
<p><em>Dumnezeu nu
achită nota de plată, ci naÈiunea pentru felul în care a consumat.</em></p>
<p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; În
locuinÈa numărul 13 de pe strada Plevnei, un tânăr este aÈezat la o masă,
citind o publicaÈie pe care a primit-o recent de la redacÈie. Încerca să o
încleÈteze cu mâinile, tot mai puternic, dar hârtia velină de format A4 a
publicaÈiei, îi juca feste. NeliniÈtea legată de ce găsea scris în ziar, îi era
trădată de multiplele fioruri care îi treceau prin tot corpul extenuat de
muncă. „Muncitorul nu poate munci cu burta plină.” Èi cât de adevărate erau
aceste cuvinte. </p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; Era
ora 20:00 când tânărul s-a aÈezat în fotoliul verde, cu cana din porÈelan alb
marca Rosenthal, umplută cu un fel de ceai verde Èi cu o bucăÈică de ciocolată
neagră lângă, 80% cacao fiindcă Èinea la silueta sa. Pe chipul său schimonosit,
ochii mici de culoarea cerului, părul ciufulit, se citea resemnarea asupra
sistemului monetar ce îl afecta din plin: </p><p>-Doamne, până aici trebuia să-mi
măsori destinul? Puteam mai mult, dar Tu Doamne, nu ai vrut. Dar nu mă sfădesc
că nu-i de bine cu Tine. Ètiu vorba aceea din Scripturi: „Dumnezeu a dat! Dumnezeu
a luat!”</p><p>Acum este aproape ora 21:00, deci o oră de când Costache răsfoieÈte cu înfrigurare paginile publicaÈiei. Camera în care se afla, era frumoasă. Perdelele de un crem orbitor emanau în odaie, un aspect antic. Mobila cu un aspect baroc de un maro blând întărea senzaÈia din ce în ce mai puternică de a simÈi că te afli în una dintre dormitoarele marilor edificii europene. PereÈii erau parcă niÈte coloane ale unui amfiteatru roman, stropiÈi de un alb imaculat. Într-o parte a camerei, era agăÈată poza alb-negru înrămată a tatălui său, un vestit colecÈionar. La o vârstă destul de înaintată, ajungea să vândă replici după monede romane pentru a procura bani. De când cu scandalul cu monedele romane Èi vânzarea acestora a stagnat dintr-odată. </p><figure class="wp-block-image is-resized"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/central-square-bucharest-romania-romanian-revolution-1989-revolutia-romana-romanians.jpg" alt="" class="wp-image-4867" width="633" height="404"></figure><p>Sub poza înrămată se aflau cărÈi,
dar nu de orice fel. Adevărată bibliofilie românească Èi străină, un panou plin
cu decoraÈii româneÈti complete, având Èi brevetele acestora, toate rămase
fiului său care a Ètiut să le aprecieze Èi să nu le vândă la jumătate de preÈ la
anticariatele Èi magazinele de antichităÈi de la colÈuri. La loc de cinste, se
afla expusă o ediÈie de la 1938 a unui volum de Poezii de Mihai Eminescu,
înfrumuseÈat de multe desene ale unor pictori celebri: Corneliu Baba, Camil
Ressu, Èi alÈii.</p><p>Tatăl lui Costache, Constantin, a săvârÈit mari fapte Èi în primul război mondial! Participarea necugetată la acest război, secerător de vieÈi, i-a adus Èi sfârÈitul. Pentru el, pământul românesc era totul. Trăia pentru acesta! Era infanterist în armată Èi se ocupa, mai cu tragere de inimă, de repararea maÈinilor de război Èi armelor folosite pe front. Pentru forÈa sa extraordinară, a fost poreclit „Vârtosul”. </p><p>Pe front, a fost prins într-un câmp
înzăpezit. Chinurile crâncene din acea noapte au fost îngrozitoare. AÈteptarea
intervenÈiei care nu mai sosea, amplifica frigul pătruns în fiecare colÈiÈor
liber al echipamentului său, dorindu-Èi Èi mai mult moartea. S-a nimerit ca în
acea noapte să fie el cel care ducea muniÈie Èi aproviziona armata română. Tot
atunci Èi ninsoarea s-a pornit năprasnic. Înainte de a se porni, condiÈiile
climatice erau totuÈi favorabile. </p><p>A fost totuÈi găsit mult mi târziu
de cei care patrulau în zonă Èi adus la o bază apropiată. Acolo s-a hotărât
amputarea piciorului. Dar el a dat o replică imediată:</p><p>-CompatrioÈii mei, dacă vreÈi cu
adevărat să mă salvaÈi, nu mutilaÈi corpul dat de Dumnezeu Èi lăsaÈi-l, aÈa cum
a fost adus la lumina naÈterii. Dumnezeu a dat. Dumnezeu a luat.</p><p>A mai trăit aÈa câÈiva ani, dar până
la urmă inima sa mutilată de grijile vieÈii de mâine, de solicitările repetate
ale muncii aprige, a încetat să mai bată.</p><p>PoveÈtile acelor clipe, întipărite
pentru totdeauna, stârnesc Èi acum după zeci de ani în conÈtiinÈa lui Costache,
regrete amare. Îl făcea să scuipe cu o atitudine acrită, de parcă ar fi vrut să
alunge pentru o clipă tot cuprinsul acestui coÈmar. În inima sa, trosneÈte Èi
astăzi dorul involuntar de tată de fiecare dată când contemplează poza înrămată
de patina nesfârÈită a vremurilor demult apuse. Doar el este singurul care
simte trecutul sumbru în plinătatea sensului acestuia.</p><p>Lângă el, câinele său Docsy. Un
bishon maltez Èi pufos, o amestecătură între fulgii de nea căzuÈi la prima
ninsoare. O sinteză reuÈită Èi o fiinÈă drăgălaÈă cu ochii negri ca două
măsline, un năsuc micuÈ, o guriÈă nevăzută din cauza blanei ce-l acoperea Èi o
codiÈă stufoasă.</p><p>Deodată liniÈtea de mormânt este
tulburată de niÈte bubuituri în uÈă. Docsy tresări la auzul lor Èi începu să
latre. Nealarmat de bătăile tot mai asurzitoare, de parcă îÈi programase exact
atunci o întâlnire, Costache îÈi ia ultima sorbitură din ceai, lăsă publicaÈia
Èi porneÈte spre uÈă.</p><p>Ajuns în dreptul ei, întrebă
liniÈtit, nebruiat de repetatele bătăi în uÈă Èi de lătratul lui Docsy, care
parcă făceau parte dintr-o orchestră din seara aceea:</p><p>-Hello! Cine e?</p><p>O voce îi răspunde pe un ton
stimulat parcă de junghiuri în spate de diferite intensităÈi:</p><p>-Domnul RoÈeaÈă! Deschide uÈa,
imbecilule!</p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; -Ooo!
Domnule RoÈeaÈă, ce faceÈi? Cum vă simÈiÈi? Ce se mai aude prin politică? Mă
bârfesc ciocoii?</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
<p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; -Sure,
dar vrei neapărat să stăm cu uÈa închisă sau pot intra? </p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; Deschise
uÈa Èi îl primi.</p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; -Taci,
nu spune nimic. PereÈii au urechi. Ia-Èi ceva pe tine că trebuie să plecăm
urgent. Ambasadorul american a venit în audienÈă Èi trebuie să fim prezenÈi
pentru acest moment istoric. Cum îmi stă cravata?</p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; Se
pare că a fost o întrebare fără răspuns.</p><p>Olimpia Solomonescu primise în
audienÈă pe Alan Green, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la BucureÈti,
la data de 26 decembrie ; 1989. Venise cu
anunÈuri proaspete de la preÈedintele George Bush, cum că acesta a declarat că
sprijină Frontul Salvării NaÈionale.</p><p>-Guvernul Statelor Unite ale
Americii, cu sprijinul deplin al poporului american, transmite felicitări
Frontului pentru restabilirea în România a unui guvern pe raÈiuni democratice.</p><p>În acel moment, ambasadorul englez
la BucureÈti se ridică:</p><p>-Dar cu reÈedinÈa ambasadei noastre
de la BucureÈti cum rămâne? A fost vandalizată Èi distrusă de indivizi
belicoÈi.</p><p>-Guvernul american doreÈte ca
chestiunea în cauză să fie urgent rezolvată, a replicat Alan Green. Va locui
până când problema o să se rezolve, la reÈedinÈa ambasadorului american. Iar
securitatea să fie dublată în zone de felul acesta. Nu vrem să trecem printr-un
ragnarok.</p><p>Ziarele timpului scriau despre
acÈiunea unui grup de indivizi loiali vechiului regim Èi care voiau să se
refugieze la ambasada americană. NereuÈind acest lucru, au năvălit Èi au
distrus totul în calea lor, precum au făcut invaziile tătaro-mongole din Evul
Mediu. Acest incident se întâmplase pe data de 25 decembrie la consulat.</p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; -N-avem
cum să-i ucidem Èi nici să-i predăm maselor populare. De aceea, rugăm ca paza
ambasadei americane la BucureÈti, cât a rămas din aceasta, să fie triplată.
Noi, alături de congresmeni Èi oameni politici dorim să vizităm România, în
ciuda evenimentelor devastatoare petrecute aici. Aceste vizite să se organizeze
cât mai repede cu putinÈă pentru a cunoaÈte realităÈile politice de la faÈa
locului.</p><p> În ciuda relaÈiilor bilaterale de bunaugur între România Èi S.U.A., mărul discordiei nu a întârziat să-Èi facă apariÈia. Chiar dacă guvernul american declara că sprijinea Frontul nou format, interesul în zonă s-a aflat la acea audienÈă. Ce urma era ceva fără precedent în istorie, nemaiîntâlnit de la Monroe încoace.</p><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; Alan
Green, atâta timp cât a stat pe fotoliul pus la dispoziÈia sa, nu era deloc
recalcitrant. Dar odată ridicându-se, era clar că treburile aveau să se
precipite Èi să întâlnească un punct de cotitură tot mai simÈitor.</p>
<p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; &#8211;
Emigrarea României, scurt pe doi, are un bilanÈ foarte sărac. <em>We have to look for the facts, not words. </em>Suntem
îngrijoraÈi de felul în care Èara voastră percepe chestiunea minorităÈilor
naÈionale Èi religioase. Din 1975 de la clauză, emigrarea a crescut. Dar se
pare că acum stagnează. Nu este de acceptat acest lucru. Prin aprobarea actualului
preÈedinte, România este detaÈată de clauza naÈiunii privilegiate. Acest lucru
până la următoarele ordine. În cazul în care, Frontul o să coopereze cu noi Èi
în problema emigrării, îi vom acorda credit doar acesteia. Nu există nici o
justificare pentru ca România să continue să-Èi însuÈească acest statut.</p>
<p>CâÈiva oameni politici se ridicară
deodată. Parcă erau fragmente dintr-un scenariu bine regizat Èi sincronizat:
Anarhie, anarhie, anarhie s-a făcut în România!</p><p>-Asasinarea preÈedintelui vostru ne-a
făcut să pactizăm cu noua conducere a Frontului Salvării NaÈionale Èi să
fraternizăm cu aceÈtia. De aceea, Frontul nu este al Românilor, ci este o
conducere dublă româno-americană!</p><ul class="wp-block-list"><li>Nu pot să cred! se lamentă Costache&#8230;</li></ul><p> ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; ; O
altă pagină a istoriei românilor tocmai s-a scris. Suntem pe data de 26
decembrie 2000, la 11 ani de la dezastru, când România devenea stat cu o
conducere româno-americană. Se mai întâmplase asta odată, puÈin după începerea
celei de a doua conflagraÈii mondiale, când România devenea stat
naÈional-legionar. </p>
<p>Raporturile de fraternitate de la
Nixon, Ford Èi Carter&#8230;au favorizat infiltrarea elementului străin american în
economia Èi politica românească. <em>Cine nu
învaÈă din istorie, riscă să o repete. </em></p>
<p>Dacă la 1689 s-a petrecut în Anglia
o „revoluÈie glorioasă”, un epitet puieril gândindu-ne că este asociat cu
termenul de „revoluÈie”. Pentru că din capul locului, o revoluÈie face
sinonimie cu „anarhia”, „masacrul”, nicidecum cu victoria. La 100 de ani după,
la 1789 se întâmpla în FranÈa, o „revoluÈie franceză”, ci nu o „revoluÈie a
francezilor”. Iar la 30 ianuarie 1889, era înregistrată moartea misterioasă la
Mayerling a moÈtenitorului tronului Austro-Ungariei, Rudolf, Èi a metresei
acestuia, Maria Vetsera, în vârstă de 16 ani. Acum, pe sulul imens lăsat
deschis în faÈa voastră, stă după 100 de ani Èi „România dodoloaÈă” ca stat
româno-american.</p><p>THE END!</p>
<p>CitiÈi Èi <a rel="noreferrer noopener" aria-label="România: Drama din spatele tăcerii (se deschide într-o filă nouă)" href="https://bel-esprit.ro/romania-drama-din-spatele-zidului-tacerii/" target="_blank">România: Drama din spatele tăcerii</a>, de acelaÈi autor.</p>
<p> Textul a apărut în antologia “Scumpa Patrie!” coordonată de Clubul de IniÈiativă Literară, Ed. Cygnus, 2018. 
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Emanuel Iavorenciuc' src='https://secure.gravatar.com/avatar/108334e71b1e2ccba74a6bbdf56a5804b66f8a295d53b2c644cf0f406502718a?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/108334e71b1e2ccba74a6bbdf56a5804b66f8a295d53b2c644cf0f406502718a?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/emanuel-iavorenciuc/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Emanuel Iavorenciuc</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:e&#105;&#097;vo&#114;&#101;n&#099;iu&#099;&#064;&#121;a&#104;oo&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
La masa verde – Emanuel Iavorenciuc
