<p>Moartea începe cu tristeÈea unui om care se simte uitat. Cu durerea existenÈială a fiinÈei, nu a insului, cu acea suferinÈă constitutivă pe care specialiÈtii o numesc algie ontică. Cu seara în care tresărim dându-ne seama că ne întrebasem dacă este dimineaÈă. Pentru algia ontică nu există terapie. De fapt, cred că ea este urma imposibil de Èters a unei vieÈi anterioare. Nu toÈi oamenii suferă de algie ontică. Unii rămân pentru totdeauna începători Èi-n ale vieÈii Èi-n ale morÈii. Odată urcate treptele iniÈierii, una după alta, în genunchii fiinÈei, poÈi pricepe, într-o singură clipă că algia ontică e, de fapt, o moarte in nuce. Adică, o moarte în plus, care-Èi aÈteaptă rândul.</p>
<p>Există, cu certitudine, Èi o <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> ontică. Te naÈti cu ea Èi o porÈi în tine fără să-i simÈi respiraÈia. Uneori, acÈionează pe principii asemănătoare bolilor autoimune: un asalt greÈit asupra propriului corp. Sistemul imunitar dă o eroare de strategie care îl face să atace doar celulele normale. Curgerea înseriată, adică. Iubirea ontică este dorul căruia nimeni n-a fost în stare să-i determine formula completă. Tuturor le scapă mereu tocmai arsura letală pe care o lasă el în centrul fiinÈei. Iubirea ontică este singura experienÈă definitivă pe care o putem trăi. Dacă ne este dată. Sau dacă ne alege. Fiindcă aÈa e ea: selectivă, arogantă Èi capricioasă.</p>
<p>Bunica mea spunea că fiecărei generaÈii îi este dat să treacă, de-a lungul existenÈei ei, măcar printr-o încercare totală, definitivă, de confirmare Èi de reconfigurare a vieÈii. GeneraÈia lor trecuse prin marele război, prin tifos Èi foamete. GeneraÈia noastră s-a născut în comunism, a trăit intens RevoluÈia sau ce-o fi fost ea cu adevărat în zilele acelea ale lui decembrie 89, a orbecăit apoi într-o libertate când deÈănÈată, când iluzorie, iar acum priveÈte confuză spre pandemia căreia nimeni nu-i dă încă de cap. Când am început să lucrăm la carte, nici măcar nu ne trecuse prin minte că thanatophobia despre care scriam avea să devină, în scurt timp, o chestiune concretă. E limpede că, oricât de mult ar evolua omenirea, în faÈa morÈii ea-Èi va păstra întotdeauna o naivitate pervers- complicată. Oamenii trec prin viaÈă fără să priceapă că, în fiecare dintre zilele ce le-au fost date, stau faÈă în faÈă cu moartea. Asta e adevărata Èi eterna pandemie, pentru că fiecare moarte trage după ea o lume, aÈa cum tragi faÈa de masă cu tot ce e deasupra când eÈti neatent sau te ridici în grabă. Spaima ontologică de nefiinÈă nu e controlabilă.</p>
<p>Asta ar implica mecanismele raÈionalului Èi ar anula conceptul de ”spaimă”, care se bazează tocmai pe iraÈional. Ca Èi fobia. Numai că ea poate fi împinsă până la extrem. Cu toate astea, fobia e inofensivă, spun psihologii. Deloc consolator, pentru că reacÈia fobică este automată, incontrolabilă Èi persistentă, o spun aceiaÈi specialiÈti. Când nu mai poate fi evitată întâlnirea cu ceea ce declanÈează fobia, când nu mai poate fugi de ceea ce-i face rău, omul resimte un disconfort accentuat, iar expunerea la stimulul fobic poate induce reacÈii anxioase care se concretizează într-un atac de panică.</p>
<p>Cine a trecut printr-un atac de panică Ètie că frica majoră pe care a resimÈit-o a fost tocmai aceea de moarte. Deci, frica de moarte e un alt fel de apropiere de moartea însăÈi. Adică, ajungem din nou la statul ochi în ochi cu propriii demoni. La naiba, n-o să mai scăpăm niciodată de asta! Demonii sunt o formă de algie ontică. Zvârcolirile lor sunt dureroase. Intense. Important este ca, după ce durerea va fi devenit cât de cât suportabilă, să stai Èi să-Èi pui întrebări. Chiar dacă asta înseamnă să priveÈti iar Èi iar hăul. Totul e să respecÈi milimetric regula ultimului pas. Acela pe care trebuie să-l faci cu tălpile goale. Ca să simÈi la timp frigul de care sunt cuprinse firele de iarbă gata să se arunce din verde în întuneric.</p>
<div id="attachment_20199" style="width: 730px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-20199" class="size-full wp-image-20199" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/90551474_155533348973886_3535792613380587520_n.jpg" alt="" width="720" height="888"><p id="caption-attachment-20199" class="wp-caption-text">Murat Karaca</p></div>
<p>”<em>An unforeseen future nestled somewhere in time./ Unsuspecting victims no warnings, no signs. / Judgment day the second coming arrives. / Before you see the light you must die.” (Slayer – ”South of Heaven</em>”). Moartea e concretă, lipsită de poezie Èi <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">filozofie</a>. În plus, începe de la momentul în care te naÈti. Dar, te iei cu treburile Èi nu ai timp să te gîndeÈti la ea. După ce termini treburile, mori. Sau, mori în timp ce faci treburi Èi le laÈi neterminate. AÈa merg lucrurile.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>La vremuri de pestă, obiceiuri de pestă. Dacă nu o spuneam eu, sigur o spunea Cătălin Radu Tănase, într-o transmisiune directă cu o izoletă în fundal. El este imaginea zăpezilor, incendiilor Èi pandemiilor. În plus, moartea începe de la momentul în care te naÈti, exact atunci cînd începe Èi arteroscleroza. Sîntem Èase cu măÈti pe mufarine, preotul, dascălii Èi Stelică, în total, zece. Dascălii Èi popa nu au măÈti, că trebuie să oficieze, iar Stelică nu crede în măÈti. Sicriul e afară, bate soarele Èi cîÈiva curioÈi privesc din spatele perdelelor de la gemurile blocului construit în pantă. În blocul ăsta m-a prins cutremurul din 90. Sicriul e închis. AÈa sună normele auster-pandemice, nu sicriu deschis, totul în aer liber, doar aparÈinători apropiaÈi, ca o întoarcere la rădăcinile animiste ale umanităÈii. Pe stradă, e pustiu. O babă vinde narcise în faÈa farmaciei, dar cine naiba are curaj să se apropie Èi să cumpere? În buzunar, am o sticluÈă cu spirt medicinal.</p>
<p>E controversată eficienÈa lui, dar îmi dă un sentiment de securitate sanitară. Sicriul e modelul pe negru, l-a livrat chiar preotul care, dacă am înÈeles bine de la fratello, se ocupă Èi cu partea comercială a serviciilor funerare locale. Pe colÈuri, are cîte o frunză de stejar stilizată. NiÈte holÈuruburi cu aripioare, aurii, spulberă cliÈeul zgomotului făcut de bătutul cuielor în capacul copîrÈeului, moment de tragism maxim, în oralitatea sepulturică ortodoxă. Socializăm puÈin Èi nu vorbim între noi, e bine, sînt scutit de cliÈeele verbale, <em>doamne ce faÈă odihnită are, parcă e vie, viaÈa e un abur, nu luăm nimic cu noi. </em>Biserica e înghesuită între birt Èi poÈtă, o tragedie arhitecturală cu scări mari Èi abrupte. Oralitatea locală zice că parte din bani au fost daÈi de oierul miliardar. La o vizită, a fost nemulÈumit de scări Èi a sfătuit preotul să le refacă, dar va da banii doar după refacerea lor, pe bază de documente justificative. Scările nu au fost refăcute. AÈa merg treburile. Capela mortuară Sf. Nectarie este indecent Èi inestetic înghesuită în partea laterală a bisericii. În locul bisericii, ”pe vremea mea”, era un spaÈiu verde cu bănci. Locul de odihnă a fost vandalizat ecleziast Èi a apărut excrescenÈa asta arhitectural-malignă. Terminăm treaba în faÈa capelei mortuare Èi ne urcăm în maÈini. La cimitir, totul este pe fast forward. Èase gropari. Doi lucrează, patru o freacă la rece, că poate le pică ceva. Apare Èi administratorul livezii cu oseminte. El e Èeful, succesorul simpaticului Pantan, cel mai pontos Èef de cimitir din sud estul Europei.</p>
<p>Pantan locuia în cimitir Èi babele (chiar Èi cele netăvălite de dînsul) ÈuÈoteau că ar fi nemuritor. Trece un tip slab. Îi zic lui fratello că e tatăl lui Harpalete. ”Imposibil”, spune, ”a murit cu mult timp în urmă”. ”Înseamnă că mi s-a părut”, zic. Trece o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a>. Seamănă cu o doctoriÈă. ”E moartă Èi aia”, zice fratello. Rahat, am îceput să văd morÈii Măcinului plimbîndu-se pe stradă. Fratello zice că ar fi mai bine să evit să-mi arunc ochii peste gardul cimitirului. AparÈinătoarea îl roagă pe preot să deschidă sicriul măcar pentru cîteva secunde. Omul lui Dumnezeu încuviinÈează, groparii desfac holÈuruburile Èi ridică puÈin capacul. Îl lasă repede la loc Èi strîng holÈuruburile cu aripioare aurii. Unul dintre gropari a fost coleg de clasă cu fratello.</p>
<p>Ce bine că ăsta micu a făcut facultate! Cel mai haios, unul dintre cei doi dispuÈi la consum de lucru mecanic, are costum de camuflaj pe albastru, probabil e Èeful de echipă. Aruncăm cîte o mînă de pămînt Èi aducem coroanele. Treaba a mers relativ repede, ca o emisiune proastă marca MTV, ceva gen easy fuck, fast food, instant love, de-a dreptul americăneÈte. Părăsim cimitirul pe rînd. Groparii urmează să săvîrÈească treburile pămînteÈti. Fratello pleacă cu administratorul (indubitabil, nea Pantan era de un infinit de ori mai simpatic, păcat că a murit spulberînd mitul local că ar fi nemuritor) să perfecteze niÈte acte Èi să plătească. Ajungem la mătuÈă-mea, acasă. Fratello îÈi aminteÈte că nu a lăsat bani groparilor.</p>
<p>Pleacă să plătească, nu de alta, dar riscă să fie bătut cu lopeÈile. Mîncăm la mini-pomana familială. MătuÈă-mea găteÈte extrem de bine. Uitasem. Unchiul meu spune că ar fi fost zi de mers la pescuit, dar din cauza înmormîntării a trebuit să amîne. Păcat că, de mîine, se schimbă vremea, &#8230; sau vremurile, nu Ètiu, că tare încurcate sînt treburile în ultima perioadă.</p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<div dir="ltr">”GOTT IST TOT” de Adriana Bogatu-Adrian Victor Vank,</div>
<div dir="ltr">(fragment din volumul, în lucru, THANATOPHOBIE)</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;concurs&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>