<p>Mare figură Nenea Iancu! Cum le zicea el, nimeni nu-l putea întrece! Avea el ce avea cu „moftangiii”, care, a propos, erau Èi moftangii Èi moftangioaice, să ne-nÈelegem! N-avea pace nici când dormea, se Ètie, Èi apoi cum să stai liniÈtit când vezi tot ce se petrece în jurul tău Èi mai ales că ÈăriÈoara se duce de râpâ? Nimic nu merge bine în capitală, căci burghezia Èi regimul dinastic nu prea Èin cu poporul, ce să mai?</p>
<p>Èi atunci ce era de făcut, mai ales când eÈti convins că ”<strong><em>în vremea asta aÈa de tulbure, de acră Èi lipsită de orice credinÈă, rostul literaÈilor ar fi, cred eu, s-o limpezească, s-o îndulcească Èi să-i inspire un pic de credinÈă. Să-mi dai voie să las la o parte ”seninătatea Èi mândria poetului.</em></strong>”, îi scria lui Alexandru VlahuÈă. El era publicist (Èi totodată <a href="https://bel-esprit.ro/i-l-caragiale-poeme-de-dragoste/" target="_blank" rel="noopener">poet</a>, prozator, dramaturg), aÈa îi plăcea să se declare, iar activitatea sa de jurnalist, începută în 1873, dezvăluia cu adevărat vocaÈia sa de ”îndreptător de moravuri”.</p>
<p>Atât la <strong><em>Ghimpele</em></strong>, unde îi apar cronici, articole de tot felul, cu conÈinut anecdotic sau fantezist, apoi la <em><strong>Claponul</strong></em> sau <strong><em>Almanahul Claponului</em></strong>, ”foi” pe care le întreÈine aproape singur dar cu vervă satirică excepÈională, la <strong><em>NaÈiunea română</em></strong> sau la <em><strong>România liberă</strong></em>, la <strong><em>Timpul</em></strong>, Caragiale s-a desăvârÈit ca pamfletar, exprimându-Èi dispreÈul faÈă de ceea ce se chema ”guvern”, faÈă de mica burghezie cu pretenÈii snoabe de cosmopolitism Èi faÈă de tot ceea ce însemna un afront la adresa valorilor în care credea. În dezacord făÈiÈ cu clasa ”aristocratică”, cu elita ipocrită Èi plină de fasoane, chiar Èi cu junimiÈtii pe care nu-i avea la suflet din cauza orgoliului exacerbat, Caragiale nu s-a temut să spună că ”È<em><strong>i-a făcut studiile la Ècoala vieÈii, unde nu se cer examene</strong></em>”, acolo unde munca e întâia valoare, urmată de dragostea faÈă de ceea ce e curat Èi autentic la noi.</p>
<p>AÈa că, la <strong>24 ianuarie (<em>ghenarie</em>) 1893, </strong>apare la BucureÈti revista (umoristică) <strong>Moftul român</strong>, condusă de <strong>I<a href="https://bel-esprit.ro/pe-urmele-lui-caragiale-la-leipzig/" target="_blank" rel="noopener">.L.Caragiale</a></strong> Èi <strong>Anton BacalbaÈa</strong>. Să fie clar de la început, revista îÈi exprimă de la primele apariÈii neapartenenÈa politică Èi statutul de ziar satirico-literar, difertir de publicaÈiile de până atunci. PublicaÈia era subintitulată ironic <i>„Revista spiritistă naÈională, organ pentru răspândirea ÈtiinÈelor oculte în Dacia Traiană”, </i>pentru ”derutarea” adversarului. Apărea de două ori pe săptămână, iar din februarie acelaÈi an apare ilustrată cu caricaturi de <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Jiquidi" target="_blank" rel="noopener"><strong>Jiquidi</strong>.</a></p>
<p>La <strong>1 mai 1893</strong>, scopul revistei se pronunÈa vizibil în favoarea ”clasei muncitoare”, adică românii care întreÈineau întreaga societate ”înaltă” care căpuÈa întreaga economie a Èării: ”<em><strong>Între lumea care s eadună astăzi, Duminică, la CiÈmigiu, Èi între gazeta asta a noastră, e un mare punct comun: Èi unii Èi alÈii luptăm pentru aducerea unor vremi mai senine Èi mai cinstite. Ei au ales calea organizării Èi a luptelor politice &#8211; noi, calea ironiei, a glumei înÈepătoare pe socoteala moftangiilor care guvernează lumea. Aceea ce noi distrugem este tot în direcÈia în care distrug Èi ei. Salută, dar, pe muncitorii întruniÈi în CiÈmigiu cu toată dragostea ce o merită o clasă, care, de veacuri întregi, suferă ”mofturile” unei mâini de privilegiaÈi &#8211; uneori mofturi sinistre sub care se ascund lacrimi Èi sânge!</strong></em>”</p>
<p>Manifestul suna cam aÈa: „<em><strong>O, Moft! tu eşti pecetea şi deviza vremei noastre. Silabă vastă cu neţărmurit cuprins, în tine încap aşa de comod nenumărate înţelesuri: bucurii şi necazuri, merit şi infamie, vină şi păţenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, viţiuri distrugătoare, suferinţă, mizerie, talent şi imbecilitate, eclipse de lună şi de minte, trecut, prezent, viitor &#8211; toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: Moft.</strong></em>”</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Caragiale2.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-16362" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Caragiale2.jpg" alt="" width="640" height="480" /></a></p>
<p>VeÈi întreba ce înseamnă ”<strong>Românii moderni</strong>” &#8211; păi, cam ca Èi astăzi: ”moftangii de o anumită stare socială”, ”Rrromânii cu trei ”r”, fanfaronii patriotarzi, îmbuibaÈii fără cultură, ”scârÈa-scârÈa pe hârtie”, ”burtă-verde”, ”românii verzi”, lichelele Èi ”&#8230;<em>parveniÈii care, dacă au mâncat în copilărie ”du cacao” dat cu linguriÈa de vreo bonă ÈviÈeră sau belgiană, au pierdut pe ”r” Èi au câÈtigat secretul nazalelor pariziene&#8230;</em>” În condiÈiile în care, în societatea ”înaltă”, totul devenise un ”moft” (<span class="tag-group meaning-tags"> în traducere din limba turcă, adaptată): c</span><span class="def html">apriciu, fleac, fandoseală, nazuri, fasoane, pretenÈii fără fundament, forme fără fond&#8230; Èi lista poate continua) </span> &#8211; după cum se poate vedea în fragmentul de mai jos:</p>
<p><strong><span class="big">Moftul român</span></strong></p>
<p class="Txt">— <i>Moftul român</i> a înviat!</p>
<p class="Txt">— <em>Adevărat a-nviat!</em></p>
<p class="Txt">Iată cuvintele cu cari trebuie să se salute în aceste zile de sărbători toţi nepoţii divului Traian, toţi aceia în vinele cărora curge sânge de roman. Să mai aşternem aci o programă a <i>Moftului român</i>, credem de prisos. <em>Sunt opt ani</em> acu de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată. Voim a fi consecvenţi, şi astfel dăm drept program aceleaşi linii pe cari le-am pus în fruntea acestei foi la prima-i apariţie.</p>
<p class="Txt"><strong>Eu</strong>: Ce mai spun gazetele, nene?</p>
<p class="Txt"><strong>Nenea</strong>: Mofturi !</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Eu</strong>: Ce era azi la Cameră?</p>
<p class="Txt"><strong>D. deputat</strong>: Mofturi !</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Un cerşetor degerat</strong>: Fă-ţi pomană: mor de foame!</p>
<p class="Txt"><strong>Un domn cu bundă</strong>: Mofturi !</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Un june cu revolverul în mân</strong>ă: Acriviţo! dacă nu mă iubeşti, mă omor!</p>
<p class="Txt"><strong>D-ra Acriviţa</strong> <i>(făcând două gropiţe asasine în obraji)</i>: Mofturi!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Dr. Babeş</strong>: Feriţi-vă de apa nefiltrată: are germenii tutulor boalelor.</p>
<p class="Txt"><strong>Un mitocan <i>(fudul)</i></strong>: Mofturi!</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Eu</strong>: Dar domnii X&#8230; Y&#8230; Z&#8230; n-au nici un merit, nici o capacitate, nici un talent spre a fi puşi în fruntea unor instituţiuni cari&#8230; şi în sfârşit despre onestitate&#8230; de!</p>
<p class="Txt"><strong>Un amic </strong><i>(tăindu-mi vorba şi dând din umeri)</i>: Mofturi!</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Pacientul</strong> <i>(foarte impacient)</i>: Doctore, mor!</p>
<p class="Txt"><strong>Doctorul</strong> <i>(foarte liniştit)</i>: Mofturi !</p>
<p class="Txt">&;</p>
<p class="Txt"><strong>Librarul</strong>: Iată o carte nouă, foarte interesantă.</p>
<p class="Txt"><strong>Un june cult</strong> <i>(dând cu dispreţ volumul la o parte)</i>: Moft!</p>
<p class="Txt">&#8230;.Èi aÈa mai departe&#8230; AÈadar:</p>
<p class="Txt">”<strong>Moft! Mofturi!”</strong></p>
<p class="Txt"><em>O, Moft! tu eşti pecetea şi deviza vremei noastre. Silabă vastă cu neţărmurit cuprins, în tine încap aşa de comod nenumărate înţelesuri: bucurii şi necazuri, merit şi infamie, vină şi păţenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, viţiuri distrugătoare, suferinţă, mizerie, talent şi imbecilitate, eclipse de lună şi de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.</em></p>
<p class="Txt"><em>În genere, naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii nihilismul, francezii l’engouement, ungurii şovinismul, spaniolii morga, italienii vendetta etc.; românii au Moftul!</em></p>
<p class="Txt"><em>Trăiască dar Moftul român!</em></p>
<p class="Txt"><em>Foaia ce reapare astăzi, cu titlul ei eminamente naţional, sperăm că va fi formula sinceră şi exactă a spiritului nostru public.</em></p>
<p class="Txt"><em>Şi acuma, dragă Moftule, mergi iar de-ţi fă şi tu rostul în lumea asta. Locul tău aici este, a ta e vremea de astăzi. </em><em>Aruncându-te din nou la lumină, strigăm cu toată căldura: Dumnezeul părinţilor noştri, el care a ştiut totdeauna să protege România, aibă-te în sfânta sa pază! deie-ţi norocul ce-l merită orice moft român pe acest pământ stropit cu sângele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 fevruarie 1866, 8 august 1870 şi 14 martie 1888 ş. cl., ş. cl.</em></p>
<p class="Txt"><em>Publicului român, care-ţi este tot sprijinul, îi zicem: ajută-ne şi Dumnezeu te va ajuta; iar ţie-ţi dorim: Moftul român să fii, dar caută pe cât se poate de nu fi moft!”</em></p>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto">Prof. ION IONESCU-BUCOVU:</div>
<div dir="auto">”Zicem „moft” Èi cea mai teribilă realitate îÈi pierde consistenÈa, dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Èi unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice iniÈiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune.</div>
<div dir="auto">Se pare că moftangiul este un leneÈ iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparÈine acelei direcÈii potrivnice schimbării, un fel de „ duÈman al liberalismului” împrumutat? El, ca Èi Eminescu, „nu vrea progresul cu orice preÈ”, e un fel de Farfuridi, partizan al evoluÈiei organice.</div>
<div dir="auto">Moftul are în el o filozofie a stau-quo-ului a cărei terapeutică este deriziunea, protectorul confortului nostru lăuntric.Dacă gazetele furnizează numai mofturi, dacă Parlamentul îÈi petrece vremea cu mofturi, dacă o carte nouă e un moft, dacă toÈi ne petrece vremea cu mofturi, n-avem de ce ne mai teme. Èi cerul poate să cadă pe noi căci este tot moft. Omul lui Caragiale fuge după turmă, e adaptabil, îÈi reglează pasul după majoritate. Accidentele private sunt tratate sub tăcere, Conu Leonida are mistica ordini fixată prin lege: „…nu se poate să fie revoluÈie…Câtă vreme sunt ai noÈtri la putere, cine să stea să facă revoluÈie?”</div>
<div dir="auto">Omul caragialian e preocupat să intre cât mai repede în rânduri, ferindu-se Èi de bănuiala că s-ar afla în afara lor. E conservator, e mimetic, maleabil Èi ductil pentru a rezista. Tache Èi Lache intră în berărie unde sunt primiÈi cu entuziasm de amici. Aici dezbat cestiunile fierbinÈi ale momentului. Se contrazic cu patos printre halbele de bere. Omul lui Caragiale numai la berărie discută politică. Pe străzi, în parcuri, în mijloacele de transport se păstrează tăcerea. Doar în prezenÈa acestui stimul se aprind discuÈiile. Ne aminteÈte cumva de un alt mare scriitor, Marin Preda, care a mutat berăria în poiana lui Iocan, la o Èuică. De aceea se mănâncă Èi se bea cu atâta poftă în berărie în ”Momentele Èi schiÈele” lui, mâncarea Èi băutura întreÈin conÈtiinÈa civică. Numai că acolo nu mai sunt Lache Èi Tache, niÈte inÈi oarecare, ci reprezentanÈii legitimi ai urbei natale.</div>
<div dir="auto">S-a privit Caragiale în oglinda vremii pe care însuÈi a zămislit-o?</div>
<div dir="auto">Èi ce va fi văzut el acolo? Ideea înrudirii autorului cu personajele sale e veche. Se zice că înainte de a parodia un stil de viaÈă, trebuie să fi fost rodul acesteia. Este Caragiale un „moftangiu” ca Èi personajele sale? „Grecul” Caragiale vine din Èinuturile Eladei unde drama Èi comedia au fost la ele acasă încă din antichitate.</div>
<div dir="auto">Se zice că noi trăim în spiritul lui Caragiale Èi visăm în spiritul lui Emiescu. Suntem acizi, dar Èi melancolici. Tindem spre lumina luciferică a lui Eminescu, dar caragialismul nostru ne împiedică ascensiunea spre înălÈimi. Să fie o problemă de sociologie a poporului român? Sau tot un moft?</div>
<div dir="auto">Caragiale i-a oferit publicului exact ce îi trebuia: lucruri simple, uÈor digerabile, un fel de circ pe pâine, scene comico-tragice care „au prins” la marea masă de „moftangii”. Adică„Momente Èi schiÈe” în care se regăsesc tote racilele poporului român.</div>
<div dir="auto">CitiÈi „Moftul român” Èi-aveÈi să găsiÈi toate „mofturile” noastre naÈionale de la ”Românii verzi” până la„Politica zilii”.”</div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"></div>
</div>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="dW8j3cvguX4" data-param-t="264s" title="Centenar Caragiale – ”Caragiale Èi Moftul român” (2) de Costin Tuchilă Èi PuÈa Roth"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=dW8j3cvguX4&;t=264s"><img src="https://i.ytimg.com/vi/dW8j3cvguX4/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Centenar Caragiale – ”Caragiale Èi Moftul român” (2) de Costin Tuchilă Èi PuÈa Roth"></a></amp-youtube>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;n&#099;u&#114;s&#064;y&#097;&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>