Maluri de Prut, apă în ştreang…

Bel Esprit

5 ani ago

Câtă nevoie de unire au avut frații români din cele trei Principate, și câtă credință! Câte secole de frământări, de cercetări, de căutări neîncetate pentru a demonstra tuturor că locuitorii Transilvaniei, ai Moldovei și ai Țării Românești tot de o ființă sunt, de o Patrie Mamă, arhetip al frumuseții și al bunătății, că aceeași limbă dulce ca mierea le curge pe buze, că acel intraductibil „dor” e atât de real, trecând prin vinele tuturor celor aflați de o parte sau de alta a granițelor înfipte ca niște piroane în trupul ei!

Istoria nu minte, istoria se simte: Cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, Mihail Kogălniceanu, marele om politic și personalitate excepțională a culturii noastre, a ţinut următorul discurs:

„După 154 ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi.
O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misiunea. Constituţia din 7 (19) august ne însemnează o epocă nouă şi Măria ta eşti chemat s-o deschizi! Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.
Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti dar mulţi ani, o Doamne! ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor din Bizanţ că România nu are ocrotitor decât pe Dumnezeu şi sabia sa. Să trăieşti, Măria ta!”

(sursa: I. Lupaş, Istoria unirii românilor, Fundaţia culturală regală “Principele Carol”, Bucureşti, 1937).

Și iată una dintre cele mai frumoase doine de jale către țară, menită să-i vindece rănile:

Maluri de Prut

de Ion şi Doina Aldea Teodorovici

Theodor Aman (20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — 19 august 1891, Bucureşti), pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase de la Iaşi. Pictura reprezintă, metaforic, Unirea Principatelor.

Curge Prutul între noi şi plînge,
Că ni-i greu şi lui la fel i-i greu,
La un val de apă, trei de sînge,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu.

Lumea se mai stinge, se mai naşte,
E ghimpată sîrma dintre fraţi,
Vom avea şi noi o zi de Paşte,
Hai români din moarte înviaţi!

Dar de peste Prut ridică frate
Ochii tăi de-a dreptu-n ochii mei,
Le vom face rînd pe rînd pe toate
Dacă eu mai vreau şi tu mai vrei.

Maluri de Prut, apă în ştreang…
Maluri de Prut, apă în ştreang…

Nu va fi nici urmă dintr-o apă
Care ne-a durut şi ne-a rănit,
Va rămîne alt pămînt să-ncapă
Prutul ca o muchie de cuţit.

Curge Prutul între ţări române,
I se-aude plîngerea-n Carpaţi,
Olt şi Mureş sar ca să-l îngîne,
Jiu şi Nistru, voi ce aşteptaţi?

Şi din cer întregul loc arată
Ca un rai însîngerat la brîu
Vino frate să legăm odată
Malurile tragicului rîu.

Maluri de Prut, apă în ştreang…
Maluri de Prut, apă în ştreang…

Citiți și Ferdinand I, întregitorul României

Bel Esprit