<p>Istoria Poeziei se confundă cu istoria Poetului. Se zămisleÈte din spiritul său esenÈializat Èi decantat în Idee, care ia forma lui, după cum omul a fost creat după chipul Èi asemănarea lui Dumnezeu. CreaÈia (se) împlineÈte ca desăvârÈire a fiinÈei în ordine ideală, pentru că nu are nimic de ascuns, izvorând din straturile intime, de profunzime, acolo unde se decantează toate întâmplările vieÈii Èi se proiectează toate idealurile ei.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/uluiala-si-limpezime-solomon-marcus/" target="_blank" rel="noopener">Solomon Marcus</a> spunea în deplină cunoÈtinÈă de cauză: „După Omar Khayyam, istoria culturii nu cunoaÈte decît un singur exemplu de înaltă valoare în fiecare dintre cele două domenii-rege ale cunoaÈterii, poezia Èi matematica. Acesta este poetul Ion Barbu, cunoscut ca matematician sub numele Dan Barbilian. (&#8230;) O repetare a acestui fenomen în zilele noastre, în condiÈiile unei maxime specializări a ÈtiinÈelor Èi artelor, este de-a dreptul surprinzătoare”.</p>
<p>Capodoperele se nasc în această zonă sensibilă, printr-o conjugare a detaliilor biografice Èi creatoare ale unor indivizi înzestraÈi cu morbul acestei nobile îndeletniciri – la suprafaÈă, dar atât de dramatică, dacă luăm în calcul travaliul pe care îl presupune transfigurarea realităÈii până la atingerea idealului artistic, acea <em>Mecca</em> cerească la care aspiră marii scriitori.</p>
<p><strong>Ion Barbu</strong> (pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian, care îÈi luase numele după bunicul său, maistru zidar Èi mahalagiu bucureÈtean, <time datetime="1895-03-19">19 martie 1895</time>, Câmpulung – <time datetime="1961-08-11">11 august 1961,</time> BucureÈti) consideră actul de a scrie din perspectivă ludică, încărcându-l cu semnificaÈii sacrale prin asemănarea cu actul primordial al creaÈiei: <em>Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creaţia Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreţia şi desăvârşirea acesteia şi, la rându-i, să încerce să devină şi el creator!… Jocul secund este, aşadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea şi el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualităţii.</em></p>
<p>DiferenÈa stă în faptul că Poetul-demiurg e departe de a fi un fericit, pentru că el experimentează, spre deosebire de Dumnezeu, o realitate deja creată, pe care n-o mai poate modifica; singura lui Èansă în faÈa unei lumi în care experimentează dureros sentimentul trecerii, al limitei, al neputinÈei de a-Èi schimba destinul în vreun fel, al dependenÈei de ceilalÈi care se manifestă conjunctural Èi subiectiv, deseori cu o cruzime de neînÈeles, este să convertească această masă nediferenÈiată de sentimente, stări, senzaÈii care dau substanÈă vieÈii interioare într-un produs estetic cu rol catharctic, implicit terapeutic, dacă nu chiar magic ( de <em>pharmakon</em>).</p>
<p><img class=" wp-image-12961 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/36301-xl-300x168.jpg" alt="" width="520" height="291" /></p>
<p>Atunci când acest act creator se produce greu, sincopat, sau chiar se i refuză poetului, acesta apelează uneori la mijloace de ”adaptare” la realitate Èi de facilitare a transei – stare atât de necesară! care îi sunt la îndemână Èi pe efectul cărora poate construi o meta-realitate estetică, ideală, ”aburind” oglinda conÈtiinÈei: narcoticele – acele substanÈe care induc senzaÈia delimitării de lumea reală, abrutizantă, Èi fac posibilă metamorfoza într-o ordine Ideală a lumii, în care muritorul devine Făuritor, iar lumea se supune regulilor proprii, configurate psihoafectiv.</p>
<p><em><strong>Riga Crypto Èi lapona Enigel</strong></em> este una dintre aceste opere, născută într-un moment în care graniÈa dintre o dureroasă realitate – despărÈirea de singura femeie <em>pe care a iubit-o sincer, la care s-a gândit cu duioÈie până la sfârÈitul vieÈii, singura pentru care a suferit cu disperare, până în adâncul sufletului, lăsându-l descumpănit, adânc deprimat, disperat</em> (sunt cuvintele Gerdei Barbilian, soÈia poetului), o pictoriÈă norvegiană cu nume tipic, <em>Helga</em> Èi idealitatea imaginarului artistic au fost mijlocite de efectul binefăcător( în sens productiv estetic) al unor stupefiante despre care Ion Barbu nu s-a sfiit să mărturisească.</p>
<p>Este meritul lui <strong>Andrei OiÈteanu</strong> de a fi cercetat geneza acestei <em>balade</em><em> </em>(cum a numit-o poetul însuÈi), <em>cântec bătrânesc de nuntă</em> (<strong>Tudor Vianu</strong> – de care îl leagă o strânsă prietenie Èi în acest sens) sau <em>basm</em> (Nicolae Manolescu), propunând o cheie de interpretare mai puÈin obiÈnuită, dar perfect valabilă, cazul lui Barbu (recunoscut drept adept al unor excese narcotice Èi erotice) nefiind singular în literatura română sau universală (<em><strong>Narcotice în literatura română</strong></em>, Polirom, 2014).</p>
<p>„<em>Originea baladei este onirică, cu siguranÈă</em> – îi scrie lui Delfoss în 1927 despre evenimentele dintr-o seară de octombrie a lui 1923, în care se lupta cu o criză profundă, generată de singurătate, <em>chinurile eterului</em> (sic!) Èi amintirea dureroasă a despărÈirii de marea sa dragoste – <em>iar compoziÈia s-a dezvoltat Èi desăvârÈit în momente de luciditate”</em>, neuitând să i se plângă de „flaconul blestemat” în care substanÈa salvatoare din chinurile unei „oribile singurătăÈi” devenea din ce în ce mai insuficientă.</p>
<p>În ce măsură contextul acesta dezolant se putea transforma într-o capodoperă s-a văzut, iar metamorfoza este totală, până la completa aglutinare a planurilor. Poetul-matematician a procedat ermetic Èi hermetic (încifrare la nivelul expresiei poetice Èi adâncire iniÈiatică a sensurilor), esenÈializând, cu mijloacele celor două domenii aparent antitetice (Poezia Èi Geometria – ambele forme ideale de reprezentare a realităÈii) povestea unei tulburate existenÈe în plan existenÈial.</p>
<p>Pe (cât se poate de) scurt: nunta ratată dintre Riga Crypto – dublul vegetal al poetului, însingurat, trăind în lumea umbroasă a ideilor abstracte, ”perpetuu flăcău”, fără intenÈia de a intra ”în rândul lumii”, deci ”pe dos”, Èi lapona Enigel ( numele ar putea fi o anagramă a numelui pictoriÈei), micuÈă, cuminte (sociabilă, <em>lumită</em> – cei doi se cunoscuseră la o expoziÈie a Helgăi), venită din îngheÈatul Nord (evident!), un fel de divinitate solomonarică întruchipând raÈiunea (motivul despărÈirii a rămas enigmatic, dar aÈa cum e figurat în opera lui Barbu, Èine cu siguranÈă de incompatibilitate la toate nivelurile existenÈiale, mai puÈin cel al atracÈiei erotice, se pare unilaterale, venite numai din partea bărbatului pasionat de experienÈe erotice cât mai variate).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Poema, finalizată cu nuntirea (mit obsesional) rigăi cu o plantă din acelaÈi regn (dar Èi rang, <em>măselariÈa</em>, zisă Èi <em>nebunariÈă</em> fiind o plantă psihotropă cu efect afrodiziac) este o <em>alegorie biografică,</em><em> </em>aÈa cum a remarcat <strong>Paul Cernat</strong>, păstrând, ca Èi <em>Luceafărul</em> eminescian, creaÈie cu care a fost permanent comparată, <em>ecuaÈia</em><em> </em>acelui eveniment hotărâtor pentru soarta poetului: iubirea imposibilă dintre două fiinÈe aparent antitetice, care a crescut însă dintr-o seducÈie cât se poate de puternică, manifestată ca atracÈie irepresibilă, cu consecinÈe ontologice Èi gnoseologice cutremurătoare!</p>
<p>Concluzia: există în literatură capodopere asupra cărora trebuie să ne aplecăm Èi din perspectivă umană, afectivă, pentru că ele oglindesc un tipar existenÈial cât se poate de des întâlnit Èi poate de prea puÈine ori explicabil cu mijloacele raÈiunii sau ale vreunei teorii abstracte.</p>
<p>Întâlnirile dintre oameni pot fi providenÈiale, destinul ne poate pune faÈă în faÈă cu sentimente care să ne transfigureze Èi să ne cutremure din temelii, producându-ne revelaÈii autentice Èi scoÈând la suprafaÈă acele puteri creatoare latente care altfel ar fi rămas undeva neatinse, dosite în subconÈtient.</p>
<p>Chiar dacă ele rămân <em>accidente</em>, ele pot constitui, prin exprimarea lor artistică, o sursă inepuizabilă de sugestii cu valoare iniÈiatică pentru că ne oferă confortul de a găsi în repetitivitatea lor (de nedorit) soluÈia înÈelegerii Èi a acceptării senine. Căci despre asta este vorba, în definitiv: viaÈa ne oferă contexte excepÈionale de a ajunge la cunoaÈterea de sine, a celuilalt Èi a propriei existenÈe, ca un corolar al tuturor experienÈelor.</p>
<p>Cere un singur lucru: înÈelepciune, care aduce cu ea înÈelepciunea Èi puterea de a supravieÈui într-o lume guvernată de relativitate. Sau ceea ce spunea <strong>Reinhold Niebuhr</strong>, în <em>Rugăciunea seninătăÈii</em>:</p>
<p><em>Doamne,</em></p>
<p><em>dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,</em></p>
<p><em>curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb,</em></p>
<p><em>şi înţelepciunea de a şti să le deosebesc.</em></p>
<p>Un articol extrem de interesant publică prof. univ. Dumitru Chioar în Euphorion, revista apărută la Sibiu:</p>
<p>”<em>Spirit radical, Barbu a realizat, urcând treptele evoluţiei sale artistice: parnasiană-expresionistă, balcanic-baladescă şi ermetic-şaradistă, reducerea psihologică şi fenomenologică a eului romantic, până la dispariţia lui elocutorie şi rostirea poetică a problemelor Fiinţei într-un discurs esenţializat. El n-a evoluat însă în direcţia, ca să întrebuinţăm expresia lui Ortega y Gasset, “dezumanizării artei”<sup> (3</sup>, ci a reumanizării artei printr-o nouă fuziune, caracteristică tragediei antice greceşti, a apolinicului şi dionisiacului. În vreme ce pentru Nietzsche, în <strong>Naşterea tragediei</strong>, apolinicul şi dionisiacul reprezintă “puteri artistice izvorâte din natura însăşi, fără mijlocirea artistului uman” <sup>(4</sup>, pentru poetul <strong>Jocului secund</strong> acestea sunt categorii ale intelectului uman aplicabile cunoaşterii şi exprimării Fiinţei în dialectica ei ca Unu şi Multiplu. Poetul a rătăcit multă vreme pe sub arcadele “castelului de gheaţă” al gândirii abstracte, din dorinţa de a cunoaşte adevărul în actul reflectării existenţei, trăind un timp dezumanizat. Aventura cunoaşterii începe abia după părăsirea “grandorii polare” a acestei gândiri, devenind o iniţiere treptată în misterul “caldului pământ de miazăzi”, mediată de voluptatea senzorială care se sublimează în muzică. Barbu valorifică poetic ideea nietzscheeană a depăşirii limitelor/ aparenţelor unităţii apolinice, în sensul identificării dionisiace cu pluralitatea formelor existenţei, pentru cunoaşterea “divinului în luturi pieritoare”. Umanizarea existenţei se asociază sfârtecării tragice a lui Dionysos/ Orfeu în ritmul temporal-muzical care “vibrează în lumi nenumărate”. Barbu concepe timpul umanizat ca un acord muzical dintre planul etern-eleat al gândirii şi planul temporal-heraclitic al simţirii.” (citiÈi întregul articol <a href="https://revista-euphorion.ro/ion-barbu/" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;"><strong>AICI)</strong></span></a></em></p>
<p>Adaug încă un text pe care scriitorul Èi criticul Paul Cernat l-a publicat pe pagina de Facebook a Domniei sale, în 11 august 2020:</p>
<p>„<em>Azi se împlinesc 59 de ani de la decesul lui Ion Barbu-Dan Barbilian (BucureÈti, ciroză hepatică). Legenda &#8211; colportată de soÈia sa Gerda &#8211; spune că, la scurtă vreme după momentul expierii matematicianului poet, salcia din faÈa casei sale din Str. Carol Davila s-a prăbuÈit peste mormîntul cîinilor săi mult iubiÈi (unii dintre ei &#8211; impresionant imortalizaÈi liric). Se spune, de asemenea, că aceÈtia erau îngropaÈi de stăpînii lor după ce tot ei le oficiau, la groapă, ritualul r<span class="text_exposed_show">eligios, după canon.<br />
Pentru diferitele categorii de apărători ai moralităÈii publice, IB era numai bun de „cancelat”. A Èi fost, în anii 50, dar degeaba: receptarea sa postumă s-a dovedit a fi fulminantă, compensînd cu asupra de măsură punerea la index a „decadentului”. Narcoman internat pentru dezintoxicare la MărcuÈa, afemeiat maladiv, dificil cît cuprinde Èi implicat în aventuri politice extrem(ist)e, acest apologet a contre courant al ur-balcanismului a fost &#8211; atît ca matematician, cît Èi poet &#8211; sclipitor. Dar dificultatea poeziei sale „hermetice” i-a speriat pe mulÈi: de la criticii epocii (cu Lovinescu-n frunte, care avea nevoie de traducători prin preajmă: „ce zici, don Camil? ce zici, don Aderca?”) pînă la Ècolerii contemporani, pe care dacă vrei să-i decimezi la examene, la dai subiecte din el. Degeaba: în faÈa seducÈiei sale, contestările se topesc precum ciuperca Riga Crypto în faÈa Laponei Enigel. Poate părea paradoxal faptul că poetul care, luat de valurile tulburi ale istoriei (Èi, poate, de nevoia propriei promovări universitare) a îmbrăcat cămaÈa verde, a fost atît de iubit de intelectualii evrei, iar unii dintre ei (Nina Cassian &; Co) l-au admirat cu intensitatea cu care Barbu însuÈi îl preÈuia pe „marele” Mateiu. Omul a sfidat multe prejudecăÈi ale „gîndirii leneÈe”, arătînd, printre altele, că matematicile superioare Èi ideile abstracte nu-s incompatibile cu marea poezie, că ultramodernismul poate fi în acelaÈi timp hipertradiÈionalist, că poezia cea mai pură trăieÈte din sublimarea maximei impurităÈi, că poÈi fi la fel de sincron cu Orfeu, cu Poe Èi cu Valery, că abstracÈiunile spiritului nordic Èi bîrzdîcurile celui balcanic, Gauss Èi manelele lui Anton Pann, pot fuziona la temperaturi înalte. I-a stimulat intelectual Èi pe critici: cărÈile despre el sînt, aproape toate, redutabile. Predat azi prin intermediul textelor lui Andrei OiÈteanu (despre narcotice) Èi Solomon Marcus, acest Ezra Pound autohton (ca să mă joc Èi eu puÈin de-a călinescianismul&#8230;) ar avea Èanse să devină pentru elevi nu o sperietoare, ci un stimulent intelectual.”</span></em></p>
<p><em> </em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;n&#099;&#117;&#114;&#115;&#114;&#097;&#100;&#117;s&#116;anca&#064;yaho&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>