
<p><em>Motto: „În viaÈă nu ai decât o unică mare dragoste. Toate cele care o preced sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care urmează sunt amoruri de recuperare.” </em>(Frederic Beigbeder)</p>

<p>Reintrase în viaÈa mea recent… ;<em>de fapt</em>, dacă fac un exerciÈiu
de evocare, traiectoriile noastre existenÈiale s-au întretăiat contrapunctic,
la intervale destul de mari de timp Èi spaÈiu, vorba lui, ;<em>noi am fost
mai mult prieteni decât profesor Èi elev</em>, iar aici nu puteam decât să îi
dau dreptate, ;<em>pentru că între noi se născuse din prima zi o legătură pe
care amândoi o conÈtientizasem ca venind din vremuri imemoriale, reluată fără
nicio umbră de greutate… ;</em>În liceu trebuia mereu să păstrez acea
atitudine de subordonare, de distanÈă pe care o impunea regulamentul Ècolar,
dar în mintea mea orele lui erau adevărate spectacole, mai ales că materia îmi
permitea să îl joc pe ;<em>scena minÈii</em> ;cum voiam, să îl port prin
războaie Èi desigur, să iasă întotdeauna învingător, cu oricine ar fi luptat… Ne
mai vedeam la câte un ceai în după-amiezile de Cenaclu, momente în care ne
regăseam într-o formulă mai intimă, apropiaÈi prin Poezie, abstraÈi din proza
cotidiană. Regretul meu fusese dintotdeauna legat de faptul că nu aveam
niciodată prilejul să ducem o conversaÈie la bun sfârÈit Èi rămâneau
nedezlegate pentru mine atât de multe subiecte incitante despre artă,
literatură, <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">filozofie</a>, sau toate la un loc, pentru că omul era o enciclopedie
ambulantă. Ètia pe de rost toate evenimentele istoriei universale Èi le exersa
citind numărul de înmatriculare al tramvaielor din BucureÈti, în vremea
studenÈiei (ce-i drept, o perioadă despre care mi-a vorbit de puÈine ori, era
un soi de reticenÈă care îl făcea să încheie repede subiectul sau să îl
mascheze prin vreun cancan), citise cărÈi serioase, nu numai de specialitate,
cam cât să garniseÈti o sală de conferinÈe a Palatului Parlamentului cu ele Èi
avusese prieteni pe sprânceană, intelectuali boemi, dedaÈi vieÈii „de artist”
(citez dintr-o memorie aburită: ;<em>ziua vesel, noaptea trist</em>), ;<em>conaisseur</em>-i
într-ale misterelor bahice Èi iubitori de frumos, în forma lui cea mai umană…
Cunoscând lucrurile din perspectiva asta, descopeream în el partea fascinantă a
unei persoane care trăia viaÈa poliedric, experimentând cu o determinare
impresionantă fiecare oportunitate de a ieÈi din tipare, de a evita acea
cliÈeizare existenÈială în care, ;<em>volens nolens</em>, ne regăsim de la un
moment dat.</p>

<p>Îmi dăduse întâlnire la cofetăria centrală (una singură mai rămăsese în
oraÈul acesta de provincie) – jumătate cafenea, cealaltă jumătate un fel de
bodegă unde se fuma Èi se bea bere la halbă – iar când am ajuns mânca o ciorbă
– de fapt ;<em>savura</em>, pentru că părea adâncit cu toate simÈurile în
lichidul din care aburi molateci desenau nori ascetici Èi mi s-a părut destul
de Èuie combinaÈia cu amandina care mă aÈtepta pe masă, gătită ca o marchiză de
Pompadour varianta ;<em>afro</em> ;(fără prejudecăÈi).</p>

<p><em>&#8211; Nu te-ai schimbat deloc, parcă întinereÈti, mă bucur mult să te revăd, câÈi ani au trecut de la întâlnirea din BucureÈti, </em>rostise cu deferenÈă Èi uÈor precipitat, se petrecea cu el, <em>în el</em>, ceva care a declanÈat în mine valuri periculoase. Totodată, am fost sigur că va urma o discuÈie cu totul altfel decât celelalte, pentru că mă privea în adâncul sufletului, unde-Èi căuta o portiÈă…Văzând că nu-mi pot reÈine curiozitatea provocată de poza serioasă pe care o luase, cu ochelarii sprijiniÈi de vârful nasului Èi cu ochii ancoraÈi peste rama albăstrie, mă fulgeră din scurt cu câteva întrebări „de rutină” – <em>Ce-i pe-acasă, toate bune, soÈia? Copiii? Pe la serviciu, merge treaba? </em>Cel mai simplu Èi nedureros era să concentrez răspunsurile într-unul singur, foarte convingător, speram: <em>daaaaaa… </em>L-am făcut KO sau vrea să treacă repede la subiectul pentru care ne unisem drumurile, Èi mă uit la ceas, căutând un colac de salvare… dar nu, nu evită Èi repede întrebarea: <em>mai scrii?</em>… mă bâlbâi în timp ce reproduc din memorie, cu voce egală… <em>În definitiv, suntem stăpânii atotputernici ai Èării din noi, cu munÈii, apele Èi văile ei nesfârÈite, pictăm în negru, alb sau roÈu (uneori albastru, exprimând puritatea Èi absolutul, inspiraÈia sau aspiraÈia) aerul care ne împresoară, turnăm în zale frumuseÈea Èi dezlegăm din noi haosul… Nu poÈi fi fericit dacă nu crezi în puterea de nedescris a minÈii tale creatoare, demiurgică forÈă a naturii din propriul tău suflet. PorÈile care se deschid sunt pentru cei care îÈi asumă experienÈa Infernului, singura cale către Paradis…</em></p>

<p>Îi place Èi se
binedispune subit, toarnă cu spumă un pahar de vin roÈu pentru fiecare Èi
brusc, am revelaÈia că se schimbă totul, radical… ;<em>Am mai scris Èi ceva
de dragoste</em>, îl incit, pentru că e subiectul preferat al amândurora, Èi, în
timp ce face ochii mari, apăs cuvintele care încep ;<em>să mi se dea</em>,
deÈi le crezusem pierdute…</p>

<p>E fericit Èi, fără îndoială, transpus. A venit ;<em>acasă</em>, cum se
zice, i s-a îndulcit sufletul, rămâne urmă pe paharul aburit pe care îl Èine
între buze, lipit ca într-o fină sărutare. Èi-a dat jos ochelarii Èi în
privirea lui citesc romane de dragoste proaspăt scoase de sub teasc… ;<em>Ètii
ce e curios? Că ne despart atâÈia ani, dar mereu mă gândesc la ceea ce scriai,
am păstrat jurnalul tău Èi îl recitesc, descopăr de fiecare data, la fiecare
lectură, că m-ai înÈeles… ;</em>i-am susÈinut privirea Èi s-a înflăcărat,
mesteca într-un fel anume cuvintele, ca la o pledoarie, îÈi rotea mâna stângă
în aer în cercuri rotunde Èi n-aveam niciun dubiu că se imaginează în
clasă: ;<em>Nici nu-Èi poÈi da seama în câte feluri Èi tonalităÈi, în câte
nuanÈe Èi forme poÈi iubi Èi cât de mult te poÈi schimba, cu fiecare poveste de
amor prin care treci… S-ar putea să am în mine ceva din nebunia lui Don Juan,
că prea am Ètiut să trăiesc viaÈa din plin Èi să adun din ea toată seva
argintată a înÈelepciunii, pentru că, vezi tu, a iubi înseamnă a deveni, e o
creÈtere în spirit, dacă Ètii să te nutreÈti din ea ca dintr-o carte de
înÈelepciune… Oamenii nu înÈeleg, nu vor să înÈeleagă mai mult decât le impune
norma socială, traiul de azi pe mâine, în contingent… N-o să poÈi uita aÈa de
repede, cum ai vrea, nu poÈi să apuci pe niciun drum, înaintea ta deÈert cât
vezi cu ochii… </em>cred că mă uitam uÈor mirat, îmi erau cunoscute Èi
cuvintele, Èi emoÈia, Èi spaima, mă citea literă cu literă, ;<em>Doamne, îÈi
dăduse seama sau era întâmplare?, ;</em>mi-a făcut semn să-mi descreÈesc
fruntea Èi să zâmbesc, mă întrebam ce impuls îl făcuse atât de direct în verb,
atât de lipsit de subtilitate.</p>

<p><em> &#8211; Tu chiar ai iubit toate femeile <strong>aÈa</strong>? </em>am trecut, la rândul meu, peste orice introducere. Se spărsese între noi orice graniÈă, căzuse zidul Berlinului dintre vârsta Èi relaÈia noastră, eram acum doi confesori, faÈă în faÈă, dezbăraÈi de orice taină Èi faptul că îÈi aprinsese o Èigară – ceea ce făcea doar când se relaxa – îmi dădea curajul de a trece peste orice prejudecată, Èi, în fapt, nu făcea decât să transfere asupra mea o lumină sufletească pe care, straniu, o simÈeam atât de familiară. Mi-am aprins o Èigară.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<figure class="wp-block-image is-resized"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/753b0481871d943445890aa4dec0ae9e.jpg" alt="latimes.com" class="wp-image-5023" width="566" height="808"></figure>
<p>&#8211; Fiecare <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> are ceva unic, în felul ei,
Èi, prin urmare, le iubeÈti în moduri diferite, dar nu toate se deschid
înaintea ta, ca să le vezi sufletul, să îl pipăi Èi să aÈezi asupra lui sărutul
cast, etern: una te vrăjeÈte cu privirea ei în care mări albastre scaldă
răsărituri Èi apusuri, dar nu poÈi vedea dincolo de ele, pentru că îmbrăÈiÈarea
lor e fugară precum valul care-Èi lasă spuma trecătoare la mal, alta îÈi mlădie
trupul aÈa încât în tine se-ntrupează câte o Afrodita la fiecare ceas de
tainică întâlnire, dar n-are harul de a te privi direct în suflet, să Èi-l
întoarcă pe dos, poate câte una m-a atras prin isteÈimea ei neprefăcută sau
prin sclipiri intelectuale nemaipomenite, dar m-au înstrăinat prin întinderea
de gheaÈă prin care trebuia să-mi caut drum spre inima lor… Nu Ètiu cum se face
că n-am găsit niciodată ceea ce căutam la o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>: acea senzaÈie de perpetuă
mirare în faÈa ei, fluidul care să-mi curgă prin mâini spre trupul Èi inima ei,
setea aceea metafizică de a o lipi cu sângele meu din locul de unde s-a smuls
la facerea lumii, freamătul acela Èi neliniÈtea vibrantă pe care o simÈi egal
Èi atunci când e cu tine, Èi în absenÈa ei… Cu alte cuvinte, dacă vrei,
sentimentul acela inefabil că îÈi aparÈine din prima clipă în care o vezi, Èi
că o cunoÈti până la ultima îndepărtată celulă din corpul ei, Èi că orice ai
face, chiar dacă ai pleca definitiv la polul opus, o vei lua cu tine, chiar
fără voia ei. Femeia ta e mister ca Èi moartea, Èi îÈi aparÈine într-un singur,
unic, inalienabil exemplar, degeaba o cauÈi în sute de alte femei, vei Èti cu
certitudine lucrul ăsta atunci când îÈi va fi <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> de ea. ;<strong>AbsenÈa ;</strong>ei
e proba ;<strong>in-du-bi-ta-bi-lă</strong> ;– ;a rostit atât de grav,
sacadat, ultimele cuvinte, de parcă mi le-ar fi încrustat pe coloana vertebrală
cu un fantomatic instrument de scris – ;<strong>a prezenÈei</strong> ;sale
în tine, mă înÈelegi? ;Uneori
o descoperi prea târziu Èi n-ai puterea sau ÈtiinÈa de a o recupera… EÈti
paralizat, te descoperi în cea mai ingrată ipostază umană Èi nu te poate ajuta
nimeni, pentru că devii propriul tău inflexibil judecător, singurul care te
acuză Èi te apără, simultan, invocând legi sufleteÈti numai de el Ètiute,
imposibil de înÈeles.</p>

<p>Mă uitam la el ca venit dintr-o altă galaxie, cum descompune din mine
bucată cu bucată, cu mâna goală, Èi jur că nu înÈelegeam, deÈi dădeam din cap
să nu-l dezamăgesc, cum ;<em>ghicise</em> ;totul… ;</p>
<p>&#8211; ; Suntem
condamnaÈi la <a href="https://bel-esprit.ro/singuratatea-pro-sau-contra/">singurătate</a>, în doi, în trei, în câÈi om fi, pentru că ne
lipseÈte curajul de a pune capăt lucrurilor care ne distrug liniÈtea, nu putem
trăi decât în corzi, mereu aparÈinem altora, numai nouă înÈine nu găsim calea
să ne dăruim pe de-a-ntregul…”Ca să pot muri liniÈtit, pe mine, mie, redă-mă…”,
bietul Eminescu, zic ei, a murit nebun… Toată viaÈa e o stradă pe care o
străbaÈi într-un singur sens, din casă-n casă te poartă o soartă niciodată
solidară, descoperi câte puÈin din fiecare sentiment, mulÈi se limitează să
stea la căldură, să doarmă bine, să aibă ceva de mâncare Èi o cană de ceai,
nu-Èi imaginează că dincolo de porÈi se întind, cât vezi cu ochii, terase de
viÈă de vie albastre, în care musteÈte vinul cel mai nobil. Nici nu pot, nici
nu vor să vadă… iar noi suntem nebuni, dar nebuni de <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>, de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, de visare,
de dorinÈă…</p>
<p>Abia acum înÈeleg că nu ne putem ascunde la nesfârÈit de noi înÈine. Suntem
născuÈi din <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>, cu <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> Èi toată viaÈa noastră se desfăÈoară în umbra acestei
stări – fericite? Nu e de ajuns că purtăm în fiecare celulă a noastră amintirea
celuilalt, ca o cicatrice uriaÈă care aminteÈte la orice miÈcare de trupul care
s-a desprins din noi, ne însoÈeÈte – în plus – tânjirea, ca o febră, care în
acelaÈi timp omoară nervii dar curăÈă carnea… Printr-un mecanism subtil,
infailibil, creÈte, se ramifică, capătă proporÈii negândite Èi ne aduce în
matca propriului suflet, ca Èi când ne-ar cufunda cu mintea în suflet, cum
sileÈti un câine sclifosit să mănânce, băgându-l cu botul în vasul cu mâncare.
E o miÈcare de Èah, în alb Èi negru, în zile Èi nopÈi, eÈti recunoscător că
simÈi Èi eÈti uneori chiar exaltat („Oare câÈi au parte de o asemenea
experienÈă? Cât de mult mă diferenÈiază de ceilalÈi…”), numai dorul poate
stârni în tine furtuni neînchipuite de fericire. Atunci e creator Èi se lasă în
mâna ta, să îl torni în cuvinte: „<em>Pe buzele mele, urma sărutului nerostit</em>…”,
scriam cândva, gândind, vibrând… ;<em>Dar</em> ;urma negreÈit – Èi acest
„dar” devine o fantomatică nelipsită compensaÈie, în sensul că e mereu acolo,
fără să îl bănuieÈti măcar Èi întotdeauna te ia pe nepregătite – ;<strong>acel</strong> ;moment
de îndoială – regina sau nebunul?</p>

<p>M-a privit o secundă cât o eră glaciară, lăsându-mi spaÈiul necesar pentru
gândurile care mi se citeau de fruntea încordată Èi a început să mănânce încet
amandina pe care mi-o cumpărase, cu ochii scânteind în cristale albastre. L-am
auzit întrebându-mă Èoptit, mai degrabă simÈit, ;<em>binecuvântare sau
blestem? ;</em>Am ridicat paharul la buze, m-am pomenit murmurând ;<em>nu
voia mea, ci Voia Ta să se facă, ;</em>Èi m-am revăzut în ultima seară,
când, după atâtea încercări de a te revedea, sfâÈiat între dorinÈă Èi
neputinÈă, am hotărât că e mai bine să ne despărÈim, fără a fi fost vreodată
împreună decât în ;<em>cer</em>, actori ai inimaginabil de albastre ;<em>nunÈi
în cer</em>, pentru că, spuneam eu, ;<strong><em>între a ucide dragostea Èi a o
lăsa să moară</em></strong>, optez pentru prima variantă, mai dureroasă, ce-i drept,
Èi mult mai lentă, luciditatea făcându-te să participi cu toate simÈurile la
dezastru… Am realizat că uitasem să-Èi scriu ceea era mai important:</p>

<p><em>Te port cu mine
pretutindeni. Suntem un singur ochi, care măsoară eternitatea şi dincolo de ea.
Suntem o unică mână, care ştie să le-adune Èi să le scrie pe toate cele văzute
şi nevăzute. Suntem o singură vorbă, pe însângerate buze, căutând un singur
lucru: cerul care să ne cuprindă visele, atunci când marea nu mai e de ajuns.</em></p>

<p>L-am dus cu maÈina până acasă, între noi doar stătea doar aerul în care
tăcerea îÈi Èesea, mai departe povestea de gânduri, de vise, de iluzii, de
păreri. O altă întâlnire providenÈială în urma căreia înÈelegi că ;<em>eÈti
fericit că nu eÈti singurul nebun…</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;&#110;cu&#114;&#115;r&#097;&#100;u&#115;tanc&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>