Sfârșitul lumii e aproape
Și noi suntem aproape frumoși
Necunoscuți, atât de necunoscuți,
Lumina lunii o strângem în pumni
Și degetele ne caută sonata ei
Dansăm fără să avem greutate
Dansăm în reluare, la relanti
Dansăm într-o relativă derivă,
În mintea noastră e un tango
Dar ne mișcăm în ritm de vals
Distanța de la eu la tu
E de o lume minus un dans
Necunoscuți, atât de necunoscuți
Cu mine prezent, cu tine absentă
În acest prim și ultim dans,
Lumina dansează o dată cu noi
Iar umbrele noastre albastre
Nu se iau, nu se țin în brațe
Ele dansează într-un alt timp
Într-un alt dans,
Dansează dintr-un spirit de frondă
Rock and roll,
Dansează ca niște umbre din trecut
Pentru un dans din viitor,
Iar tu, dragoste,
Știi atât de bine
Că poezia poate fi scrisă
De aceea se cheamă poezie
Pentru ce va fi să fie
Pentru ce va fi să vie.
La fel și acest poem
Stins și-n egală măsură strălucitor
Înalt, magnetic și sublim
Scris în trecut pentru viitor,
Acest poem care vorbește despre noi
Despre un dans
Și umbrele sale
Te așteaptă cu versurile deschise
Să spui lumii și lunii deîndată
Dacă acest ireal dans
Cu luminile și umbrele sale descrise
Rock and roll, tango sau vals
Se va întâmpla o dată sau niciodată.
Un poem de Marius Tucă
Citiți și Cea mai frumoasă definiție a fericirii, de același autor.
