteau fi făcute în agricultură. Mama a salvat Èi a cumpărat o concesiune, fără să Ètie că pământul va fi inundat jumătate de an de Oceanul Pacific. Înnebunită de frustrare Èi disperare, a încercat să construiască un zid împotriva mării. Un astfel de proiect a fost destinat să cadă. Marguerite, de 15 ani, în ciuda faptului că era considerată de mama ei <em>scârbă </em>Èi<em> urâtă</em>, puÈin probabil să atragă un bărbat, s-a transformat într-o femeie atractivă, deplină, rezervată, cu o gură senzuală Èi un chip luminos.</p>
<p>A atras atenÈia unui chinez mult mai în vârstă. Mama ei, simÈind prezenÈa banilor, a încurajat această relaÈie. Fiind vândută de o mamă neglijentă, experienÈa trebuie să-i fi provocat o rană sufletească profundă, Èi aceasta reprezintă mult în viaÈa Èi munca ulterioară a lui Duras.</p>
<p><img class=" wp-image-750 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/margueriteduras17003-e1535905863927-300x282.jpg" alt="" width="573" height="539" /></p>
<p><strong><em>Duras ar spune povestea de atâtea ori Èi în atâtea moduri diferite încât graniÈele dintre viaÈă Èi artă au devenit confuze nu doar pentru publicul ei cititor, ci Èi pentru ea însăÈi. Ceea ce a fost remarcabil în legătură cu iubirea, cu toate acestea, a fost eliberarea milostivă pe care povestea a primit-o. Duras a scris-o aÈa cum a făcut-o mereu, recreând până la punctul de halucinaÈie figura mamei puternice Èi peisajul senzorial al Indo-Chinei, alungând furia familiei sale disfuncÈionale pentru a ajunge la cele mai profunde Èi mai intense emoÈii. </em></strong></p>
<p>Editorii ei, <em>Éditions de Minuit</em>, care nu au tipărit niciodată mai mult de 10.000 de exemplare ale unei cărÈi, au considerat un risc tipărirea iniÈială de 25.000. Însă au vândut romanul <strong><em>Amanta</em></strong> într-o singură zi. În câteva luni au fost vândute 450 000 de exemplare, iar în câÈiva ani, marja de două milioane a fost trecută. Cartea a câÈtigat recunoaÈterea internaÈională Èi premiul <strong><em>Goncourt</em></strong>, iar pentru prima dată, <em>Newsweek</em> a dedicat o pagină întreagă scrisului francez, operei lui Marguerite Duras care a fost mereu o întoarcere la povestea vieÈii.</p>
<p>CitiÈi Èi despre filmul vieÈii ei- <a href="https://bel-esprit.ro/durerea-la-douleur-memoir-of-pain/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„La Douleur”</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;or&#105;&#112;&#097;&#116;an&#064;&#121;&#097;h&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>