<p style="text-align: center;"><strong>În loc de mâini mi-au crescut cuvinte</strong></p>
<p><em>„Scula-mă-voi, mi-am zis, Èi-n târg voi alerga, pe uliÈe, prin pieÈe, amănunÈit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.” (Cântarea Cântărilor; 3, 2)</em></p>
<p>Scriu între crize, cu disperarea combatantului care pândeÈte următorul atac, neÈtiind câte minute are să-Èi tragă respiraÈia Èi să se Èteargă de praf, să bea o gură de apă. Războiul înseamnă încordare continuă Èi stare de veghe. Ca Èi scrisul. O nebunie mereu în aÈteptare, între exploziile de luciditate care te năucesc. Periplu neîncetat între conÈtiinÈa trează a emoÈiilor Èi iluzia realităÈii.</p>
<p>Traseele diurne sinuoase abia se mai strecoară printre răbufnirile umbrei. Sunt acel front de război, în care povestea unei iubiri se scrie între bombardamente…</p>
<p>Totul e să accepÈi că nu mai eÈti nimic din ceea ce ai crezut că ai putea fi Èi că existenÈa ta e perfectă aÈa cum te trezeÈti în mijlocul ei, nu cum ai vrea să fie. Între extreme, jocul disimulării, pe care înveÈi să-l joci singur, cu tact Èi dexteritate, piesele în alb Èi negru se rotesc cu viteză ameÈitoare Èi trebuie mereu să fii pe fază, pentru că nu Ètii unde te surprinde următoarea deflagraÈie Èi ce se va întâmpla cu tine – important e să nu fie liniÈte, ca să nu-Èi auzi gândurile.</p>
<p>Acolo e problema: din ele nu ieÈi niciodată viu. Din capcana lor, oricâte strategii ai avea, nu poÈi ieÈi la suprafaÈă decât invalid, azi un picior, mâine un ochi, poate o mână, niciodată o cât de mică zgârietură pe care ai putea s-o pansezi sau s-o ignori, din acelea care trec a doua zi fără să lase urme. Scriu repede, poate chiar cu greÈeli, e aproape miezul nopÈii Èi infirmierele s-au culcat.</p>
<p>În ospiciu nu mai freamătă nimic la ora asta, numai Èăcănitul ascuÈit al ceasului de lângă mine e treaz, în realitatea mea de acum. Îmi dau seama că Èi-a fost mai uÈor să distrugi Èi să abandonezi, decât să vindeci Èi să te dezlipeÈti fără durere. Pansamentul nu se smulge de pe rana deschisă decât cu preÈul unei suferinÈe, e adevărat că poÈi să strângi din dinÈi ca să atenuezi Èocul, la fel cum ai putea să îÈi doreÈti senzaÈia pentru că te face să te simÈi mai viu.</p>
<p>Orice e de preferat nebuniei, îÈi spun acum, pentru că ea nu e nici durere, nici suferinÈă, e permanent conflict al lucidităÈii cu acea stare în care te-ai regăsit ca la facerea lumii, la prima naÈtere. S-a întors cu totul roata lumii, luptăm împotriva noastră cu trupul dezgolit, dar semnele nu ne permit uitarea, acolo, în sângele uscat, am rămas tot noi, înfrăÈiÈi, ca în vremea când umblam pe pământ lipiÈi unul în spatele celuilalt. Rănile mele au trecut în cuvinte Èi sângerează neîncetat, infectate de amintirea fiecărui gest al tău Èi al fiecărei priviri, aÈa că boala mea nu are nici timp, nici leac. E poftă insaÈiabilă a minÈii mele Èi a corpului meu de a se macera încet Èi sigur, cu precizia unui perpetuum mobile.</p>
<p>Am rămas, de ieri, cu un singur vecin de salon. Dormitează mai tot timpul, iar când se trezeÈte, cam la 4 ore, îÈi inventează câte o biografie. De dimineaÈă a fost un mare poet ajuns în mizerie, a schimbat vreo 3 nume până când s-a hotărât pentru PuÈkin.</p>
<p>A încropit câteva strofe din care n-am înÈeles mare lucru, pentru că scriam (rescriam, de fapt) o poveste care mi-e tare dragă, dar pe care niciodată nu ajung s-o termin, pentru că mă oboseÈte cumplit dezgroparea ei Èi, în plus, nu pot scrie niciodată finalul. Mi se pare banal: s-au iubit sălbatic Èi s-au despărÈit în aceeaÈi blestemată noapte, el s-a dus într-o parte, s-o iubească în continuare sau să pretindă că o iubeÈte, ea s-a dus în cealaltă parte, să scrie cu propriul sânge despre dragoste – ce poate fi mai prozaic?</p>
<p>Primele rânduri vin greu, preludiul e costisitor:</p>
<p><em>Nu Ètiu cât de profundă e seara aceasta, Ètiu doar că e momentul în care se răstoarnă universul, dezechilibrat din chingi. Nu mă plâng, nu-mi pun întrebări, nu mă tem. Recunosc, am luat un sedativ, înghiÈit pe nerăsuflate cu un pahar de apă foarte rece, scoasă de la frigider (în ultimele zile, la robinet doar apă sălcie, cu gust metalic, imposibil de băut). Indira mă priveÈte cu o liniÈte metafizică, epurată de orice emoÈie. ”Îl iubeÈti?” Mi se pare îngrozitor de complicată întrebarea, aÈ putea să-i spun că toată ziua am aÈteptat un semn de la el. Ca în fiecare moment din ultimii… ani, poate din ultimul secol, poate… poate… Am plecat de la castel hotărâtă să nu iau legătura cu el, Ètia că urma să ajung în Calcutta curând Èi nu catadicsise să dea vreun semn. </em></p>
<p><em>SenzaÈia asta am avut-o mereu, că forÈez lucrurile, că cerÈesc atenÈie, nu Ètiu de ce, trebuia să fiu mai maleabilă, să privesc lucrurile cu lejeritate, să las totul să curgă aÈa cum era firesc. În final, ne revăzusem Èi nu mai Èin minte decât că m-a luat prin surprindere apariÈia lui neaÈteptată în bistroul acela, că l-am văzut atât de frumos încât n-am Ètiut cum să reacÈionez, că m-am lăsat în braÈele lui ca într-o barcă de salvare, că nu mai gândeam, poate asta să fi fost dragoste… cu fiecare mesaj, îmi simÈeam corpul mai încordat, într-o fibrilaÈie continuă, parcă atunci se năÈteau din mine cuvintele lui, cuvintele mele scrise… </em></p>
<p>mi se pare inutil acum să mai rescriu povestea, e ca Èi cum aÈ încerca să încălzesc în mână trupul mort al unei rândunele – am încercat o dată, sub streÈinile casei mereu îÈi făceau cuib Èi mereu cădea câte un pui, pesemne era prea strâmt; Ètiu că era cald când l-am găsit Èi-i tremura o aripă, dar în albul ochilor povestea se sfârÈise; cu toate astea, am încercat să suflu peste el, ca să păstrez căldura – era Èi viu Èi mort, iar asta nu puteam să înÈeleg. Ca Èi iubirea mea. Ca Èi atunci, încerc s-o încălzesc Èi în loc de mâini mi-au crescut cuvinte.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-36657" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/11/9bf1aecad23e2b5f65a8e1a9ae5693bb.jpg" alt="" width="564" height="845" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În căuÈul palmelor e un luminiÈ în care trebuie să le păstrez, pentru că seva lor se pierde încontinuu, printr-o fantomatică spărtură. Dacă se adună prea multe, cad din cuib Èi trebuie s-o iau de la capăt, e ca atunci când ai uitat un vers în rugăciune Èi mereu te opreÈti, fără să mai ajungi la final, aÈa că te întorci la ”Tatăl nostru” Èi repeÈi la infinit.</p>
<p>Poate că undeva chiar numai asta contează, să-i atragi atenÈia, apoi (se) subînÈelege (cuvintele din paranteză se pot citi, sau nu, după cum vrea fiecare). Ai stat Èi te-ai uitat la mine, în muÈenia ta, Èi ai văzut bine tranÈeele pe care le săpasem cu unghiile Èi cu carnea lor, m-ai văzut pradă gurilor de tun Èi cum mă strecuram pe burtă, printre tunete.</p>
<p>Erai acolo în fiecare moment Èi probabil că Ètiai că sunt caldă încă Èi că, atâta timp cât respir, mă pot apăra, mă pot căÈăra, mă pot strecura. <em>Hai, ridică-te, luptă, luptă, ar fi ruÈine să abandonezi, tu poÈi, ridică-te Èi luptă</em>, strigai în somn ca un antrenor disperat de iminenÈa eÈecului, te auzeam perfect, să Ètii, dar ai uitat să sufli peste mine.</p>
<p>Era tot un fel de război, un fel de răfuială, dar mă lăsam cotropită, în mâinile tale cetate cu ziduri de smirnă, corpul meu îÈi deschidea rând pe rând porÈile, lăsând mulÈimea să te adore ca pe un erou. Aveau un gust ciudat buzele tale, Èi sângele tău avea un gust ciudat, nu mai Ètiu dacă mă fereca sau mă simÈeam eliberată, îÈi spun ce simt acum, când sunt nimic fără tine, poate un plâns spasmodic într-o chilie albă Èi rece. Mi-ai rămas pe limbă cu gustul tău de praf de puÈcă Èi de atunci mi-e greu să mai înghit, să mai respir, în plămâni aerul tău a ocupat toate locurile, n-a mai rămas piatră pe piatră.</p>
<p>(PuÈkin se răsuceÈte în pat, murmură câteva cuvinte, ceva ca o litanie sau mai degrabă ca un bocet ”nu sunt eu, n-am fost eu, niciodată, niciodată…”, îmi face semn din ochi să-i dau apă, nu-mi vine să mă ridic, odată ce întrerup Èirul gândurilor nu mă mai pot întoarce sau poate nu mai vreau să mă întorc acolo unde suferinÈa mea bălteÈte ca o apă stătută cu gust sălciu, de muÈchi reavăn, o să mă împotmolesc din nou în mlaÈtinile acelea, străfulgerată de flashback-uri, maÈina, Èinutul de mână, privirea aceea rotitoare, nu Ètiu exact ce exprima, probabil o anticipare a dezastrului, tăcerea aceea în care mi-am înghiÈit orice drum înapoi, cred că începuse să plouă Èi aÈ fi putut să plâng la nesfârÈit până să adorm – cred că simÈeam că va începe calvarul, îl simÈeam aÈa cum vibra în mine sunetul motorului, constant.)</p>
<p><em>”Se poate <a href="https://bel-esprit.ro/in-iubire-n-ai-voie-sa-fii-certat-2/" target="_blank" rel="noopener">să îl iubesc</a>, Indira, altfel ce rost mai are toată aÈteptarea, toată încrâncenarea, îl simt aici în mine, merge cu paÈii mei, vede cu privirea inimii mele, nu mă părăseÈte niciodată, cum ar putea dacă suntem legaÈi prin durerea aceasta de a nu putea fi împreună, când totuÈi suntem atât de aproape? </em></p>
<p><em>Ca niÈte nevăzători, ne pipăim cu mâinile sufletului fiecare urmă, ne hrănim cu mirosurile pielii noastre care ne conÈine ca într-un imens embrion pe amândoi, simÈim acelaÈi gust al disperării, de cianură…”</em></p>
<p>(Îi duc apă, cu toate că Ètiu bine ce urmează: îmi imobilizează mâinile cu stânga Èi dreapta Èi-o înfige între umerii mei, în timp ce Èuieră cu glas ruginit, de dincolo de el: <em>eÈti a mea</em>, <em>nu te mai las</em>, dar nu îmi fac probleme, toată lumea are un cadavru în dulap, o poveste de dragoste rătăcită în creierii bolnavi, îmi strâng picioarele Èi îi prind mâna între ele, se zbate ciudat, contorsionat, începe să plângă Èi să mă implore să îl las măcar o dată să mă atingă, <em>eÈti caldă, uite, sunt bărbat, pune mâna să vezi, te pot iubi, doar să mă laÈi! </em></p>
<p>Ca de fiecare dată, mă zgârie cu unghiile ca să nu îi scap, trebuie să strig după infirmieră, dacă ar da Dumnezeu să mă audă mai repede, nebunul are o forÈă incredibilă Èi s faÈa îi devine roÈie Èi tumefiată, salivează din abundenÈă Èi devine grotesc, în spasmele cu care culminează lupta dintre noi.</p>
<p>Mi-e silă de el Èi de boala asta care l-a dezumanizat Èi l-a transformat într-un animal hidos care acum, sub ochii mei, se cambrează nevolnic Èi se eliberează, delirând… asistenta ajunge prea târziu, PuÈkin mi-a dat drumul de tot, zace acum cu braÈele răsfirate ca o paiaÈă, are spume la gură dar e fericit, a mai zvâcnit de două ori din picioare Èi nici nu se mai uită la mine – ce să vadă? Sunt transpirată, răvăÈită, am ieÈit din lupta asta plină de sânge, cu încheieturile învineÈite Èi pline de fire transparente de salivă, <em>fi-r-ar al dracului cu apa lui cu tot</em>).</p>
<p>Mă reîntorc în tranÈee, nici nu mai Ètiu unde eram, din tot ceea ce mi se întâmplă, bun sau rău, lupt să te scot din mine Èi te rog, imobilizează-mă, frânge-mi orice încercare, avea dreptate Indira când îmi spunea că va dura ani buni, poate cât istoria omenirii, cât toate războaiele din lume, cu mine, cu tine, cu toate câte se împotrivesc nouă &#8211; mai ales tu, cu toată iubirea &#8211; mai ales eu, nu suntem nici învingători, nici învinÈi, luptăm cot la cot, corp la corp, ca în noaptea aceea blestemat de fericită în care am existat doar noi, ca la începutul lumii, sau ca apocalipsa…</p>
<p>Èi dacă n-o să mai poÈi lupta, aÈază-te în inima mea, nimic nu te poate atinge. După ce vor înceta bombardamentele Èi tot mirosul de pucioasă, pe vreme caldă, o să te scot la liman, crestându-mi carnea fără nicio ezitare.</p>
<p>Va fi ca un fel de naÈtere, n-o să te doară sau poate nici n-o să-Èi dai seama, pot doar să îÈi spun că nici eu însămi nu Ètiu cum va fi…</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="3mlpDnK9An"><p><a href="https://bel-esprit.ro/eliademaitreyi-devi/">Eliade&#038;Maitreyi Devi: Dragostea nu moare</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Eliade&#038;Maitreyi Devi: Dragostea nu moare&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/eliademaitreyi-devi/embed/#?secret=HdRMzpoG1K#?secret=3mlpDnK9An" data-secret="3mlpDnK9An" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Anonim Utilizator' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5444ca68eb79a2be5120f0159526caf9b27b47fa52e81f1f7bf06aa94582e394?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5444ca68eb79a2be5120f0159526caf9b27b47fa52e81f1f7bf06aa94582e394?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/anonim/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Anonim Utilizator</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:o&#102;f&#105;&#099;&#101;&#064;&#098;&#101;&#108;&#045;e&#115;&#112;&#114;i&#116;&#046;ro" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>