<h2 dir="auto"><strong>Este poetul Ion Barbu un poet dificil, ermetic? </strong></h2>
<div dir="auto">Iată o întrebare care îl pune în dilemă pe cititor pentru că poetul a determinat un alt mod de discutare a poeziei. Critica l-a receptat diferit, de la poetul obscur până la campion al modernismului, el a trecut prin toate fazele criticii literare până Èi-a fixat locul în literatura română. Adică obscur, parnasian, ermetic, simbolist, balcanic, pitoresc etc.</div>
<div dir="auto">Născut în Câmpulung-Muscel (19 martie 1895) din părinÈi, tatăl, Constantin Barbilian, magistrat, Èi mama, Smaranda, din familia Èoiculescu, poetul Ion Barbu a avut o traiectorie aparte. <strong>„Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător. AÈa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar Èi mahalagiu bucureÈtean din „Omul de piatră”. Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să fie auzit”</strong> ( ”Scrisori”-Ion Barbu). Èi s-a Èinut de cuvânt. Ècolit la Câmpulung, la DamineÈti-Roman, Stâlpeni, PiteÈti, la BucureÈti la liceul ”Sfântul Sava”, unde talentul pentru matematici este remarcat de colegi ca Tudor Vianu Èi Alexandru Rosetti, cât Èi de profesori. În clasa a-VI-a este declarat primul la un concurs al „Gazetei matematice”, dar mediocru la celelalte materii.</div>
<div dir="auto">Tot în această perioadă este atras Èi de literatură. IubeÈte pe Eminescu, este sedus de simboliÈtii francezi Èi de Edgar Poe cu „Povestirile lui groteÈti…” Urmează cursurile SecÈiei de Matematică de la Facultatea de ÈtiinÈe din BucureÈti, cu profesori ca ÈiÈeică, Lalescu Èi Pompei, dar nu neglijază nici literatura. Publică prima poezie, „FiinÈa”, în „Literatorul” lui Macedonski, după care îi înmânează lui Lovinescu un caiet de versuri sub pseudonimul Popescu. <em><strong>„Abia începui să descifrez câteva versuri, când nervos, luându-Èi scaunul de la locul său, tânărul Èi-l împlântă cu energie lângă fotoliul meu…Vorbea cu glas profund, cavernos, cu gesticulaÈii Èi izbucniri, fără să pot distinge amestecul de sinceritate, de poză, de retorică studiată sau de simplă improvizaÈie”</strong></em> (Lovinescu, ”Memorii”…). Îi apar în paginile „Sburătorului” în 1919 Èi 1920 primele poezii parnasiene cum ar fi „Lava”, „MunÈii”, „Copacul” etc.</div>
<div dir="auto">După licenÈă pleacă în Germania, la Gotingen, pentru teza de doctorat, rămânând până în 1924, ducând o viaÈă de boem, dominând preocupările lui literare, trimiÈându-le la „ViaÈa românească”, precul „După melci”, „Selim Èi Nastratin Hogea la Isarlâk”</div>
<div dir="auto">Între 1925 Èi 1929 este profesor suplinitor, iar din 1926 asistentul lui ÈiÈeica la catedra de geometrie analitică. Această perioadă este cea mai fructuoasă Èi în poezie. Publică în „Revista română” „Riga Cripto Èi Lapona Enigel”. În 1926 îi apare în volum „Oul dogmatic” Èi publică alte poezii.</div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/36301-xl.jpg"><img class="aligncenter wp-image-12961" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/36301-xl-1024x575.jpg" alt="" width="584" height="328" /></a></div>
<div dir="auto">„Fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat. Un nu Ètiu ce nomad în pupilele boabe de strugur veÈted. Liniile feÈei anguloase, ochii vegetali, sporiÈi într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundaÈi în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întrdeschise” (G. Călinescu- ”Istoria literaturii române…”), Ion Barbu rămâne în istoria literaturii române ca un poet disputat Èi astăzi. Până când Èi Blaga Èi Arghezi sunt rezervaÈi faÈă de poezia lui. Poezia lui Èi-a creat greu o cale de înÈelegere din partea cititorului, dar Èi a criticului. De formaÈie matematician cu spiritul său „grec”, el va continua, spune, <strong><em>„să propun existenÈe substanÈial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole-restrânse perfecÈiunii poliedrale”</em></strong> (I.Barbu-”Pagini de proză”). PerfecÈiunile poliedrale cuprinse în metaforă sunt cele cinci „existenÈe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul Èi dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”.</div>
<div dir="auto">Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie, să vedem cum l-a receptat critica românească.</div>
<div dir="auto">Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deÈi poetul se delimitează de parnasianism cât Èi de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esenÈă intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Èi continuă: „D. Ion Barbu Èi-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid Èi solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcÈie ciclopică; poezie fără mister,cu largi acorduri împietrite…Èi simboliÈtii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare Èi de ÈtiinÈism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca, sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculaÈiei intelectuale, aducând motive noi de inspiraÈie (Lovinescu-”Critice..”)”</div>
<div dir="auto">Ulterior, Lovinescu va reveni asupra reflexelor parnasiene în poezia lui din prima perioadă de creaÈie: „Prima fază a activităÈii lui Ion Barbu e reprezentată prin ciclul versurilor publicate în „Sburătorul”, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe cu arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuinÈat era mai mult comic: lava, munÈii, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuÈi, un suflet frenetic. Dacă în versurile parnasiene se simÈea influenÈa lui Heredia Èi Leconte de Lisle… de incontestabilă noutate verbală, în conÈinut diferenÈierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle, sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care prin nostalgia sferelor senine îÈi aruncă prin spaÈii tentacolele lichide…(E. Lovinescu –”Critice…”)</div>
<div dir="auto">Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată Èi de Vianu: <strong>„Asemenea zeului Ianus, el are două feÈe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricărui poet obsedat de absolut.”</strong></div>
<div dir="auto"><strong>Tudor Vianu</strong>, într-o completă imagine asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conÈinutului, cât Èi al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepÈiei poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare numai parÈial în prima producÈie a lui Ion Barbu. Unele din ele lipsesc. Altele le iau locul, indicând legături cu modele poetice deosebite. ÎntrebuinÈarea formei fixe a sonetului se produce în întreaga operă a lui Barbu numai în acest moment…. Poeziile din „Sburătorul” au o preciziune Èi o energie a conturului care fac din ele niÈte obiecte spaÈiale”(T. Vianu-Ion Barbu). DiferenÈele se conturează încă de la viziunea asupra antichităÈii: „…pe când Leconte de Lisle Èi Heredia cultivă mai cu seamă Grecia mitologică, Ion Barbu evocă Grecia misterelor eleusiene Èi a culturilor orgiastice ale lui Dionysos”. Versurile de o conciziune Èi o eleganÈă clasică au mai întâi un remarcabil simÈ plastic: „Întocmai ca acele soluÈii care cristalizează în întregime când le amestecăm cu o singură picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat Èi fluent, totul cristalizează Èi capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolÈii albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munÈilor, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensităÈile verzi Èi stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcÈie intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu)</div>
<div dir="auto">Este interesant că singurele descrieri de natură, de sine stătătoare, apar numai aici. Mai mult, în „Peisaj retrospectiv” cuprinde elemente de pastel Èi elegie, unice în poezia lui. Descrierile din celelalte poezii capătă întotdeauna, după cum observă Vianu, un sens de suprapunere: „Descrierile lui Barbu nu se desăvârÈesc niciodată în plan. Ele au totdeauna adâncimea unei semnificaÈii morale. De aceea, din poemele ciclului pe care-l analizăm acum, unele, cum este de pildă „Arca”, păstrează deopotrivă termenul concret Èi pe cel moral al unei comparaÈii; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparaÈii implicite Èi amputând pe cel moral, devin de fapt niÈte alegorii( T.Vianu- Ion Barbu…)</div>
<div dir="auto">Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detaÈează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenÈie subiectivă a poetului…Barbu este mai retoric. Unele din procedeeleretoricei clasice sunt folosite cu evidenÈă în poemele acestui ciclu. AÈa de pildă prosopopeea, din speÈa pein care unei abstracÈiuni i se atribuie o vorbire ca în „FiinÈa” care plocamă:„Nu sunt decât o frază în marea simfonie”. Alteori intoducerea ex abrupto: „Ai biruit. O dungă-n miezul zilei- Èi-o mare de cenuÈă-n asfinÈit”. Alteori, în fine, invocaÈia „Castelul tău de gheaÈă l-am cunoscut, Gândire” Parnasienii nu se exprimă aÈa niciodată.” (T. Vianu-op,cit…)</div>
<div dir="auto">„După melci”- arată tudor Vianu- se situează pe aceeaÈi linie cu „MioriÈa”,cu ”Lunca de la MirceÈti” a lui Alecsandri, „Călin”, al lui Eminescu Èi „Nunta Zamfirei” a lui CoÈbuc. În toate deopotrivă aceeaÈi apropiere Èi familiaritate cu natura… Stilizarea naturii se face la aceÈtia în sens idilic Èi sărbătoresc. Barbu relevă însă în natură componenta ei grotească Èi înspăimântătoare….(T. Vianu-Ion Barbu)”</div>
<div dir="auto">În „După melci”, Ion Barbu descoperă poezia magicului, a ritualului, în ipostazele ei cele mai umile Èi naive: descântecul infantil- dar Èi în acest caz înzestrate cu o semnificaÈie cosmică-zice Matei Călinescu- Astfel încât n-am greÈi dacă am afirma că „După melci” este poemul unei aventuri a cunoaÈterii, cu adânci rezonanÈe ontologice…(Matei Călinescu- Însemnări…)</div>
<div dir="auto">„DomniÈoara Hus” se naÈte din universul magic al creaÈiei populare. Nucleul poemului, descântecul, rămas aproape intact în cele trei versuri pe care le cunoaÈtem, ne îndreptăÈeÈte să-l includem într-o categorie aparte. Matei Călinescu crede că e o continuare a iniÈiativei din „După melci”: „Universul magic al copilăriei se află aici înlocuit cu universul magic al nebuniei, care se înfăÈiÈează Èi ea,-la început,- sub aparenÈe pitoreÈti, pline de haz Èi de culoare, investite cu un farmec exterior, dar deosebit de penetrant( Matei Călinescu- Însemnări…)</div>
<div dir="auto">„DomniÈoara Hus” e o amintire a unui veac trecut, justificând până la un punct încadrarea în lumea balcanică: aspectul de vrăjitoare ascunde chefuri nebune, amintindu-ne de Pena CorcoduÈa din „Craii…” lui Matei Caragiale. Poemul în prima variantă pune accent pe descriere Èi pe pitoresc, cât Èi pe magia practică medievală cultă- Èeasta-, simboluri ca racul, leul, alături de altele din varianta finală, ca scorpia, câinele Èi săgetătorul. Remarcabil este în toate variantele poemului spiritul de simpatie al poetului pentru nefericita nebună. În ciclul„DomniÈoara Hus” poezia de cunoaÈtere încetează dar rămâne ceremonialul magic în zugrăvirea unei nebune care vrea să-Èi aducă iubitul pe băÈ descântând stelele cu mosorul. Poetul intră în folclor, în folclorul suprarealist din care s-au scos noÈiunile în circulaÈie, păstrându-se numai modurile. ConjuraÈia duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai tulburător în literatura română:</div>
<div dir="auto"><em><strong>„Buhuhu la luna Èuie</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Pe gutuie să mi-l suie,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Ori de-o fi pe rodie:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Buhuhu la zodie:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Uhu scorpiei surate,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Să-l întoarcă deandărate</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Să nu-i rupă vreun picior</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Câine ori Săgetător</strong></em></div>
<div dir="auto">………………….”</div>
<div dir="auto">Derivat din folclorul balcanic, ciclul „Isarlâk” încearcă reconstituirea unor timpuri istorice, „ dreapta, justiÈiara turcime”(I.Barbu-Pagini de proză). Aici balcanismul devine cu timpul un izvor pitoresc. „Obiectul poeziei este deci nu faÈa concretă a lumii balcanice ci schema ei ideală adică „o simplă ipoteză morală” de unde lipsa de istoricitate Èi de concurenÈă geografică, Isarlâcukul fiind realizarea atemporală, aproape fabuloasă a unei Turcii stătătoare, existând în afara disputatei Turcii osmanlii, o formă etnică, închisă, nemiÈcată:</div>
<div dir="auto">”…………………………</div>
<div dir="auto"><em><strong>La răspântii, când Kemal,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Pe bosfor la celalt mal,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Din zecime în zecime,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Taie-n Asia grecime</strong></em></div>
<div dir="auto">……………………” (G. Călinescu-Istoria…)</div>
<div dir="auto">DeÈi în conflict cu <a href="https://bel-esprit.ro/tudor-arghezi-la-el-acasa/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Tudor Arghezi</strong></a>, merge pe linia „Fătălăului”, continuând tradiÈia lui Anton Pann, a poeziei munteneÈti balcanice Èi bufone, înrudită cu Mateiu Caragiale. Imaginea lui Nastratin Hogea, văzut ca un argonaut murdar pe un biet caiac putred, în mijlocul unui Orient mirific, ne pare o poveste ruptă din „O mie Èi una de nopÈi”. Cetatea turcească e văzută în partitură dublă:</div>
<div dir="auto">„Dată-n alb, ca o raia,</div>
<div dir="auto">Într-o zi cu var Èi ciumă,</div>
<div dir="auto">Cuib de piatră Èi legumă” ,după cum remarcă Èi Adrian Marino, evidenÈiind cu o mare putere de pătrundere, în mod analog, caracterul dublu, împărÈit între abstract Èi concret al poeziei barbiene.</div>
<div dir="auto">Cu „Uvedenrode” poetul se plasează într-un „joc secund”, depăÈind realitatea Èi concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului Ingul), altele de invenÈie proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă…), o natură rece, în care afecÈiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăÈi translucide. „Riga Cripto Èi Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de menestrel al regelui-ciupercă, la spartul nunÈii. Este un fel de „ Luceafăr” întors pe dos, cu rolurile inversate. Èi aici ca Èi la Eminescu drama derivă din incompatibilitatea dintre două lumi: Riga Crypto, cel cu „inima ascunsă” care este regele umbrelor Èi al întunericului Èi Lapona Enigel, locuitoare a sudului, a luminii, a căldurii. Riga Cripto se teme de soare în timp ce Enigel e legată de „roata soarelui”.</div>
<div dir="auto">AspiraÈia apolinică a lui Cripto spre soare va fi fatală regelui plăpând, înnebunind Èi rătăcind pe drumuri „ Cu altă faÈă mai crăiasă/ cu Laurul- Balaurul,/Să toarne-n lume aurul/Să-l toace, gol la drum să iasă/Cu măsălariÈa-mireasă,/Să-i Èie de împărăteasă.</div>
<div dir="auto">Cu „Ritmuri pentru nunÈile necesare” intrăm în ciclul ermetic, spiritul uman trecând prin trei cercuri de cunoaÈtere în sens platonician: mai întâi roata Venerei, a inimii, apoi roata lui Mercur, a capului, Èi roata Soarelui, cercul cunoaÈterii depline, în care omul e ridicat la scară cosmică. Lovinescu arată că „ sub influenÈa noilor curente ale literaturii franceze Èi, mai ales, a suprarealismului lui Breton, d-l ion Barbu a ancorat la formula unei poezii ermetice, de viziuni interioare, de prelungire a visului în realitate, a unei poezii onirice…”</div>
<div dir="auto">Chiar Barbu ne spune că „Uvedenrode” sugerează la început un Olimp translucid Èi germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă…”Remarcăm aici gândirea plastică a abstracÈiunilor din poem care atinge limpezimea de cristal.</div>
<div dir="auto">Cu „Oul dogmatic” intrăm în gândirea simbolistă, unde se cântă creaÈia, oul având- zice Nicolae Manolescu- înÈelesul dat de vechii egipteni de început al creaÈiei universului. Legenda ni-l înfăÈiÈază pe Orfeu, care a răspândit în Grecia mitul egiptean al oului, ferindu-se să-l consume. Aici întâlnim cei doi factori: cel feminin –albuÈul, dormind pasiv în liniÈtea increatului Èi factorul masculin, bănuÈul auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieÈii. „Nevinovatul ou” e simbolul vieÈii dar Èi al morÈii , „palat de nuntă Èi cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experienÈa lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică.</div>
<div dir="auto">Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înÈeleasă de puÈini cititori, lui i s-a pus o etichetă Èi nu l-a mai scos nimeni din ea ca poet „încifrat”, greu de digerat. Lectura operei lui relevă însă lumi Èi înÈelesuri nebănuite. Criticii au relevat o parte a frumuseÈii acestei poezii Èi i-au scos în evidenÈă acele laturi „încifrate” care să- l apropie pe cititor de fascinaÈia operei. MulÈi poeÈi i-au împrumutat unele tehnici Èi i-au urmat calea. „În poezia mea, ceeace ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică”-zice Barbu.</div>
<div dir="auto">Poet al esenÈelor Èi al echilibrului, Ion Barbu rămâne structural, un clasic. ”Toate preferinÈele mele merg către formularea clară Èi melodioasă, către construcÈia solidă a clasicilor!”</div>
<div dir="auto"></div>
<p><!--more--></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="BWYmJu6Gl1"><p><a href="https://bel-esprit.ro/ion-barbu-sau-istoria-poeziei-se-confunda-cu-istoria-poetului/">Ion Barbu sau Istoria Poeziei se confundă cu istoria Poetului</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Ion Barbu sau Istoria Poeziei se confundă cu istoria Poetului&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/ion-barbu-sau-istoria-poeziei-se-confunda-cu-istoria-poetului/embed/#?secret=flMkbaf6tg#?secret=BWYmJu6Gl1" data-secret="BWYmJu6Gl1" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:t&#099;&#115;&#064;&#121;&#097;h&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>