În viață totul este despre oportunități și despre alegeri, nu există loc pentru contradicții.

Ar zice unii: ești ceea ce alegi (să fii). Destul de complicat. Să nu uităm că între visele, dorințele, idealurile, utopiile tale există lumea în care trăiești, formată din oameni pe care ești dator să-i asculți sau față de care ești dator cu un anumit comportament și o anumită atitudine. Nu merge la nesfârșit să te imaginezi deasupra sau cu frâiele în mână, pentru că providența stă mereu la pândă, și așa cum vrei tu să fie poate mai e și altul care ține morțiș să ia partea leului. Iar aici, ai ghicit, intervine șansa de a alege. Să urci sau să cobori, sau să te scalzi în mediocritate, alegând compromisul. Cred că e mai eroic să-ți asumi căderea decât să insiști într-o cauză perdantă. Despre urcuș nu mai vorbim, el este pentru oamenii cu adevărat puternici și inflexibili. 

În fine. Să ne întoarcem la piață, pentru că asta, e de fapt, viața. O piață. Accept orice fel de discuție, chiar vă rog să mă contraziceți. Important e să dați drumul la vorbă, dar aveți grijă unde loviți cu ea.

Nu e o piață oarecare, e o Agora în care fiecare se cunoaște cu toată lumea, dar se „întâlnește” numai cu cine vrea sau cu cine îl trage inima. În lumea asta colorată ca o carte de povești orientale miroase ca-n grădina Raiului și viespile poartă zumzetul pe mâinile celor care ating marfa, s-o probeze.

Asta m-a mirat întotdeauna și mi-a displăcut de fiecare dată, cu toate că merg rar acolo, din fericire… Mulți cumpărători pipăie în toate felurile fructele adunate bob cu bob, piesă cu piesă din livadă, încearcă asprimea castraveților și dulceața prunelor, strugurii devin prilej de asigurare a unei mese, de ce nu, roșiile… ce să mai vorbim, rămân cu tristețe pe mese, purtând adânc în carne urmele degetelor curioase și nesatisfăcute.

Lumea încearcă.

Nu contează dacă va cumpăra sau nu, dar trebuie să încerce. E un fel de vamă, totul la vedere, totul la răscolit, totul la încercat și pipăit. E obligatoriu, e examenul eliminator.

Cumpăratul e ad libitum, adică nu e o condiție necesară dacă ai încercat marfa, s-o și cumperi. Te duci la următorul galantar și pipăi în continuare…”Vreau să te pipăi și să urlu: Este!”, zicea Arghezi, avea dreptate, doar că în Psalmul acesta era vorba despre Dumnezeu care era invocat să-i devină certitudine.

Unii vânzători se întristează, alții se enervează, alții rămân indiferenți – poate nu e marfa lor, așa că spor la pipăit, neneacă, până ți s-o înfunda degetele-n dovlecei precum briceagul cu plăsele-n carnea albă a cașului de-o zi!
Și gândesc mitic: Când Orfeu s-a coborât în Inferne cu cântecu-i vindecător de moarte, zeii i-au răsplătit credința și iubirea redându-i-o pe blânda Euridice, răpită înainte de vreme, i-au pus-o în calea dreaptă în urma lui, dar i-au cerut în schimb curajul de a crede în spusa lor: să nu se uite îndărăt, să nu se teamă și să n-o privească, nefiind pe deplin întrupată…

Și l-a învins povara omenească a necredinței, chiar semizeu fiind, iar privirea lui a destrămat vecinic orice re-întoarcere din lumea morților de atunci și până azi. Nimeni nu s-a mai putut întoarce, așa cum nimic nu mai șterge urma degetelor curioase și bădărane din carnea fragedă a piersicilor coapte și parfumate de lumina verii…

Și atunci – cine-i de vină? Dacă el, strămoșul mitic al poeților, n-a rezistat ispitei și și-a vândut iubirea pentru prețul de nimic al incertitudinii, al neîncrederii și al temerilor – și era ființă celestă! – ce vină să-i mai găsești bietului om care, strâmtorat până la 4 lei/kilogram, smulge cu sălbăticie puful fraged al fructelor de vară, de dragul de a fi sigur că nu e înșelat?
Oameni buni, scria odată pe tejghele: ”Fructele se aleg cu ochii, nu cu mâna!”

Important e, mai presus de toate, să crezi în ceea ce vezi cu ochii tăi și te atrage, restul e literatură…

Dacă nu e credință, nimic nu e…

Credință adevărată, nu spoială. Sentimentul acela că poți să-ți asumi orice greșeală și să te pocăiești. Sentimentul acela că n-ai făcut rău și nici nu vei face rău nimănui, pentru că oferta e destulă.

Amin!

Citiți și E și cinste la tocmeală