<p>nu înÈeleg cum am ajuns aici, în cămaÈa asta de forÈă care miroase greÈos, a clor amestecat cu transpiraÈie… măcar dacă ar fi a mea… nimic mai natural decât să bălteÈti în propria sudoare – îÈi dă sentimentul că eÈti viu, te miÈcă, îÈi răsuceÈte stomacul, Èi-l întoarce pe toate părÈile</p>
<p>în obscuritatea asta, nu sunt decât o prezenÈă materială, un corp învelit într-o pânză cenuÈie – aÈa cum mintea mea e o biată jucărie stricată peste care un copil neastâmpărat dar binevoitor, la urma urmei, a vărsat cana cu cafea cu lapte. Păcat de licoare</p>
<p>mă dor umerii, pentru că mi-au strâns prea tare chingile mânecilor Èi le simt până deasupra bărbiei, am impresia că am în gură un căluÈ cu ajutorul căruia cineva mă struneÈte din spate. Nu-l văd, dar Ètiu că e acolo. Îi simt respiraÈia: profundă, grea, precipitată… parcă are astm. Se aude clar Èi n-o pot ignora. O am în cap, în urechi, în plămâni, suferim de aceeaÈi boală. Suntem la fel de nebuni</p>
<p>în curând o să te aducă Èi pe tine aici, pe salteaua asta murdară, în patul acesta cu grilaj de fier, ruginit pe alocuri, scârÈâind din toate încheieturile, ca un morman de fiare vechi. În cimitirul acesta, o să-Èi pună la cap o pernă tare, pe care n-o să te poÈi odihni. O să-Èi dai seama că n-a mai rămas nimic din încăperea în care ne-am adăpostit iubirea, să nu ne Ètie nimeni. Sau ce-o fi fost: instinctele, patimile, desfrâul, isteria… putea fi orice. Tu Ètii mai bine. Între mine Èi tine, tu eÈti profesionistul. Eu – cobaiul.</p>
<p>ei, o să vezi că totul s-a schimbat Èi în acest nou decor cu iz de cameră mortuară o să te descoperi altul. Èi-am mai zis: de la <a href="https://www.catchy.ro/author/andra-tischer" target="_blank" rel="noopener"><strong>dragost</strong></a>e la nebunie nu e decât un singur pas, atunci când Ètii ce faci… îÈi sună cunoscut? ”dragostea e o formă de nebunie asumată”, e aceeaÈi cale spre pierderea simÈurilor Èi a intuiÈiei. Nu, nu e iubirea aceea care înalÈă, sentimentul acela care ”îÈi dă aripi” – ce cliÈeu! De fapt, aici nici nu mai contează, dacă mai crezi cumva în ea, o să-Èi arunce infirmiera o găleată cu apă rece în cap, o să sfârâie puÈin Èi o să se răcească. O să miroase a suflet carbonizat, ca la morgă</p>
<p>numai medicii legiÈti cunosc mirosul acesta, pentru că vieÈuiesc în el Èi s-au obiÈnuit. Vezi, nici Èie nu-Èi mai face rău, între parfumul cu care ieÈi pe stradă Èi duhoarea asta în care stăm prinÈi ca o insectă într-o piatră de chihlimbar nu va mai fi nicio diferenÈă.</p>
<p>Asta e fericirea! Să nu-Èi mai pese ce se întâmplă în afara ta, să nu te mai izbească, să nu te mai destabilizeze, să nu te mai înnebunească… ha,ha,ha, aici cuvântul acesta sună ca o binecuvântare, ca o izbăvire, ca o rugăciune de mulÈumire a păcătosului căruia i s-a arătat, printr-o crăpătură, dincolo de poarta Raiului. Atâta cât să-Èi poată închipui că acolo îl aÈteaptă cineva, sau că ar avea permis de liberă trecere… dincolo, promisiunea vieÈii viitoare, ce cald, ce verde Èi ce albastră mare</p>
<p>ce fantezie, câtă libertate a imaginaÈiei, ce senzaÈie incredibilă de omnipotenÈă: am văzut prin poarta Raiului, am văzut poarta deschisă, e acolo, e acolo, am ajuns, am ajuns… Biet nebun, ai avut o clipă dispensă de la Dumnezeu să speri, acum gata, ajunge că ai pus gura pe bomboana asta, scuip-o, s-o ambalăm la loc aÈa cum te-am împachetat pe tine, frumos Èi strâns, compact, să nu te pierzi, să nu te strici Èi să nu cumva, Doamne fereÈte, să cazi pe jos să te ia vreunul sub talpă… aÈa Èi cu iubirea noastră sau ce-o fi fost, că nu mai Ètiu.</p>
<p>Mai Ètiu că mă Èineai de mână, Èi-Èi număram cu inima bătăile inimii tale… tic, tac, tic, tac, aÈa ca un ceasornic care îÈi înghite secundele, dragostea ta mă consuma încetul cu încetul – ca să nu mă doară dintr-o dată, probabil aÈa te-ai gândit, era mai simplu să mă iubeÈti în doze mici, ca să te simt</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Èi da, ai avut dreptate, îmi plăcea. Eram o ticăloasă, ne potriveam. Mă hrăneai cu intenÈia de a mă sacrifica. Èi îmi plăcea, da, ce-mi mai plăcea, Èi te vedeam ca pe o zeitate, hipertrofiat, magnific, cu pieptul tău care acoperea orizontul, cu ochii tăi – singurele ferestre pe care nu mi le scobisem în orbite – te întindeai egal, cu graÈie nemaipomenită, între nord Èi sud, oriunde mă întorceam dădeam de tine: îmi stăteai lipit de frunte Èi-mi aprindeai luminile, să nu mă fure somnul, pe pielea mea te desenaseÈi ca o armură – nu te strânge acum cămaÈa mea de forÈă?</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-37516" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/01/c05e3fd9c7ff95815b52572300faa671.jpg" alt="woman" width="564" height="751" /></p>
<p>Hai, îndură, o să te simÈi sufocat la început, apoi o să-Èi treacă… îÈi ajungea doar să îÈi spun ceva Èi stăteai acolo, în umbra cuvintelor, <a href="https://bel-esprit.ro/iubirea-si-tradarea-sau-cercurile-vicioase-ale-vietii/" target="_blank" rel="noopener"><strong>ferici</strong></a>t de creÈterea mea… mă ridicam din propria nimicnicie Èi mă hrăneam cu nebunia mea, pe care, de altfel, o sesizaseÈi – dar vezi tu, cum ai lăsat pe mine tot, crezând că n-am crescut degeaba, că mă voi descurca – mai rău e cu gândurile astea care nu-mi dau pace, umblă prin mine cu cizme Èintate care se împiedică mereu, parcă le pune cineva piedică într-adins, ca niÈte accelerate deraiate, scrâÈnind pe resturile de Èine care sfârÈeÈc în neant</p>
<p>lăsaÈi-mă, lăsaÈi-mă, nu vreau să mă miÈc de-aici, nu vă ajunge că mă sufocaÈi în cârpele astea nenorocite, luaÈi mâna de pe mine, o să-mi răniÈi iubitul, cum nu-l vedeÈi, am uitat să vă spun, e aici, îl port cu mine dintotdeauna, a fost plecat o vreme Èi numai aÈa aÈi putut pune mâna pe mine… m-aÈi descântat Èi m-aÈi găsit descoperită, plecase doar puÈin, poate la magazinul din colÈ, la o mică plimbare, sau poate adormise numai… îi faceÈi rău… nu aveÈi cum, nu aveÈi cu ce, nu există nimic în lumea asta care să vă ajute să ne despărÈiÈi, nu vedeÈi, suntem perfect lipiÈi, perfect încarnaÈi, nu vă uitaÈi aÈa prostiÈi, n-o să găsiÈi decât aceleaÈi două mâini, două picioare, acelaÈi corp, aceeaÈi gură cu care în acelaÈi timp respirăm Èi ne sărutăm, ochii aceÈtia dacă-i veÈi atinge vom urla de durere amândoi, într-un singur glas…</p>
<p>mai bine luaÈi-mă pe mine… o să vă povestesc din lumea de dincolo, cum m-a căutat Èi cum m-a găsit, cum s-a mutat în mine întâi cu picioarele, care mergeau mereu spre mine, apoi cu mâinile, care-mi căutau neîncetat carnea Èi sufletul, mai apoi cu respiraÈia, ca să mă Èină trează încontinuu, să îl privesc fără să îi spun nimic… pe buzele mele, cuvintele lui sunt atât de amare, am impresia că mestec pelin câteodată Èi cred că dacă le-aÈ muÈca, m-aÈ putea otrăvi definitiv… în sângele lui curg eu: amestecat, în Èuvoaie când calde, când reci, neistovit… dar ce folos, că nu mă veÈi putea ucide pentru că între toate femeile, sunt mai puternică Èi sunt de neînfrânt…</p>
<p>atâta lucru puteÈi face: în cămaÈa asta de forÈă, lăsaÈi-mă să zac, asfixiată în gândurile mele, aici pe jos, inofensivă Èi tăcută ca însăÈi dragostea mea pierdută… nu sunt în stare să mai rănesc pe nimeni, mi s-au atrofiat ghearele Èi m-au năpădit toate bolile ascunse ale sufletului, de nevindecat, muÈcând din mine ca un cancer tenace, curg de vie, lăsaÈi-mă să mă inund în propria mizerie sufletească, oricum n-aveÈi ce face cu mine aÈa… uitaÈi-vă la mine cu ochii mari deschiÈi Èi cu gura închisă, ca Èi când v-aÈ infecta cu ciumă… Èi lăsaÈi-mă între pereÈii aÈtia goi, departe de lume, numai cu el.</p>
<p>Avem atâtea să ne spunem, au trecut secolele peste noi Èi am uitat limba în care ne-am cunoscut…</p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="71orvAkuJ3"><p><a href="https://bel-esprit.ro/sir-anthony-hopkins/">Sir Anthony Hopkins: ”Poate voi trăi 100 de ani”</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Sir Anthony Hopkins: ”Poate voi trăi 100 de ani”&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/sir-anthony-hopkins/embed/#?secret=J3yHnaWn5F#?secret=71orvAkuJ3" data-secret="71orvAkuJ3" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;concu&#114;s&#064;&#121;&#097;hoo&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>