<h1>„<strong>PuÈini oameni pot trăi o viaÈă dedicată. </strong></h1>
<p><strong>Monica Lovinescu Èi <em>Virgil Ierunca</em> Èi-au pus viaÈa în slujba libertăÈii Èi a democraÈiei</strong>”, a spus <strong>Gabriel Liiceanu</strong> în foaierul Ateneului Roman, unde fuseseră depuse, întru celebrare, urnele funerare ale celor doi soÈi, uniÈi în viaÈa de apoi cu pământul Èării de care fuseseră pe nedrept înstrăinaÈi pentru o (prea) lungă perioadă.</p>
<p>Recitind acum, după mai bine de un sfert de veac de la RevoluÈie, despre scriitorul vâlcean născut în 16 august 1920 cu numele de <strong>Virgil Untaru</strong>, (trecut la cele veÈnice în 28 septembrie 2006 la Paris, oraÈul care l-a adoptat încă din 1947), îmi aduc aminte de serile în care îl ascultam la postul de radio <em>Europa liberă</em>, clandestin, ca nu cumva să ne audă vecinii Èi, desigur, cei care vegheau la puritatea noastră morală, devotată Partidului iubit. Rapsodia lui George Enescu deschidea emisiunea de la ora 19, iar rubricile „Actualitatea Culturala Românească” Èi „Povestea vorbei” erau singurele surse din care mai puteam afla ceea ce se întâmpla cu adevărat în Èară Èi în străinătate. Asta în afară de ziua de vineri, când ascultam Cenaclul ”Flacăra”.</p>
<p>Astăzi, <strong>Virgil Ierunca</strong> a fost aproape uitat, iar poezia lui <a href="https://bel-esprit.ro/geniul-adrian-paunescu-un-destin/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Adrian Păunescu</strong> </a>abia îÈi mai face loc printre articolele pline de patimă ale detractorilor lui, care n-au aflat niciodată că arta unui om nu se cântăreÈte în ocalele vieÈii de zi cu zi.</p>
<p>Citindu-i fragmente din <strong><em>Jurnal</em></strong>, <strong>Mircea Eliade</strong> îi scrisese – „Eşti un mare scriitor”!, cuprinzând într-un singur cuvânt o diversitate de preocupări pe care Ierunca le-a transformat într-o operă din care nu lipsesc articole răspândite în reviste sau strânse în cărÈile tipărite în exil sau în ţară după 1990, poezie, eseu sau critică literară, cronici literare, portrete de scriitori, poezie, sinteze de literatură română în ediţii franceze şi germane (de exemplu, Encyclopédie de la Pléiade, Histoire générale des litératures, Dictionaire des Litératures, Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahundert, Dictionaire du surréalisme et ses environs), sintetizând tot ceea ce putea deveni exponenÈial în cultura unei Èări care îÈi croia cu greu destinul printr-o istorie tumultuoasă.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>O luciditate rănită. <a href="https://www.youtube.com/watch?v=kSh5YZgwWAY" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;">Despre Monica Lovinescu</span></a> (click)</strong></h3>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Dana Jalobeanu Èi Grigore Vida în dialog cu Cristina Cioabă, Radu Vancu Èi Vladimir Tismăneanu</strong></em></p>
<p>Printre încercările literare, cum spiritul său mereu ardent îl Èinea mereu activ, împătimitul scriitor îndrăgostit iremediabil de România a întemeiat Èi câteva ziare, atât de necesare mediului intelectual din diaspora: „majoritatea revistelor literare apăreau la Paris din iniţiativa îndeosebi a lui Virgil Ierunca, de la <em>Caete de dor</em> şi <em>Limite</em>, la <em>Fiinţa Românească</em> şi <em>Ethos.</em></p>
<p>Dar se mai împrăştiau şi peste ocean: la Rio de Janeiro, „Înşir’te mărgărite”, sub conducerea germanistului I.G. Dumitriu şi cu colaboratori de talia lui Al. Busuioceanu şi Vintilă Horia, iar în Honolulu, Ştefan Baciu, va spune Monica Lovinescu în articolul „O paranteză cât o existenţă” din revista „Secolul 20”, rememorând această vocaÈie a soÈului ei.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În contextul acelor vremuri, ”Luceafărul”, ”Limite”, ”Ethos”, ”FiinÈa românească” au fost mărturisirile de credinÈă ale unor oameni uniÈi de ”credinÈa puternică în libertate” Èi în puterea nestinsă ” de a păstra legătura vie cu limba, arta şi cultura românească.”</p>
<p><img class=" wp-image-12957 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/2cbadd839ff42842d9d2159b13ec849b-250x300.jpg" alt="" width="354" height="425" /></p>
<p>Principala motivaÈie: „Lucrul cel mai urgent. Să nu uităm. Să nu uităm împreună!” se năÈtea, în viziunea lui Ierunca, din conÈtientizarea unui pericol de care nici acum nu ne putem apăra: „…azi se uită chiar foarte multe lucruri. Ba chiar asistăm la o pedagogie a uitării, bine întreţinută de noua putere, aşa că putem vorbi chiar de o voinţă de clasă a uitării.</p>
<p>Deci trebuie să ne împotrivim acestei uitări” (”Trecut-au anii. Fragmente de Jurnal”), dar care atunci a putut fi cel puÈin stăpânit prin zelul acestor intelectuali autentici.</p>
<p>Tardivă recunoaÈtere îi încununează fruntea stinsă cu laurii adevăratei aprecieri: ”<em>Adevărul e că Virgil Ierunca nu a intrat în istoria românilor. Èi asta nu pentru că valorile în care a crezut sunt depăÈite, ci pentru că ele nu au apucat niciodată să devină actuale. Faptul că important este să ai caracter Èi că e bine să nu prostituezi cuvintele – cam la atât s-a rezumat doctrina lui Ierunca – nu face obiectul niciunei discipline Ècolare. </em></p>
<p><em>Èi nici scena publică nu pare să se alcătuiască în jurul acestor firave valori. Într-o lume care se mulÈumeÈte „să se descurce“, maeÈtrii de etică socială sunt de prost-gust. Virgil Ierunca a fost un astfel de maestru de prost-gust. Nu Ètiu dacă va fi vreodată descoperit. Ar însemna ca România să renască aÈezată tocmai pe valorile lui. Mă îndoiesc că asta se va întâmpla vreodată.</em>” (<strong><a href="https://bel-esprit.ro/gabriel-liiceanu-81-azi/" target="_blank" rel="noopener">Gabriel Liiceanu</a></strong>).</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi Despre <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://romania.europalibera.org/a/centenar-monica-lovinescu/32689309.html" target="_blank" rel="noopener">centenarul omagial</a></span> dedicat Monicăi Lovinescu</strong></h3>
<p>Èi ca să nu rămânem cu un gust amar, citim de dragoste din „<strong>Poeme de exil</strong>”, pentru că acolo ne apare una din lecÈiile cele simple ale unui destin strălucit: dincolo de timpul necruÈător rămâne acea fibră sentimentală care dă la iveală nobleÈea de catifea regală a sufletului, profunzimea de cristal a spiritului Èi consonanÈa celor două cu marile taine ale Universului, regăsite prin aspiraÈia acelei metafizice „nunÈi în cer”:</p>
<p><strong>Identitate</strong></p>
<p><strong><em>Vădindu-te, te-ascunzi mai bine</em></strong></p>
<p><strong><em>Nu stai în clipă nici în sine</em></strong></p>
<p><strong><em>Eşti înainte de-a fi fost</em></strong></p>
<p><strong><em>În spornic şi mirabil rost</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Te chem să fii, să mă numeşti</em></strong></p>
<p><strong><em>Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti</em></strong></p>
<p><strong><em>Ne-a logodit lumina-n noapte</em></strong></p>
<p><strong><em>Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Deschide-te să poţi citi mirarea</em></strong></p>
<p><strong><em>Osânda împreună – aceasta e lucrarea</em></strong></p>
<p><strong><em>Iar pui cuvânt lângă cuvânt</em></strong></p>
<p><strong><em>Desmărginito, cine sunt? </em></strong></p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/adrian-paunescu-scriu-acatiste-pentru-cei-care-nu-mai-sunt/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Scriu acatiste pentru cei care nu mai sunt</a><br />
</strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;&#099;&#117;r&#115;radus&#116;&#097;&#110;c&#097;&#064;&#121;a&#104;&#111;o&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>