<h4 style="text-align: center;">Infernul scolastic</h4>
<p style="text-align: right;">de Mihail Medrea</p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Pentru înverşunarea de a critica PostReţeaua (numele prescurtat al Reţelei Post-electronice), fusese condamnat pe viaţă la o lectură intensă de 13 ore pe zi. Închis într-un turn de fibră optică, o anexă a Hiperbibliotecii (parte a Muzeului Mondial de Antichităţi), i se aducea în fiecare dimineaţă, la ora 5, un nou volum, pe care trebuia să-l termine până seara. Dacă volumul era subţire, trebuia mai întâi să-i facă recenzia, abia apoi primea singura masă a zilei. După care i se aducea un alt volum, unul mai gros, pe care, la împlinirea celor 13 ore de lectură obligatorie, avea permisiunea să-l întrerupă, urmând să-l reia a doua zi.</p>
<p>Nu i se îngăduia să păstreze cartea peste noapte. De obicei, cărţile îi erau aduse sau retrase de către o tânără de o frumuseţe orbitoare. Pesemne că suferea şi ea o condamnare, fiindcă îşi irosea tinereţea în acel mediu atât de impropriu. (Iniţial, a crezut că e o creatură androidă, însă <em>un-nu-ştiu-ce</em> îi trăda apartenenţa la rasa post-humană.) Ea nu răspundea încercărilor sale de a susţine o conversaţie. Îi întindea cartea, dimineaţa, după care, atunci când o înştiinţa că a terminat-o, venea, o lua şi îi lăsa un stilou şi câteva coli. Când el anunţa că a încheiat recenzia, tânăra o ridica, împreună cu stiloul şi toate foile, fie ele scrise sau nu. La cele câteva încercări ale lui de a subtiliza o foaie sau mai multe, ea a chemat un android care l-a convins prin câteva descărcări electrice foarte dureroase să nu mai comită astfel de nesăbuinţe.</p>
<p>Cândva, un scriitor din Epoca Umanităţii şi-a închipuit Paradisul asemenea unei grandioase biblioteci. Însă el, condamnatul, nu citea din plăcere. Iar cărţile care i se aduceau erau, mai ales, lucrări ştiinţifice ori comentarii savante pe teme eclectice.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-38282" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/01/Ferdinand-Hodler_Cititorul-300x225.jpg" alt="" width="300" height="225" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>Cititorul, de Ferdinand Hodler <a style="color: #999999;" href="https://i.pinimg.com/originals/ba/78/54/ba78547536c4587b8a92315115fde2de.jpg">sursa</a></em></span></p>
<p>Şi-a zis, la un moment dat, că voiau să-l specializeze pentru a-l folosi într-un domeniu oarecare. Numai că studiul ce i se impunea era unul haotic. Nici măcar unul interdisciplinar, deoarece nu exista nici o legătură perceptibilă între volumele pe care era obligat să le citească. Iar recenziile sale nu aveau nici un ecou intelectual. La început, a scris aiureli sau a făcut nişte însemnări superficiale. Urmarea a fost că nu primea de mâncare şi nici măcar apă în ziua aceea.</p>
<p>A încercat, de câteva ori, să se sinucidă. Dar imediat apărea, ca prin farmec, un android care-i zădărnicea suicidul. A încercat să o facă prin inaniţie, însă nici aceasta nu-i era permisă, fiind degrabă imobilizat şi pus sub perfuzii.</p>
<p>Ce să fi făcut? S-a resemnat. Acceptându-şi soarta, a urmat straniul regim al condamnării sale. Bineînţeles, traumele n-au încetat să apară. A trecut prin succesive cicluri depresive, tratament intensiv, post-depresie, lectură obligatorie, depresie etc. Au fost şi alte repercusiuni psihice, stări de halucinaţie ş.a.m.d. Din toate era smuls cu o diabolică eficacitate.</p>
<p>Èi a venit ziua când, dis-de-dimineaÈă, în locul frumoasei-frumoaselor Èi-a făcut apariÈia o matahală diformă care l-a anunÈat pe un ton sardonic: ,,QR132313, de astăzi trecem la nivelul doi al dis-trac-Èi-ei.”</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/thezeu-versus-dionysos/">Thezeu versus Dionysos</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;o&#110;&#099;&#117;&#114;s&#064;&#121;&#097;&#104;oo.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>