<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><strong><span lang="RO" style="color: #2f2230;">BucureÈti, 23 mai 1969</span></strong></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Dragă Armand,</span></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Am fost aseară la Teatrul Mic, s-a jucat<span class="apple-converted-space"> </span><b>Iona</b>, o piesă scrisă de Sorescu, dacă îÈi aminteÈti bine, am citit într-o seară câteva poezii de el, din „Poeme”, pentru care primise ce trei ani înainte Premiul Uniunii Scriitorilor, trebuie să-Èi aduci aminte de el: mai degrabă scund, cu o mustaÈă întotdeauna corect tunsă, la milimetru, cu niÈte ochi negri expresivi Èi vii, din aceia care te radiografiază până în cele mai mici amănunte… De data asta, în postură de dramaturg. Ai citit ”Există nervi”? Prima lui piesă, parcă anul trecut s-a jucat în toamnă cândva, n-am apucat să iau bilete… În fine, cum te Ètiu mare amator de teatru Èi fiindcă n-ai reuÈit să ajungi în seara trecută, m-am gândit să-Èi povestesc pe larg despre piesă Èi, desigur, despre atmosferă. </span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Dragul meu, câtă lume, cum să-Èi spun, era coada la intrare cum rar am mai văzut, numai oameni de vază, intelectuali, vezi bine… Ce protipendadă! Iar doamnele, ce toalete! Un adevărat regal! Nu mă aÈteptam să fie un asemenea eveniment, mai cu seamă fiind vorba despre un autor recent intrat în lumea dramaturgiei noastre.</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Pe scenă, care imagina o gură căscată de peÈte, un singur actor. Mi-am amintit de mitul lui Iona, citit din Biblia de la moÈie, cel care a fost înghiÈit de un chit Èi, după câteva zile de pocăinÈă, aruncat pe mal, îÈi recapătă credinÈa Èi ia viaÈa de la capăt… Cu siguranÈă, decorul – foarte sumar – niÈte cercuri trasate cu creta, imaginând valurile înspumate ale mării, niÈte fâÈii lungi de pânză albă care se miÈcau încoace Èi încolo, mimând felul în care peÈtele se miÈcă prin apă, un năvod imens care acoperea partea din spate a scenei Èi un singur actor, unul singur, Èi nu întâmplător, singur în gura aceea imensă, pescuind. Ètii, toată piesa a fost bazată pe acest unic rol, al lui Iona, care însă vorbea cu sine însuÈi, în toate cele 4 tablourile acestei subintitulate ”tragedii”. De ce tragedie? Pentru că Iona va comite un gest neaÈteptat în final, pe care, sincer n-am Ètiut a-l descifra (poate mă ”iluminezi” tu). </span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Bun actor (nu-i mai reÈin numele, păcatul meu să fie!), n-am crezut că cineva poate juca un rol atât de dificil mai mult de o oră Èi jumătate Èi să reuÈească să fie la fel de expresiv Èi când vorbeÈte despre iluziile lui (că, deh, e pescar, nu? adică un fel de vânător de iluzii, dacă-mi permiÈi să folosesc o expresie cunoscută), despre familia care îl aÈteaptă acasă, despre copiii de a căror educaÈie se ocupă, viaÈă Èi moarte (ce e drept, aici îÈi punea cele mai multe întrebări, de pildă am reÈinut una interesantă:<span class="apple-converted-space"> „</span>Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”<span class="apple-converted-space"> </span>sau alta, despre fericire, care, zice el nu<span class="apple-converted-space"> </span>vine niciodată atunci când trebuie.<span class="apple-converted-space"> </span>– Ètii Èi tu că are dreptate, nu-i aÈa? În van ne zbatem să schimbăm oamenii după chipul Èi asemănarea noastră…</span></em></p>
<div id="attachment_10375" style="width: 478px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10375" class=" wp-image-10375" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/humpback-whale-underwater-photography-giants-series-jem-cresswell-7.jpg" alt="" width="468" height="702" /><p id="caption-attachment-10375" class="wp-caption-text">https://mymodernmet.com/jem-cresswell-humpback-whale-portraits</p></div>
<p> ;</p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Dilemele pescarului năÈteau în mintea mea alte Èi alte întrebări, aÈa cum burta în care se afla el iniÈial a început să se multiplice, până l-a adus la disperare… Èiruri întregi de burÈi nesfârÈite, pe care le sfâÈia bezmetic, voind să scape la lumină, dar ele nu se terminau niciodată…<span class="apple-converted-space"> </span>Problema e dacă mai reuÈeÈti să ieÈi din ceva, odată ce te-ai născut! Doamne, câÈi peÈti unul într-altul… Èi era mai mereu singur, Èi din ce se vedea mai în captivitate, din asta îÈi dorea mai mult să se nască din nou, probabil că asta era ultima soluÈie a eliberării din captivitate, adică, mă gândesc Èi acum, din propriul trup, în care spiritul zace înlănÈuit, sau din închisoarea zidită de societatea incapabilă să-i înÈeleagă nevoia de comunicare, înstrăinându-l faÈă de ceilalÈi (mai erau niÈte pescari pe scenă, figuranÈi doar), dar mai ales faÈă de sine, sau pur Èi simplu existenÈa asta limitată în care, orice am face, suntem sortiÈi morÈii… </span></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Întrebări meÈteÈugite Èi în privinÈa morÈii, care pare un vis:<span class="apple-converted-space"> „</span>De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?”, dar Èi amara iluzie a preocupărilor inutile care ne mănâncă timpul, Èi aÈa mult prea scurt:<span class="apple-converted-space"> „</span>De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?”<span class="apple-converted-space"> </span>Èi lecÈia pe care ar trebui s-o învăÈăm pe de rost:<span class="apple-converted-space"> „</span>Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin.”<span class="apple-converted-space"> </span>Adevărat, nu-i aÈa? Rostea cuvintele cu un asemenea gust amar, că l-am simÈit Èi eu pe limbă, Èi am înghiÈit greu cugetarea lui…</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Foarte interesant, dragă Armand, a fost mai ales finalul piesei: după ce a spintecat atâtea burÈi (simbolice, desigur!), Iona îÈi spintecă propria burtă, rostindu-Èi, ca un îndemn:<span class="apple-converted-space"> „</span><strong>Gata, Iona? Răzbim noi cumva la lumină!”</strong></span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;"><span class="apple-converted-space"> </span>Crede-mă, Èi astăzi mă frământă întrebările despre sensul acestui gest, făcut în perfectă cunoÈtinÈă de cauză, asumat cu o luciditate de-a dreptul monstruoasă. Ce-a vrut să zică oare? Că singur spiritul e liber, abia după ce scapă de capcana trupului care ne face muritori? Că existenÈa însăÈi nu e decât un lung Èir de închisori din care nu putem evada? În teatrul acela, nu eram Èi noi captivi precum Iona, acolo cu el, Èi totuÈi în afara lumii lui, dar prinÈi într-o alta, la fel de angoasantă? Că libertatea e o iluzie, atâta timp cât trebuie la fiecare secundă să dai seamă cuiva de tot ce faci, de locul în care te afli, de faptele, gândurile, vorbele, gesturile, ideile tale? Că tu cu tine nu eÈti niciodată singur? Iona e un învingător sau un învins? ÎÈi aminteÈti, desigur, de vorbele lui Nietzsche:<span class="apple-converted-space"> „</span>Solitudinea m-a înghiÈit ca o balenă, iată adevărul – suntem captivi în propria noastră viaÈă. Odată ce ne-am născut, cineva ne-a încarcerat definitiv, până la moarte…”</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;"> Aaaa, Èi era să uit, Ètii ce a zis Sorescu despre piesa lui? Ia seama: „Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu… Cel care trăieşte în Ţara de Foc e tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacă-mi permite. Iona este omul în condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii.” Poate că asta era cheia pe care o căutam…</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">E ora amiezii Èi va trebui să alerg la poÈtă, să poÈi primi scrisoarea spre seară. Sper să ne vedem la ceai sâmbătă, la conacul de la Èară, chiar m-ar interesa tare ce părere ai despre piesa asta Èi ce-aÈ putea să înÈeleg mai departe din ea…</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><em><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Până una alta, salutări prieteneÈti din capitală, la o zi după ce Iona, pescarul, s-a hotărât să trăiască, dar nu oricum, ci aÈa cum Èi-a dorit, dincolo de noi.</span></em></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><span lang="RO" style="color: #2f2230;">Al tău prieten, Nicolae</span></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><span lang="RO" style="color: #2f2230;"> ***</span></p>
<p style="text-align: justify; background: white; margin: 0cm 0cm 7.5pt 0cm;"><span lang="RO" style="color: #2f2230;"> Un text, desigur, ficÈional, care să amintească de data premierei piesei „Iona” de Marin Sorescu, <strong>23 mai 1969. </strong>Èi, de ce nu, să inspire la reflecÈie. Asupra vieÈii, asupra artei Èi asupra legăturilor dintre ele. Feleul în care se completează într-un dialog efervescent, plin de subînÈelesuri, până la totala suprapunere. </span></p>
<h3><strong>Excerpt &#8211; for our readers from abroad</strong></h3>
<p data-start="153" data-end="210"><strong data-start="153" data-end="210">Would you tear yourself open just to reach the light?</strong></p>
<p data-start="212" data-end="565"><strong><em>On May 23, 1969, Marin Sorescu’s Iona premiered at Teatrul Mic in Bucharest—a play that soon became a cultural metaphor for the human condition in captivity. With nothing more than a gutted fish mouth as a stage and a single actor on scene, Iona spoke not only to biblical echoes but to modern solitude, despair, and the eternal pursuit of meaning.</em></strong></p>
<p data-start="567" data-end="950"><strong><em>In this narrative letter to a friend, fiction blends with memory as a theatergoer recounts an unforgettable evening of philosophical reflection and artistic revelation. Sorescu’s Iona is not merely the prophet swallowed by the whale, but the man trapped in himself—cutting through layer after layer of symbolic prisons, only to discover the final cage is his own body, his own being.</em></strong></p>
<p data-start="952" data-end="1121"><strong><em>The text challenges the reader: Are we ever truly free? Or are we merely fish inside fish, illusions inside illusions, forever searching for a shore that does not exist?</em></strong></p>
<p>PuteÈi urmări piesa, accesând link-ul <a href="https://www.youtube.com/watch?v=rxHq37u_7-I&;t=803s" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>aici.</strong></a></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/marin-sorescu-iertare-tuturor-va-cer/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iertare tuturor vă cer&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;n&#099;u&#114;&#115;&#114;&#097;&#100;usta&#110;&#099;a&#064;&#121;aho&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>