<div id="jsc_c_1w8" class="l9j0dhe7">
<div class="l9j0dhe7">
<div class="rq0escxv a8c37x1j rz4wbd8a a8nywdso">
<div class="gzo72d92 bzfalb6c stjgntxs ni8dbmo4 l82x9zwi uo3d90p7 pw54ja7n ue3kfks5 aypy0576 s1tcr66n maa8sdkg l6v480f0">
<div class="">
<div class="" dir="auto">
<div class="" dir="auto">
<div class="ecm0bbzt hv4rvrfc ihqw7lf3 dati1w0a" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message">
<div class="j83agx80 cbu4d94t ew0dbk1b irj2b8pg">
<div class="qzhwtbm6 knvmm38d">
<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto"><em><strong>ELENA NEGRI a fost pasiunea cea mai mare şi cea mai romantică a lui ALECSANDRI.</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">
<div id="attachment_42278" style="width: 330px" class="wp-caption alignleft"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-42278" class="size-thumbnail wp-image-42278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n-320x299.jpg" alt="" width="320" height="299" /></a><p id="caption-attachment-42278" class="wp-caption-text">Prof. univ. Ion Ionescu-Bucovu</p></div>
<p>Iată încă o poveste a profesorului <a href="https://www.facebook.com/ionescu.ion.98" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ion Ionescu-Bucovu</strong></a>, care nu precupeÈeÈte niciun efort pentru a ne plimba cu rost prin labirinturile literaturii române. Apropiindu-ne de viaÈa scriitorilor români, devenim parte a istorisirii, pentru că reuÈim să întrezărim, dincolo de textul literar, povestea care i-a dat viaÈă. Èi operei, Èi scriitorului.</div>
<div dir="auto"><em>Străbunicii Èi bunicii noÈtri s-au născut sub zodia lui <strong>Vasile Alecsandri.</strong> Nu exista Ècolar pe acele timpuri să nu recite două-trei poezii ale poetului la serbările Ècolare sau cu alte ocazii. Numai apariÈia lui Eminescu a reuÈit să-l pună într-o umbră nemeritată din care n-a mai ieÈit până astăzi. </em></div>
<div dir="auto"><em>Poet naÈional, cum </em><em>l-au numit aproape toÈi criticii literari- Vasile Alecsandri Èi-a muiat pana în aproape toate genurile literare, dar a rămas până la sfârÈitul vieÈii fidel poeziei pe care a cultivat-o cu mare dragoste.</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><em>Născut pe 21 iunie 1821, dintr-o familie bogată, Vasile Alecsandri a dus o viaÈă lipsită de griji. Dar el s-a identificat cu viaÈa poporului în care a trăit, cântându-i bucuriile Èi durerile.</em></div>
<div dir="auto"><em>GeneraÈia lui este generaÈia lui 1848 care se năÈtea cu noi idealuri. În numele ei, Vasile Alecsandri desfăÈoară o amplă critică socială, scrie poezie, teatru, proză etc., denunÈând starea deplorabilă a Èării. El traversează marile evenimente ale secolului al 19-lea de la RevoluÈia din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru IndependenÈă din 1877 până la instalarea regalităÈii.</em></div>
<div dir="auto"><em> În „România literară”, titlul ce cuprinde ideea unirii tuturor provinciilor româneÈti, el duce o propagandă avizată pentru Unire, militează pentru pregătirea Èi înfăptuirea revoluÈiei. Lupta pentru Unire înglobează întreaga activitate din perioada 1859; în slujba Unirii el valorifică tezaurul folcloric naÈional, care se va afla în centrul creaÈiei sale. </em></div>
<div dir="auto"><em>Este ales deputat în Divanul Ad-hoc Èi delegat să stabilească legătura cu unioniÈtii munteni. Acum apare celebra „Horă a unirii” care va răsuna pe buzele tuturor. În timpul Războiului pentru IndependenÈă scrie ciclul ”OstaÈii noÈtri” cu celebrele „PeneÈ Curcanul”, „Sergentul”, „Odă ostaÈilor români”, „Hora de la Plevna” etc. </em></div>
<div dir="auto"><em>Când Vasile Alecsandri intra la Junimea toată adunarea se ridica în picioare, inclusiv Maiorescu, pentru a-i cinsti onoarea. Aici Èi-a citit în aclamaÈiile tuturor multe din operele lui, aici l-a cunoscut Eminescu care a avut o mare admiraÈie pentru e,l numindu-l „Acel rege-al poeziei, veÈnic tânăr Èi ferice/ veselul Alecsandri”</em></div>
<div dir="auto"><em>Ca semn al preÈuirii lui Eminescu, Alecsandri Èine celebra conferinÈă de la Ateneu în 1883 pentru strângerea fondurilor ca ajutor pentru trimiterea poetului care era bolnav la sanatorul de la Viena.</em></div>
<div dir="auto"><em>Aici s-a întâlnit cu Caragiale, Creangă, Duiliu Zamfirescu etc., cei care i-au apreciat opera. În cadrul Academiei Române a făcut parte din comisia care a stabilit ortografia Èi scrierea limbii române. El este autorul transfomărilor scrierii cu litere slavone în litere latine; pe î slav l-a transformat în î românesc, de asemenea a pus bazele semnelor lui È, È, z etc.</em></div>
<div dir="auto"><em>În toate genurile în care a scris, Alecsandri a fost un deschizător de drumuri. Cu Alecsandri se începe literatura noastră modernă. A adus o contribuÈie fundamentală la crearea limbajului poetic, la îmbogăÈirea lui, la mlădierea expresiei după cerinÈele ritmului. </em></div>
<div dir="auto"><em>Aduce noutăÈi în mijloacele compoziÈiei, în structura versului, în ritm, rimă, în desfăÈurarea acÈiunii pieselor de teatru, în punerea în scenă. A valorificat din plin specii dramatice populare, cântecelul comic, monologul, feeria, suita de tablouri etc. Este primul care culege Èi valorifică creaÈia populară, dându-i o nouă strălucire.</em></div>
<div dir="auto"><em>Ultimele lui zile de viaÈă au fost grele. „Èi când te gândeÈti- îi spunea el fiicei pe patul de moarte la MirceÈti, aducându-Èi aminte de Elena Negri &#8211; că a trebuit să sufere astfel înainte de a muri”. În noaptea de 21 spre 22 august, s-a stins din viaÈă în vârstă de 69 de ani, plâns de toată naÈiunea, cu funerarii naÈionale.</em></div>
<div dir="auto"><em>„Numele lui rămâne pentru totdeauna împletit cu al „MioriÈei” Èi al „Horei Unirii” cu însăÈi inima de foc a fiinÈei noastre naÈionale. (G.C. Nicolescu)”</em></div>
<div dir="auto"><em>UrmaÈul lui, Eminescu, a dus mai departe idealurile poetice ale maestrului Èi le-a ridicat pe treapta perfecÈiunii geniale. Fără Alecsandri, Eminescu n-ar fi existat.</em></div>
<div dir="auto"><em>Vasile Alecsandri- „acel rege-al poeziei”- după cum l-a numit<a href="https://bel-esprit.ro/mai-cititi-l-pe-eminescu/" target="_blank" rel="noopener"> Eminescu</a>&#8211; a fost îndrăgostit de o singură femeie de o frumuseÈe înrobitoare. E vorba de <strong>Elena Negri,</strong> care era fiica lui Petrache Negri, Agă, şi a Smarandei Negri, născută Donici, şi sora lui Costache Negri, gentilomul, bine ca om şi mare ca român, cu care semăna mult.</em></div>
<div dir="auto"><img class=" wp-image-41418 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/07/6543474519afd7df420dab3dee7f04b6-1.jpg" alt="" width="517" height="689" /></div>
<div dir="auto"><em>Elena Negri şi Vasile Alecsandri s-au cunoscut în tinereţe. El era un poet de o frumuseţe melancolică, iar ea o tânără foarte admirată. Elena era fiica lui Petrache Negri şi sora lui Costache Negri, bun prieten al lui Vasile Alecsandri. Alecsandri avea 23 de ani. ”El era atunci un tânăr zvelt şi potrivit de înalt, de o frumuseţe distinsă, cu faţa albă pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă şi senină cu ochii buni şi vorbitori, cu un surâs plăcut”, notează Nicolae Petraşcu în lucrarea ”Icoane de lumină”.</em></div>
<div dir="auto"><em>Mai întâi frumuseţea ei era recunoscută de toţi. </em></div>
<div dir="auto"><em>“Când intra la serate, însoţită de sora sa Catinca, gătite amândouă şi împodobite în rochii de bal, se năştea în jurul lor un murmur de admirare. Una brună, delicată, cu surâsul pe buze, alta blondă, cu figura deschisă burboniană şi plină de mândrie”.</em></div>
<div dir="auto"><em>Un portret al ei de pe la 1844, de Rosental, înfăţişează capul frumos, cu zulufi scurţi după moda timpului, cu două cărări în mijloc, în loc de una, aşa numita pieptenătură en coeur, părul negru şi mătăsos, ochii mângâioÈi şi negri ca şi sprâncenele, nasul şi gura potrivite. Ea ţine o haină uşoară, un fel de algeriană învrâstată, strânsă la sân cu o mână superbă şi cu o mişcare graţioasă. Privirea ei limpede te urmăreşte blând. </em></div>
<div dir="auto"><em>Un alt portret mai simplu ca toaletă, tot de Rosental, aminteşte pe Gioconda lui Da Vinci, în surâsul şi privirea ei enigmatică.</em></div>
<div dir="auto"><em>Sufleteşte văzută, ea era de o inteligenţă cu totul deosebită, de o conversaţie plăcută şi interesantă, afectuoasă şi atrăgătoare în manierele ei, discretă şi blândă, muzicantă, cu dragoste mare de poporul român şi cu milă de cei umili, de “cei orfani de soartă”, cum le zicea ea. Prin firea şi nobleţea aspiraţiilor ei spirituale, era suflet din sufletul lui Alecsandri. Ea fu cea dintâi femeie din aristocraţia Moldovei care-l admiră sincer şi-l felicită, scriindu-i, la primele lui poezii şi la piesele lui de teatru, pe care le recomanda cu entuziasm societăţii ieşene. </em></div>
<div dir="auto"><em>“Elena Negri, zice Ion Ghica, ne susţinea în societate.” Tânără încă, despărţită de un bărbat ce nu ştiuse să-i inspire iubire, ea răspunse idealului celui mai înalt de femeie al lui Alecsandri şi el o iubi cu toate puterile inimii lui. Alecsandri a întâlnit-o prima data în casele lui Costake Negri la vârsta de 23 de ani, vârstă când eroticul dă în clocot. El era atunci un tânăr svelt şi potrivit de înalt, de o frumuseţe distinsă, cu faţă albă, pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă şi senină, cu ochii buni şi vorbitori, cu un surâs plăcut, bine crescut şi pe deasupra, autor deja a 2-3 piese de teatru, jucate cu succes, fiind chemat şi ovaţionat pe scenă în serile de reprezentaţie, adică şi cu un început de glorie, pe care îl depuse, ca un prezent rar, la picioarele acestei femei, calităţi cu care o atrăsese şi o subjugase pentru totdeauna.</em></div>
<div dir="auto"><em>Doctorii care au descoperit că tânăra Elena suferea de o boală gravă de plămâni i-au recomandat acesteia să petrecă o vreme în ţările calde şi în acelaşi an ea a pleacat în Italia. Alecsandri nu şi-a însoţit de la bun început iubita în călătorii, însă după numai o lună nu a mai suportat dorul şi a plecat după ea. A găsit-o pe Elena la Veneţia în toamna anului 1846 şi aici au trăit două luni de iubire aprinsă.</em></div>
<div dir="auto"><em>Cu speranţa că boala Elenei va fi învinsă, cei doi şi-au făcut în continuare planuri de căsătorie. Alecsandri o alinta pe Elena Negri spunându-i NiniÈa. Cu NiniÈa visa poetul să aibă un băiat pe care să-l boteze Amiral. Cei doi îndrăgostiţi străbat împreună Italia şi se stabilesc la Palermo, împreună cu Nicolae Bălcescu. </em></div>
<div dir="auto"><em>Visul de iubire a fost întrerupt însă de agravarea bolii Elenei.</em></div>
<div dir="auto"><em>El a cunoscut-o mai de aproape la Mânjina pe la 1844, în casele fratelui său, la o serată, în care se făcea muzică, căci toţi ai casei erau muzicanţi; Costache Negri cânta din vioară, Elena din gură şi Caterina, sora ei, pianistă. Seara în care o auzi Alecsandri cântând pentru întâia oară, a rămas pentru poet ca una din cele mai frumoase seri din viaţa lui.</em></div>
<div dir="auto"><em>Dragostea aceasta i-a inspirat poeziile “Lăcrămioarele”, care, prin suflul lor liric, ating culmea eroticii şi elegiei lui. În versurile scrise de el la Mânjina se vede farmecul înamoratului, cântând femeia iubită:</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>…Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Ce revărsa în lume armonioase şoapte,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Şi multe glasuri blânde în inimi deştepta,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>O noapte de acele ce nu le poţi uita,</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="text-align: center;">
<div dir="auto"><em>Care aprind în suflet scânteia de iubire</em></div>
<div dir="auto"><em>Şi pun pe frunte raze de îndumnezeire.</em></div>
<div dir="auto"><em>De-odată-un glas de înger, o sfântă armonie</em></div>
<div dir="auto"><em>Plutind uşor în aer ca vântul ce adie,</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Se scoborî prin stele din leagănul ceresc:</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Duios era şi gingaş acordul îngeresc,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Ferice de acela ce c-o simţire vie</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Slăveşte armonia şi’nalta poezie !…</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><em>Elena Negri îl invita la moşia ei, la Blânzi. Moşia era frumoasă şi întinsă, iar casa spaţioasă cu un etaj şi cu un interior aranjat de ea în chip simplu şi rustic, dar cu mult gust. Aici ei petrecură mai mult timp în atenţii de logodnici, în cetiri, în poezie, muzică şi în planuri de viitor minunat. În serile de primăvară, ieşeau pe cai şi se plimbau, lăsând frâiele pe coame până noaptea târziu, voind să prelungească la nesfârşit plăcerea acelor ceasuri. Aici a scris el mai multe poezii din care străbate entuziasmul lui de atunci. Starea lui sufletească se vede în poezia intitulată “8 Martie 1845″, în care poetul îşi învoacă sufletul şi nălucirile ca să se bucure de fericirea iubirii lui:</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Întinde cu mândrie aripile-ţi uşoare,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>O, sufletul meu vesel, o suflet fericit !</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Înaltă-te în ceruri şi zbori cântând la soare,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Căci soarele iubirii în cer a răsărit</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Şi-n cale-mi s-a oprit.</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Veniţi năluciri scumpe, dorinţi, visuri măreţe,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Ca păsări călătoare la cuibul înflorit,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Veniţi de-ngânaţi vesel a mele tinereţe,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Căci steaua fericirii în ochi-mi a lucit,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Iubesc şi sunt iubit…</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><em>Dar… ca totdeauna un dar… peste un an numai, în 1846, doctorii recomandară Elenei Negri, delicată ca sănătate, să petreacă câtva vreme în ţările calde şi, în luna lui mai din acelaşi an, ea plecă în Italia, cu făgăduinţa lui Alecsandri că o va urma. La despărţire poetul îi zise:</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Te duci iubită scumpă în tărmuri depărtate…</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Gândeşte-te că-n lume nimic nu e mai mare,</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Mai gingaş, mai puternic, mai sfânt, mai cu înfocare</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Decât simţirea vie ce tu mi-a-i insuflat…</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>O lună după plecarea ei, prin iunie, plecă şi dânsul spre Italia. El luă drumul Mării Negre, trecând prin Constantinopol, Brusa, Atena şi urcându-se la Veneţia. La Constantinopol cântă de fericire:</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Gândul meu la tine zboară</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Ca o pasăre uşoară</em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em>Către cuibul înverzit.</em></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><em>În primele zile de septembrie ajunge la Venetia şi-şi regăseşte iubita pe pământul frumoasei Italii. Alecsandri, poet, om delicat, avut, având lângă el acolo o femeie iubitoare şi simţitoare la tot ce e frumos!… Îşi închipue cineva lesne romanul lor sentimental în leagănul acela al atâtor pasiuni mari, unde petrecură frumoasele luni de toamnă, retraşi ca într-un cuib de dragoste, în palatul Benzonus!… Plimbările lor alături, braţ la braţ, pe dalele vestitei pieţi San-Marco; plimbările cu gondola, noaptea pe lună, mână în mână, având de martori numai stelele, care licăresc la tot pasul în poeziile lui de atunci farmecul lor în faţa palatelor pline de legende, al serenadelor ce auzeau şi al atâtor altor lucruri minunate, făcute parcă anume să înfierbânte închipuirea şi pasiunea! El ne spune într-o scrisoare că cele mai fericite zile din viaţa lui au fost acelea. Lumina şi căldura lor încântătoare au rămas în versurile lui de atunci ca niste flori presărate într-o carte de amintiri.</em></div>
<div dir="auto"><em>Din Veneţia străbat lungul Italiei, prin Florenţa şi Roma şi în ianuarie 1847 sunt la Neapole, dinaintea golfului pe care se plimbară, ca şi la Veneţia, legănaţi de valuri şi de aceleasi iluzii …</em></div>
<div dir="auto"><em>În fine ajung la Palermo, unde Elena Negri se stabileşte cu poetul şi cu Nicolae Bălcescu în Vila Delfina afară din oraş. Pe acea terasă, aşezată pe coloane de marmură, Alecsandri îşi făcea împreună cu ea proiectele lui literare şi citea piesele pe care le scria. Seara ieşeau în liniştea aerului, sub suflul blând al mării şi priveau Vezuviul în flăcări.</em></div>
<div dir="auto"><em>Într-o dimineaţă de aprilie însă, Alecsandri fu deşteptat din acel vis. Boala Elenei Negri, “durerea de piept”, care până atunci nu fusese decât ca o umbră aruncată de un nor şi care le făcuse dragostea şi mai scumpă, se arătă îngrijorătoare. Din ce în ce mai palidă, cu ochii mai strălucitori, ea lăsa la cei ce o înconjurau o impresie tristă.</em></div>
<div dir="auto"><em>La începutul lui mai plecă cu Alecsandri spre ţară pe la Constantinopol, unde era fratele ei, Costache Negri. Dar, când intrau în Cornul de Aur, Elena Negri a murit pe vapor în braţele lui Alecsandri. Poetul a simţit pe inima lui inima ei încetând de a mai bate… Ea a fost înmormântată în curtea bisericii greceşti din strada Cabristan. O piatră simplă deasupra mormântului, cu numele şi data morţii, arăta încă până mai acum câtva timp locul rămăşiţelor ei. Alecsandri intră în ţară bolnav şi-şi căută mult timp sănătatea ca să se poată restabili.</em></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto"><em>Bibliografie:</em></div>
<div dir="auto"><em>N. Petraşcu, Icoane de lumină, vol. I, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1935</em></div>
<div dir="auto"><em>C.G.Nicolescu &#8211; ViaÈa lui Vasile Alecsandri<br />
</em></div>
</div>
<div dir="auto">CitiÈi Èi depre femeile din viaÈa lui I.L. Caragiale, <a href="https://bel-esprit.ro/o-femeie-femeie-ochi-alunecosi-inima-zburdalnica-femeile-lui-caragiale/" target="_blank" rel="noopener"><strong>aici. </strong></a></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:tcs&#064;&#121;aho&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>