<p><img class="aligncenter wp-image-2594 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/14696955835_96890ff467_b.jpg" alt="" width="1000" height="694" />Nu mai Ètiu cum a fost, m-a găsit el pe mine, sau el l-am găsit pe el, cert este că odată căzuÈi ochii pe copertele romanului <strong>Mă numesc RoÈu</strong>, am fost sedusă de stilul inconfundabil al scriitorului laureat cu premiul Nobel pentru literatură în 2006. Nu încercasem până la el literatură orientală contemporană. A fost prima experienÈă Èi admit, aveam anumite idei preconcepute. S-au rătăcit toate în neant, odată cu primele rânduri citite.</p>
<p>Pamuk dospeÈte de originalitate. Când crezi că l-ai descifrat, hop, te mai surprinde cu o nouă viziune, cu un nou aspect nesemnalat înainte. Depinde foarte tare în ce lectură te adânceÈti. Cu „Mă numesc RoÈu”, a reuÈit să-mi capteze atenÈia de la titlul primului capitol. E ceva exclusiv să începi lectura cu declaraÈia mortului. <em>Eu sunt cadavrul. </em>De aici, totul devine o tablă de Èah pe care vrei neapărat să avansezi pentru a vedea cum se termină partida asta excelent debutată. <em>Acum sunt un om mort &#8211; un cadavru pe fundul unui puÈ. [&#8230;] De patru zile nu m-am mai întors acasă; mă caută nevasta, copiii. Fata mea s-a prăpădit de atâta plâns, tot stă Èi se uită la poarta grădinii. [&#8230;] Oare stau, într-adevăr, cu ochii Èintă la poartă? Nici asta nu Ètiu. Poate că s-au obiÈnuit deja, ce e rău în asta? Câtă vreme se află aici, omul are simÈământul că viaÈa continuă să se scurgă la fel ca mai înainte&#8230;</em></p>
<div id="attachment_2609" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-2609" class="wp-image-2609 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/ab75bce16dcfa9ab38919ea2ba5467a2.jpg" alt="theguardian.com" width="564" height="846" /><p id="caption-attachment-2609" class="wp-caption-text">Muzeul InocenÈei, Istanbul</p></div>
<p>Este cvasi imposibil să te retragi Èi să o mai laÈi din mână. Devine drog, infiltrat în minte numai Èi numai că să-Èi drămuiască trăirile Èi aÈteptările. Debutul spectaculos al romanului nu a fost nici el un criteriu să îmi rămână Pamuk printre preferaÈi. Mărturisesc acum, a fost descrierea Istanbulului. Am avut norocul să mă strecor pe străzile lui lăturalnice, să mă desfăt pe îndelete cu miresmele orientale, cum numai acolo le poÈi întâlni. Vă daÈi seama că atât mi-a trebuit să descopăr. Nu numai originea lui Pamuk, cât Èi dragul lui nespus pentru oraÈul acesta care duce lupte seculare între orient Èi occcident. Iar el, autorul, a reuÈit în multe din romanele sale să o suprindă. Când melancolică, când agitată, când statică, când sfâÈiată de politici interne Èi externe, când romantică Èi creatoare de iluzii. Instanbulul lui Pamuk este unul autentic, recreat din amintiri care uneori sunt pre existente lui, dar atât de întimpărite în memoria ancestrală, că le redă cu acurateÈe magnifică. În romanul sus menÈionat, istoria Istanbului e împletită filosofic cu exotismul unei epoci apuse, de apogeu al Imperiului Otoman Èi presărată pe alocuri cu substraturi fanteziste care te Èin captiv în lumea fascinantă a orientului. <em>Dacă mi s-ar fi spus că, pe vremuri, Istanbulul era mai sărac, mai mic, mai fericit, poate că n-aÈ fi crezut, dar aÈa îmi grăia inima. Casa iubitei mele părăsite de afla în acelaÈi loc, înconjurată de tei Èi de castani, dar când am întrebat de ea, din poartă, am aflat că aici locuia altcineva. </em></p>
<div id="attachment_2610" style="width: 490px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-2610" class="wp-image-2610 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/e515375cf9fa6fb8157893ea13b4688a.jpg" alt="pinterest.com" width="480" height="720" /><p id="caption-attachment-2610" class="wp-caption-text">Muzeul InocenÈei, Istanbul</p></div>
<p>Nu m-am oprit aici, avidă să-l suprind Èi în alte ipostaze, l-am reîntâlnit pe Pamuk în <strong>ViaÈa cea nouă</strong>. Roman care s-a dovedit a fi o frescă a Turciei moderne de această dată, una plină de neajunsuri. Nu a fost uÈor de citit, nu este lineară aÈa cum ne-am imagina un roman, tratează Èi o temă universală, a himerelor care ne alimentează variate stări. A căutărilor de sine Èi transformărilor fără de care nu suntem întregiÈi. Evident, debutul este desăvârÈit. <em>Într-o zi am citit o carte Èi întreaga mea viaÈă s-a schimbat.</em>Iar, extrem de dificil să o mai laÈi din mână. Se pare că asta e tendinÈa lui Pamuk. Te captează cu o frază, cât să porneÈti de unul singur pe drumul iniÈiatic al scrierii sale profunde.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2611" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/e36d3a5bcd96cef088b838e8d4232311.jpg" alt="" width="564" height="685" /></p>
<p>Èi nu se grăbeÈte deloc, în ciuda sentimentului că avansează acÈiunea, înaintează cu lentoare descriptivă, care e menită să te răsucească pe toate părÈile pentru a o pătrunde mai bine. Am mereu impresia, de câte ori îl citesc, că vrea să nu piardă niciun detaliu. Nimci nu e lăsat la voia întâmplării. Pamuk e un maestru al detaliilor. Astfel devine vizibil decorul, personajele prind viaÈă, autobuzele Èi traficul se dezlănÈuie în jurul tău ca Èi cum eÈti înfipt în poveste.</p>
<p>Te pune pe gânduri fără a reflecta totuÈi prea mult la cele înconjurătoare. ÎÈi dezvăluie viziunea lui, a cărei simplitate te impresionează adeseori. Când Pamuk se întreabă ce este dragostea, de exemplu, oferă Èi răspunsurile legate direct de percepÈia lui, respingând oarecum latura siropoasă pe care încearcă să nu o ia în serios, chiar el amintind, mă rog, Osman, personajul principal, amintea în roman că se străduia să nu ia în derâdere cum este ea explicată în reviste, showuri radio sau televizate, tabloide de scandal sau în reclame Èi chiar în romane. Pentru el, iubirea este direct conectată cu imediatul. <em>Dragostea este aspiraÈia de a strânge pe cineva la piept cu putere, de a te afla acolo unde se află persoana respectivă. Este dorinÈa de a te desprinde de întreaga lume în vreme ce o îmbrăÈiÈezi. Este aspiraÈia de a afla un refugiu sigur pentru sufletul omenesc.</em></p>
<p>În mod deosebit, îmi place referinÈa ce o are faÈă de timp, perceput ca fiind martor mut care trebuie, e imperios să fie luat prin suprindere, pentru a rămâne cu ceva palpabil de pe urma lui. <em>Am simÈit, la un moment dat, la ceas târziu de noapte, că aveam ceva de spus – eu, care nu izbutisem să cobor în profunzimile cărÈii Èi să ating seriozitatea lui Canan. Am ajuns astfel să-i spun că timpul era cel mai înspăimântător lucru din lume; deÈi noi porniserăm în acea călătorie pentru a fugi de el, nu ne dădeam seama de asta. De aceea ne miÈcam, de aceea eram în căutarea unei clipe în care timpul să rămână neclintit. Clipa fără pereche era, iată, acea plenitudine.</em></p>
<p>AceeaÈi senzaÈie am avut Èi când am citit <strong>Muzeul inocenÈei</strong>. Nu m-a înspăimântat deloc volumul uriaÈ ce-l aveam în braÈe. M-am întrebat doar fugar, oare ce ar putea scrie în el ca să cuprindă peste 700 de pagini? Aveam să aflu imediat că titlul purta în sine explicaÈia. Autorul, sau mai degrabă, eroul principal alcătuia un muzeu al tuturor obiectelor, amintirilor, persoanelor, fragmentelor de viaÈă conectate la un moment dat cu subiectul ce a creat această metodică colectare. De data asta, am revăzut cu ochii Instanbulul meu, cu metodicitate, fără nicio grabă. Dacă deja uitasem numele anumitor cartiere, acum le-am reînvăÈat, le-am revizitat, m-am adâncit prin magazine mărginaÈe, cartiere istorice sau izolate, pe străzile întortocheate ale metropolei, m-am bronzat la mal de Bosfor, am revizitat cu mintea casele coloniale ce străjuie strâmtoarea, am băut cafea turcească Èi am privit nestânjenită frumuseÈea localnicelor. Forfota nelipsită a unei oraÈ oriental fiind atât de pregnantă, că spre sfârÈitul fiecărui capitol simÈeam nevoia să mă retrag Èi eu la culcare ca Èi personajul care alcătuieÈte muzeul inocenÈei. Cartea asta este scrisă în aÈa fel încât să rămâi aninat în non acÈiune, prin detalii covârÈitoare, descrieri cât mai detaliate ale fiecărui episod, totul desfăÈurându-se secvenÈial. Pamuk alege în acest roman să revină neîncetat asupra lucrurilor deja relatate. Fără riscul de a plictisi.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_2612" style="width: 310px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-2612" class="wp-image-2612 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/cd572a2151d0b166ff296c24dfe43b9d.jpg" alt="pinterest.com" width="300" height="450" /><p id="caption-attachment-2612" class="wp-caption-text">Cu Elif Shafak în Muzeul InocenÈei</p></div>
<p>Cumva, un muzeu, este clar, nu se construieÈte în neÈtiinÈă de cauză. Se acordă timp Èi suficientă disciplină pentru îndestularea sufletului creatorului, dar Èi a cititorului. Am iubit Muzeul inocenÈei tocmai pentru originalitate si sârguinÈa de a nu Èine seamă de aÈteptările eventuale ale cititorului. AÈ fi fost tentată să spun, gata, până aici, mi-a ajuns cu detaliile Èi obiectele lipsite de sens adunate în muzeu! Dar nu, vroiam să Ètiu. Să colectez împreună cu el Èi să depun pe altarul suferinÈei ultime, iubirea imposibilă, elementele observate Èi culese pe parcursul lecturii. Începe, evident, cu o frază, o chestiune esenÈială, care ne macină pe toÈi, deopotrivă. <em>Să fi fost, oare, cea mai fericită clipă din viaÈa mea? AÈ fi putut, oare, proteja fericirea aceea, dacă mi-aÈ fi dat seama de ea, astfel încât lucrurile să urmeze un cu totul alt făgaÈ? </em>Ca apoi, brusc, să mă reintegreze în atmosfera Istanbulului îndrăgit, să mă pierd printre localnicii toropiÈi de căldură, să caut briza înmiresmată, să ascult copiii jucându-se fotbal pe strada alăturată, Èipetele lor ajungând până la mine&#8230; Asta e arta lui Pamuk, să te Èină captiv cu mirosuri, senzaÈii, trăiri, reflecÈii Èi decoruri. Este un nostalgic în căutarea fericrii. Chiar în Muzeul inocenÈei reflectă la acest lucru. <em>Orice ar spune cineva, cel mai important lucru în viaÈă este să fii fericit.</em></p>
<p>Muzeul reflectă foarte bine atmosfera anilor 1970, perioadă modernă care se confruntă cu mari transformări sociale. Când elita Istanbulului încearcă să adopte stilul occidental, imitând marile culturi europene în ciuda conflictelor extremiÈtilor care ridicau mereu tensiuni printre concetăÈeni. E un Istanbul familiar mie, cartierele de atunci, ca exclusivistul NiÈantaÈi sau Cornul de Aur, Beyoglu sau Taksim, chiar Èi mărginaÈul Çukurcuma, toate păstrându-Èi aerul boem până în anii cei mai recenÈi.</p>
<p>Pe lângă pătrunderea lentă în detalii de adâncimi nebănuite, Pamuk ne lasă să observăm că este un aficionado al noÈiunii de timp. AminteÈte Èi aici că indestructibilitatea timpului trunchiază funcÈionalitatea noastră într-un fel. Suntem condamnaÈi să ne răzvrătim împotriva lui. <em>Nu poÈi decât să încerci să fii fericit Èi să uiÈi de Timp, aÈa cum facem cu toÈii. I-aÈ ruga pe cititorii care strâmbă din buze în faÈa învăÈămintelor pe care le-am tras din dragostea faÈă de Füsun [&#8230;] să nu confunde uitarea noÈiunii de Timp cu uitarea orei sau a datei din calendar. Orele Èi calendarele n-au fost plăsmuite pentru a ne aduce aminte de Timpul uitat, ci pentru a ne organiza relaÈia cu ceilalÈi Èi pentru a organiza, de fapt, întreaga societate, Èi aÈa Èi sunt folosite.</em></p>
<div id="attachment_2613" style="width: 461px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-2613" class="wp-image-2613" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/1019f045e1d0cf59a725a9dd87030d50.jpg" alt="5sense.com" width="451" height="484" /><p id="caption-attachment-2613" class="wp-caption-text">Istanbul</p></div>
<p>Gândul acesta mă duce la ultima lectură, care poate fi considerată Èi cea mai importantă din perspectiva celui ce încearcă să îl desluÈească pe Orhan Pamuk. <strong>Istanbul </strong>ne demonstrează încă o dată dragostea ce o poartă autorul pentru oraÈul în care s-a născut. Nici nu mă mir. E un privilegiu de neînlăturat. O autobiografie consecventă a copilăriei Èi tinereÈii sale ce redă iar atmosfera seducătoare a oraÈului oriental. Pe nesimÈite eÈti invitat să asiÈti la declinul familei Pamuk, oglindit în melancolice străzi istanbuleze. Avem ocazia nu numai să îi descifrăm misterele copilăriei, care sunt exemplificate cu fotografii din loc în loc, ca o întărire fără preget. Te introduce cu simplitate în viaÈa de familie, descoperi universul de la nivelul copilului de diverse vârste, care, cu uimire, priveÈte viaÈa ca pe un dar binecuvântat. Exaltarea asta cred că este ceea ce îl face un scriitor desăvârÈit Èi un talentat povestitor. Ne naÈtem cu anumite aptitudini, iar ale sale au fost predestinate. A asistat la scena lumii încă din copilărie fragedă, punând catastif după catastif la baza memoriei lui exhaustive. Am regăsit iar Istanbulul Èi tot nu m-am săturat. M-am plimbat de colo colo prin casele în care a locuit Èi am descoperit decoruri altfel interzise ochiului indiscret. O experienÈă unică! DeÈi, în opinia sa, Istanbulul zilelor noastre este dezamăgitor, eu, am reuÈit să suprind străzile istanbuleze cu acel ritm uitat, profund oriental Èi totodată împresurat de occidentalism, care i-au îmbogăÈit viaÈa tânărului autor.</p>
<p>„<em>Când i se puneau întrebări pe această temă, bunica se declara încrezătoare în saltul către occidentalizare făcut în perioada lui Atatürk, dar, în realitate, nu se sinchisea deloc de occident ori de Orient, la fel ca toÈi locuitorii oraÈului.”</em></p>
<p><em>„De cele mai multe ori tata stătea întins pe canapeaua din salon. [&#8230;] Mama, care stătea chiar în fotoliul de lângă el, ridica ochii de pe ziarul pe care tocmai îl citea sau de pe tricotul la care lucra atunci Èi-i zâmbea într-un fel care mie mi se părea că Èovăia între afecÈiune Èi dragoste.”</em></p>
<p><em>„SimÈisem că era plăcut să pictezi Èi fusesem foarte fericit de această descoperire. Acesta era singurul lucru care conta.”</em></p>
<p><em>„Zăpada era inseparabilă de Istanbulul copilăriei mele.”</em></p>
<p><img class="size-medium wp-image-2600 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/Bosphorus-through-the-gaps-300x186.jpg" alt="" width="300" height="186" /><em>„În timp ce mă aflam pe vaporul din Cornul de Aur, care se apropia de Haskoy, simÈeam, în ciuda confuziei mentale Èi a melancoliei care mă stăpâneau, că eram ataÈat de Istanbul pentru că-mi oferea o cunoaÈtere cu mult mai profundă decât ceea ce ni se oferea la cursuri, precum Èi consolare.”</em></p>
<p>„<em>Mi se întâmplă uneori să citesc relatarea unui observator occidental cu privire la unele străzi principale Èi uliÈe dosnice care nu se schimbă niiciodată, la casele de lemn care se năruie, la vânzătorii ambulanÈi, la locurile virane Èi la melancolia oraÈului ca Èi cum mi-aÈ citi propriile amintiri.”</em></p>
<p><em>„Nefericirea înseamnă să-Èi fie lehamite de tine Èi de oraÈ.”</em></p>
<p><em>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/monica-tonea-thank-god-chivalry-is-not-dead/" target="_blank" rel="noopener">Thank God, Chivalry is not dead</a>, de aceeaÈi autoare.</em></p>
<p>De asemenea, <a href="https://www.catchy.ro/istanbulul-lui-orhan-pamuk/55335" target="_blank" rel="noopener">Istanbulul lui Orhan Pamuk</a> din Catchy.ro, poate fi o lectură deosebit de interesantă.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica Tonea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/9110504f798ca2fed1a7c1b2c14af6e5c4622a0d8a55bce87c64a3280fa72159?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-tonea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica Tonea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;&#110;i&#099;&#097;tone&#097;&#064;y&#097;h&#111;&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>