<p><em>Tu crezi că aÈa cum spui tu la vacă spune toată lumea pe glob &#8230;?</em></p>
<p>Nu râd la comedii, deÈi îmi doresc, o, Doamne, cât îmi doresc!</p>
<p>La cele americane aproape deloc, la cele franÈuzeÈti, aÈa Èi aÈa, la cele româneÈti, moderat.</p>
<p>Râd uneori, ca o apucată, la anumite scene din filme la care nu râde nimeni.</p>
<p>Mi se întâmplă deseori să râd la anumite replici din filme serioase în care scenariul, văd la sfârÈit, e semnat de câte un evreu. Or, mie îmi place să râd. Mă fascinează oamenii veseli. Mi se întâmplă să râd Èi dacă văd pe cineva că râde cu poftă, chiar dacă nu Ètiu motivul. Râd de bucuria lui. Râd ca proasta, asta e. E contagios, se spune. AÈ râde toată ziua, dacă mă întrebaÈi. Ei, asta e problema, că, nu Ètiu de ce, dar mi se întâmplă să nu râd când toată lumea râde.</p>
<p>Cred că am simÈul umorului defect. Pricep scena sau bancul, vreau Èi eu să râd, dar nu îmi reuÈeÈte decât un zâmbet chinuit. Ascult cu plăcere bancuri Èi anecdote, vânez jocuri de cuvinte Èi umor voluntar sau involuntar, mă uit la comedii (nu excesiv, pentru că am observat că nu mă potrivesc mereu cu gustul autorului Èi sunt din start sceptică, recunosc), citesc piese de teatru comice pe unde apuc. Râd la (anumite) bancuri seci, la cele cu jocuri de cuvinte Èi la cele etnice. Ètiu unele bancuri care mi se par geniale. Îmi plac bancurile cu poantă, cu istorie, cu subtext, habar n-am cu ce.</p>
<p>Cele cu AlinuÈa, în general, mă oripilează, îmi chircesc stomacul, deÈi pot înÈelege acest tip de umor Èi Ètiu câteva chiar reuÈite.</p>
<p>Bancurile lungi mă irită, cele cu animale mă dezorientează (deÈi Ètiu câteva grozave, grozave de tot). Pe cele jucate/mimate de vorbitor le aplaud dintru început. Nu am uitat nici acum momentele din timpul studenÈiei când un bun prieten, student la actorie, spunea câte un banc. În top era unul cu un dop de Èampanie. Îl rugam pe Gabi să repete la infinit bancul, pentru că el juca o întreagă scenă.</p>
<p>Cu ochii, cu tot sinele lui, făcea dintr-un banc subÈire un regal. Gâtul lui era sticla de Èampanie, dopul ieÈea cu un deget strecurat printre dinÈii spre obraz Èi înapoi, nu mai Ètiu despre ce era bancul, dar joaca, <em>actoreala</em>, ne câÈtiga pe toÈi, uitam să Èi respirăm o vreme Èi la sfârÈit râdeam cu lacrimi, deÈi Ètiam bancul. S-ar putea să fie vorba Èi despre asta, despre cum se spune bancul, nu numai despre banc.</p>
<p>DeÈi&#8230; bancurile cu evrei sau alte naÈii, dacă nu sunt jucate cu accentul aferent, nu au savoare. Èi că veni vorba despre&#8230; Mi se pare foarte comic <em>Snatch</em>, îmi plac teribil personajele, dar Èi istoriile rapid încâlcite Èi isteÈ descâlcite. Miranda Hart mi se pare delicioasă, cu poza ei de femeie naivă prin care demolează ipocrizii feminine de tot felul. La <em>Seinfeld</em> m-am uitat cu regularitate, gustul pentru detaliul comic mundan aici l-am văzut prima oară. Ca să nu vorbesc de dansul lui Elaine, de felul în care Kramer deschide uÈa sau mănâncă din frigiderul lui Jerry, de nedumeririle meschine ale lui Costanza – delicioase!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>La Trevor Noah m-am uitat la tot ce am prins Èi mă uit repetat. Mai nou, <em>Norsemen</em> mi s-a părut suficient de comic (am văzut seria <em>Vikingii</em> cu religiozitate, altfel nu cred că e posibil să te amuzi).</p>
<p>(Eeeh, Èi trebuie să spun: mă topesc după poeÈii VăcăreÈti Èi după Costache Conachi. Dar hai să spunem, ei nu se pun, că nu scriau cu intenÈie comică, mă gândesc. La fel, câteva fragmente din cronicile muntene – Radu Popescu e preferatul &#8211; sau din anchetele dialectale munteneÈti).</p>
<p>Îmi place umorul din teatrul (istoric!) al lui Sorescu (<em>întotdeauna am confundat grădina suspendată cu sabia lui Damocles, una mai suspendată decât alta</em>),</p>
<p>râd de-a dreptul când citesc „<em>Căldură mare”</em> sau „<em>Telegrame”</em>, ale lui Caragiale.</p>
<p>Le recitesc deseori.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-1794" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/ben-white-131245-unsplash-e1537800603989.jpg" alt="" width="600" height="401" /></p>
<p><em>„Cioara”</em> Èi „<em>În jurul unui divorÈ”</em>, ale lui Topîrceanu mi se par delicioase, mă binedispun mereu. Èi <em>„O sută de ani &#8230;”</em> a lui Ioan GroÈan, ooo, câtă bucurie!</p>
<p>AÈ zice că mă încântă umorul grav (există aÈa ceva?!) din cărÈile lui Preda.</p>
<p>Îmi plac profesorii care îÈi încep cursul printr-o anecdotă Èi oamenii care spun poveÈti, de cele mai multe ori cu tâlc, că de-aia le spun, că au tâlc, presupun.</p>
<p>Aa, Èi <em>„anecdota primează!”</em> a Junimii. Cred că Èi despre asta e vorba aici, despre a înÈelege cât e de important ca „lecÈia” să vină indirect, dar prin învăluire, insinuant, să te surprindă (chiar dacă limbajul e dur), nu să îÈi cadă în cap sau în ochi cu toată forÈa, de-a gata Èi fără&#8230; eleganÈă, să zicem&#8230; Nu ?</p>
<p>&#8230; Dar nu râd (nici măcar nu surâd), când, în filme sau nu, cineva cade pe o coajă de banană ori când se împiedică sau când cineva vomită ori se murdăreÈte apocaliptic cu materiile din latrină. Nici bătăliile cu friÈcă nu mă amuză, iar la bătăile cu perne mă întreb dacă nu devine în timp dureros să îÈi tot croieÈti perne peste cap Èi peste braÈe.</p>
<p>Copil, nu râdeam nici la Stan Èi Bran, mi se făcea milă când de unul, când de altul, la Charlie Chaplin plângeam de-a dreptul, dar o fi fost pentru că eram copil, cine Ètie. Mă întreb cine râde totuÈi la Charlie Chaplin. Sau la Buster Keaton. Èi amândoi îmi plac enorm, să ne înÈelegem.</p>
<p>Dar eu nu râd când râde toată lumea, asta e problema mea. Èi tare aÈ vrea. Sau să înÈeleg când Èi la ce sau de ce râd oamenii. Nu mă interesează aici decât râsul care descarcă, care bucură, care construieÈte. Stări, prietenii, simpatii, comuniuni. Nu interesează aici râsul-batjocură, râsul băÈcălie. Pentru ăsta nu am gust. Deloc. Niciodată.</p>
<p>„Un dislexic întră într-un bra”, ăsta e ultimul meu banc preferat. Nu râd în hohote, dar râd totuÈi de vreo două luni.</p>
<p>Asta e un fel politicos de a vă întreba: ÈtiÈi bancuri noi?</p>
<p>Pe Ohara Donovetsky o găsiÈi pe blogul ei. <a href="https://ohsophiadona.wordpress.com/author/ohsophiadona/" target="_blank" rel="noopener">Aici</a>.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:ohara_don&#097;&#064;&#121;a&#104;&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>