<p><strong><em>Amor meus, pondus meum: illo feror, quocumque feror. </em></strong><em>(Iubirea mea e greutatea mea, prin ea merg oriunde merg<strong> – </strong></em>Sfântul Augustin)</p>
<p>Fata mea e îndrăgostită. Nu, nu mi-a spus-o, aÈa cum ar fi de aÈteptat într-o relaÈie apropiată, bazată pe încredere feminină, ca de la mamă la fiică, având în vedere investiÈia sufletească pe care o faci într-un copil, sperând că atunci când îi va fi mai greu va veni la tine ca la un prieten adevărat. M-a lăsat să descopăr, încetul cu încetul, de la privirile întârziate într-o altă lume, în afara realităÈii, la vocea când răstită din senin, când relaxată peste măsură, interesul centrat pe telefon, devenit un fel de <em>axis mundi</em>, din ce în ce mai multe jumătăÈi de oră petrecute în faÈa oglinzii dimineaÈa când suntem într-o permanentă grabă care ne dă peste cap întregul sistem nervos, trântitul uÈilor Èi patul rămas nearanjat, micile obrăznicii Èi abateri de la obedienÈa naturală care i se potrivea atât de bine, în fine, oftaturile neprevăzute Èi senzaÈia aceea de perpetuă aÈteptare pe care o recunoÈteam, fără să vreau, ca venind dintr-o zonă cunoscută a memoriei mele afective.</p>
<p>Mă înduioÈa, dar în acelaÈi timp simÈeam nevoia să vorbesc cu ea despre lucrurile acestea, cu toate că îmi tăia orice elan Èi îmi zădărnicea orice tentativă de a mă apropia de ea cu subiectul acesta. Îmi trecuseră prin minte toate lecturile din clasici, de la Platon Èi androginie, iubirea curtenească, ritualurile cavalereÈti atât de speciale prin fastul lor artistic, romantismul era o afinitate structurală a fiinÈei mele, aprofundasem viziunea lui Goethe Èi pătrunsesem înÈelesurile atât de profunde ale ”SuferinÈelor tânărului Werther”, recitam sonetele lui Shakespeare din plăcere Èi nu din memorie, ce să mai vorbesc despre romanele de dragoste ale lui Maupassant, Flaubert sau Tolstoi, despre iubirea tragică a lui Eminescu sau disperarea existenÈială a lui Cioran, îndrăgostit la 70 de ani, descoperind că timpul e principalul nostru inamic: “<em>Dragostea fiind o întâlnire dureroasă Èi paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea, de câte ori te trezeÈti din iubire, pare că Èi-a putrezit timpul prin nu mai Ètiu ce inimă.</em>” Numai modalitatea de a iniÈia o discuÈie cu propria fiică îmi rămânea străină, cu toate că mă aflam pe terenul meu, nu doar ca experienÈă intelectuală…</p>
<p>– Nu ai cum să-l faci tu să mă sune, să mă placă, să mă invite în oraÈ, Èi atunci nu văd rostul conversaÈiei noastre. Ce rost are să aflu cum gândeau unii Èi alÈii despre iubitele lor sau cum Èi-au imaginat ei dragostea? Vorbim de aici Èi acum, nu de poveÈti care mai de care mai fantasmagorice. Èi apoi, Ètii ceva? (m-a fulgerat cu o privire care nu mai admitea vreun ”poate, în altă zi”) am de învăÈat la matematică…</p>
<p>– Dar iubire este matematică, draga mea, Èi încă una superioară, trebuie doar să te gândeÈti de care parte a ecuaÈiei te afli Èi ce operaÈie ai de făcut: adunare sau scădere, tinzi la plus sau la minus infinit, sau câte necunoscute intervin în rezolvare.</p>
<p>Pare dintr-o dată interesată, adevărul e că unui copil trebuie să-i vorbeÈti în limbajul lui, fata mea iubeÈte matematica, iată soluÈia salvatoare!</p>
<p>– Eu Ètiam că e literatură, filozofie, mitologie. AÈa am învăÈat la Ècoală.</p>
<p>– Poate fi inclusiv chimie… (încerc să-i distrag atenÈia, ca să pară că mă îndepărtez de obiectul interesului ei. Èi muÈcă nada.)</p>
<p>– Vorbeai de matematică, demonstrează ce ai vrut să zici, dacă vrei să te cred! (era filozoafă aproape fără voia ei)</p>
<p>– Fii atentă: ”În minele de sare din Salzburg, se aruncă în adâncurile părăsite o ramură de copac desfrunzită de iarnă; după două sau trei luni, ramura este scoasă, acoperită în întregime de cristale strălucitoare: crenguÈele cele mai mici, subÈiri ca piciorul unui piÈigoi, sunt împodobite de nenumărate diamante mobile Èi orbitoare; nici nu mai recunoÈti ramura iniÈială. Ceea ce numesc eu cristalizare este operaÈia prin care spiritul descoperă în tot ce există noi perfecÈiuni ale obiectului iubit”, cu alte cuvinte, iubirea presupune ”împodobirea” celuilalt cu atribute ale perfecÈiunii, chiar în condiÈiile în care el nici măcar nu-Èi bănuieÈte aceste calităÈi. Sau nu le are, e perfect posibil.</p>
<p>– Tu idealizezi, în plus eÈti prea poetică Èi prea romantică.</p>
<p>– N-am spus eu asta, ci Stendhal într-un celebru eseu intitulat ”Despre iubire”. Poate că Èi-ar face bine să-l citeÈti.</p>
<p>– Nu sunt de acord cu el. Dacă el nu-mi răspunde la mesaj, înseamnă că nu e demn de nicio ”împodobire”. În plus, prea mult efort. Nu m-ai convins.</p>
<p>– Aici Èi-ar da dreptate Gasset. (Face ochii mari: acum e momentul). <strong><a href="https://www.britannica.com/biography/Jose-Ortega-y-Gasset" target="_blank" rel="noopener">José Ortega y Gasset</a> </strong>e un alt filozof al iubirii, sau mai degrabă un psiholog atras de tema asta, pentru că el discută mai mult despre <em>starea de a iubi</em>, Èi nu despre iubiri. Avem cartea lui în bibliotecă, ”<strong>Studii despre iubire</strong>”. Nu întâmplător l-am pomenit, ci pentru că azi, în 9 mai, se împlinesc – fă Èi tu calculul, e născut în 1883 – 134 de ani de la naÈterea lui. E spaniol, probabil având sânge latin îi e familiar subiectul.</p>
<p>Am reÈinut pe de rost cuvintele lui: „<em>În fiecare lucru există un indiciu al unei posibile plenitudini. Un suflet deschis şi nobil va simţi ambiţia de a-l perfecţiona, de a-l ajuta să ajungă la plenitudine. Aceasta este iubirea adevarată, iubire pentru perfecţionarea obiectului iubirii.” </em>Câtă dreptate are<em>, </em>pentru că dragostea înseamnă perfecÈiune, iar pentru a o atinge trebuie să fii tu însuÈi perfect!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>O să înveÈi despre el, opera lui a influenÈat mai mulÈi scriitori Èi eseiÈti români, să ne gândim la <strong>Emil Cioran, Mircea Eliade, Mihail Sebastian</strong> sau <a href="https://bel-esprit.ro/octavian-paler-si-fiecare-uita-poate-un-singur-lucru/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Octavian Paler</strong></a>. Profesor de metafizică. Deviza lui e „Trăiesc, deci gândesc“. Nici el n-a fost în totalitate de acord cu <strong>Stendhal</strong>, care se pare că mai mult a teoretizat decât a iubit sau a fost iubit de cineva. Iubirea, spune el, e un proces sufletesc asemănător unei stări permanente de căutare a celui pe care îl iubeÈti. ”Iubirea e un fluid, un Èuvoi de materie psihică, un fluid care curge continuu ca dintr-un izvor”. E lesne de înÈeles că sentimentul acesta (care include prietenia), atunci când întâlneÈte ”obiectul” – aÈa numeÈte el fiinÈa iubită – se contopeÈte cu el.</p>
<div id="attachment_9844" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9844" class="wp-image-9844 size-full" title="Reading (Foto: pinterest.com)" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/9dcaf2047a408eedc665e1e46d5bd2ad.jpg" alt="" width="564" height="846" /><p id="caption-attachment-9844" class="wp-caption-text">Reading (Foto: pinterest.com)</p></div>
<p>Deci a iubi nu înseamnă neapărat a trăi cu un om, fizic, concret, a împărÈi acelaÈi pat Èi aceeaÈi masă, ci e mai degrabă ”<em>o formă de convieÈuire simbolică, în care sufletul nostru pare a se dilata în chip fabulos, pare a birui distanÈele Èi, indiferent unde ne aflăm, ne simÈim într-o reunire esenÈială cu el</em>”. Adică îl simÈim ca făcând parte din noi, îl purtăm cu noi pretutindeni, fără să avem nici cea mai mică pretenÈie din partea lui, decât să admită această consonanÈă cu persoana noastră. Pentru că &#8211; Èi tot Gasset ne atrage atenÈia: „<strong>Culmea dispreţului constă în a nu te osteni nici măcar să descoperi defectele celuilalt.</strong>” Iată că poate fi Èi dur.</p>
<p>Revenind la tine: ai impresia că ai un loc în sufletul lui? Èi-a dat el de înÈeles că te vede fără să te privească, te simte fără să te atingă Èi e prezent în sufletul tău? Cam pe unde îl localizezi? Èi apoi, de ce trebuie neapărat să-Èi complici existenÈa cu un băiat care nu consideră că îÈi poate lua 5 minute din zi ca să te sune, sau să-Èi răspundă la telefon?</p>
<p>– Mama, tot nu văd unde e matematicaaaa….</p>
<p>– Recapitulez atunci:</p>
<ol>
<li>Iubirea, ca ecuaÈie, presupune doi termeni între care se stabileÈte o relaÈie de afectivitate. Trăirea – nu traiul – în comun, adică un permanent Èi cald transfer de emoÈii, chiar în lipsa celuilalt.</li>
<li>La vârsta ta, cred că nu poÈi vorbi despre iubire, ci despre iubiri, adică atracÈii pasagere, pun pariu că e blond cu ochii verzi (râde).</li>
<li>Dacă nu te sună, sună-l tu. Dacă îÈi răspunde imediat, da, s-ar putea înfiripa o idilă, dar nu e cazul să vorbim despre experienÈă. Iubirea din liceu o fi ea mare, dar nu cea mai mare. Dacă ajungi să o circumscrii într-o mulÈime Èi s-o compari cu alte elemente ale acesteia, eÈti în filmul greÈit. ”Î<em>n viaţă nu ai decât o unică mare dragoste; toate cele care o precedă sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmează sunt amoruri de recuperare…</em>” – eu una, îl cred pe Beigbeder.</li>
<li>CiteÈte, pentru că asta te face fericită. Numai asimilând experienÈa celorlalÈi, te poÈi înÈelege pe tine însăÈi. Când Ètii cine eÈti, te poÈi gândi pe cine să iubeÈti. O să-l descoperi înăuntrul tău, ca emoÈie constantă, după câÈiva ani în care nu l-ai văzut. Cum zice Gasset: ”<em>A iubi ceva sau pe cineva ar înseamnă pur şi simplu să fii bucuros şi să-ţi dai seama totodată de faptul că bucuria ne vine de la acest ceva sau cineva.</em>” EÈti bucuroasă? <em><strong>Nu</strong></em>…</li>
</ol>
<p>– Auzi, mama, e foarte frumos ce spui tu, dar eu vreau să mă sune Èi vreau să se întâmple lucrul ăsta ACUM! Mai am timp de filozofie, n-am decât 17 ani… Unde ziceai că ai pus cartea aia a lui Gasset?</p>
<p>– …</p>
<p>Èi alte gânduri:</p>
<p style="text-align: center;">„<em><strong>Viaţa reprezintă o serie de ciocniri cu viitorul; nu este suma a ceea ce am fost, ci a ceea ce am învăţat să fim.</strong></em>”</p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p class="pq" style="text-align: center;">„<strong><em>Valoarea supremă a vieţii, la fel cu aceea a monedei, constă în a o cheltui, rezidă în a o pierde la timp şi cu graţie.</em>”</strong></p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p style="text-align: center;">„<em><strong>A iubi ceva sau pe cineva ar însemna pur şi simplu să fii bucuros şi să-ţi dai seama totodată de faptul că bucuria ne vine de la acest ceva sau cineva.</strong></em>”</p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p>„<em><strong>În realitatea vieţii sufleteşti, cuvântul este un complex de înţelesuri şi de simţiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt totdeauna legate cu înţelesurile şi simţirile din alte cuvinte şi alcătuiesc astfel între ele ţesătura cea trainică a personalităţii unui individ, ca şi a unui popor. Această ţesătură este mai întinsă sau mai restrânsă, mai îndesată sau mai pe deasupra, după cum este şi firea individului; dar totdeauna este împletită din mai multe iţe ale spiritului omenesc, şi din când în când se ivesc încrucişări de fire, care pot pune în mişcare ţesătura întreagă, şi cu un simplu cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufleteşti. Vorbeşte ca să te cunosc! Vorbeşte ca să te văd!”</strong></em></p>
<p data-start="97" data-end="556"><strong data-start="97" data-end="152">Excerpt in English – for our international readers:</strong><br data-start="152" data-end="155" /> <em data-start="158" data-end="192">&#8222;Speak, so that I may know you.&#8221;</em> — José Ortega y Gasset<br data-start="215" data-end="218" />A philosopher of lucidity and bold insight, Ortega y Gasset believed that our lives are shaped by our circumstances—but also by the depth of our thinking. His works remind us that modernity is not just an age, but a crisis of spirit and responsibility. To speak clearly is to think clearly, and to think clearly is to live with purpose.</p>
<p data-start="558" data-end="732">This article explores the legacy of the Spanish thinker who challenged the world to look inward, to rise above mediocrity, and to reclaim the dignity of culture and reason.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/romain-gary-ai-toata-viata-inainte-2/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Romain Gary&#8230;.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:co&#110;cu&#114;&#115;r&#097;&#100;&#117;&#115;tanc&#097;&#064;ya&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>