Realizatorul de film Jonas Mekas, figură a contra-culturii, a murit recent.
Angajat într-o artă a imaginii lipsită de orice formă de academism, cineastul de origine lituaniană, exilat în Statele Unite, a decedat în 22 ianuarie 2019, la vârsta de 96 de ani, la New York, informează Le Monde.
Portrait of Jonas Mekas, filmmaker, critic, curator and founder of the Anthology Film Archives. At the offices of the Anthology Film Archives, Lower East Side, New York City, New York. July 30, 1987. (Photo by Michel Delsol/Getty Images)
Jonas Mekas ( născut în 24 decembrie 1922) a fost un realizator de film, poet și artist care a fost supranumit „nașul” cinematografiei de avangardă. Creațiile sale au fost expuse în muzee și festivaluri din lumea întreagă, apreciate unanim de criticii de specialitate.
În 1954, împreună cu fratele său, Adolfas Mekas, a înființat “ Cultura de film” iar în 1958 a început să scrie articole în rubrica „Jurnal de film”, în ziarul “ The Village Voice”. În 1962, a devenit co-fondatorul „Uniunii Realizatorilor de Film” și al „Cinematecii Realizatorilor de Film”.
Împreună cu Lionel Rogosin, a fost membru al mișcării „Noul Cinema American.” (New American Cinema).A fost un apropiat colaborator al unor artiști ca Andy Warhol, Nico Allen Ginsberg, Yoko Ono, John Lennon, Salvador Dali și a conationalului său, George Maciunas.
Ca realizator de film, Mekas a început cu filme de acțiune ( Puștile Copacilor – 1961), trecând apoi la „filme-jurnal” ca „Walden” ( 1969), „Pierdut, Pierdut, Pierdut” (1975), “ Reminiscențele unei călătorii în Lituania” (1972), „Zefiro Torna” (1992), prezentate la multe festivaluri de film din întreaga lume.
https://www.youtube.com/watch?v=_qj-LMIsM8c
Citiți și „Am stat degeaba și am sărbătorit”, de aceeași autoare.
Aspirantă spre carieră medicală, trecută apoi prin tentația biologiei că să revin apoi la prima dragoste filologia ( licențiată în limbile engleză-franceză), iubind jocul cuvintelor sub cele mai variate forme (traducere, proză) precum și expresia de sine către ceilalți pe care acesta îl oferă, iată-mă aici în această minunată familie culturală care m-a ales cu căldură și în care să sper să rămân cât ea va ființa.