<h3><strong>Gândul bun, ambiţia, sufletul şi mintea deschisă</strong></h3>
<p>Dacă tinerii nu au cu adevărat discernământ până la finalizarea cortexului prefrontal, cum ştiu ei că iau decizia bună în privinţa propriului viitor? E un moment de schimbare şi un nou început pe un drum mai mult sau mai puţin necunoscut pentru toţi absolvenţii de liceu, pentru toţi cei care au trecut de „examenul maturităţii” şi mai mult ca oricând mă întreb dacă avea dreptate <a href="https://bel-esprit.ro/ana-blandiana-in-lumea-voastra/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ana Blandiana</strong></a> când spunea că „Ar trebui să ne naştem bătrâni, / Să venim înţelepţi&#8230;”.</p>
<p>În câteva zile vom afla mulţi dintre noi dacă am fost admişi la facultatea pe care ne-o doream. Alţii, care au aplicat în mai multe domenii de studiu, îşi vor construi viitorul în funcţie de facultatea la care au fost admişi, lăsând norocul sau destinul (depinde de raportarea la viaţă pe care o avem) să decidă. Unii nu vor continua studiile şi vor intra direct în viaţa de adult, învăţând cum se plătesc facturi şi cum e să îţi câştigi singur existenţa. Dar cum fac copiii mari, adolescenţii sau tinerii (încă nu îmi dau seama în ce categorie ne încadrăm) aceste mari decizii de viaţă?</p>
<p>M-am trezit în această dimineaţă cu gândul la foştii mei colegi şi la prietenii mei care erau indecişi în legătură cu ceea ce ar vrea să studieze, gândindu-mă retrospectiv la discuţiile disperate dintre noi, <strong><a href="https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/adolescenta-varsta-schimbarilor-profunde-si-a-1513583.html" target="_blank" rel="noopener">elevii</a> </strong>clasei a 12-a. Unii erau de-a dreptul înspăimântaţi când ne întrebau profesorii la ce facultate vrem şi inventau ceva brusc, cele mai des folosite pretexte erau psihologie sau ştiinţe economice. Alţii îşi schimbau opţiunile de la o săptămână la alta şi mereu spuneau că de data aceasta chiar sunt siguri pe ceea ce vor. Cele mai triste cazuri erau cei la care nu le-a fost dată o opţiune şi se pregăteau deja, obişnuiţi cu chinul, pentru medicină sau drept. Erau şi câteva cazuri fericite, printre care mă număr şi eu care eram destul destul de consistenţi şi informaţi pe cât se poate şi aveam o decizie luată după propriile noastre criterii.</p>
<p>Mă consider o norocoasă pentru că, încă de mică, mereu am avut aceaşi zonă de pasiuni. Am ştiut că vreau să urmez un profil uman la liceu, şi nu pentru că nu îmi plăcea matematica&#8230;, ci pentru că îmi plăcea româna şi literatura, şi am luat această decizie fără să las vocile adulte din jurul meu să mă convingă cu: „E un motiv pentru care sunt medii mai mari la profilele reale&#8230;” sau „Ştiinţele exacte sunt de viitor” sau „Sigur o să te răzgândeşti şi va fi prea târziu”. Patru ani mai târziu am răspunsuri la toate aceste păreri: „Da, sunt medii mai mari la profilele reale fiindcă mulţi copii de clasa a opta nu ştiu încă ce le place şi preferă să aleagă un profil de mijloc, ca Ştiinţe ale naturii”, „De viitor este ceea ce facem noi să fie de viitor şi diversitatea de oameni nu va lăsa vreodată să ne încadrăm toţi în acelaşi domeniu” şi „Nu m-am răzgândit, tot ceea ce am făcut în liceu a fost să continui să studiez şi să descopăr ce îmi place”.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/8d900a210b31a2182b4805ba9b3ad224.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-9087" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/8d900a210b31a2182b4805ba9b3ad224.jpg" alt="" width="500" height="741" /></a></p>
<p>Mai mult decât atât, am realizat că sistemul românesc lasă uşile deschise viitorul, indiferent de natura profilului urmat şi chiar dacă e mai greu poate să treci dintr-o zonă în alta, nu e imposibil. Am oscilat în aceaşi zonă de interes şi când am ales facultatea şi decizia mea tot a fost printre primele decizii grele cu adevărat. Trăiam momente şi momente cu cât se apropia alegerea şi ştiam că toţi suntem călători pe drumuri incerte, uneori necunoscute şi poate chiar copleşitoare pentru vârsta noastră. Nu sunt însă o sută de procente convinsă, dar ce absolvent de liceu poate fi cu adevărat sigur de ceva ce nu a făcut încă?</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Unii spun că da, ceea ce alegem acum ne decide viitorul, alţii că oricând ne putem reprofila şi să nu punem prea multă presiune acum, ci să alegem cu sufletul. Eu cred că realitatea e undeva la mijloc şi e o percepţie a propriului drum, fiindcă situaţiile în care ajungem fiecare sunt unice şi nemaiîntâlnite până acum, motiv pentru care aceste decizii ar trebui să fie ale noastre. Pe de altă parte, trebuie să admit că sfaturile adulţilor nu sunt de lepădat, oricât de mare ar putea fi dorinţa de afirmare şi de independenţă în gândire a adolescenţilor, dar, la sfârşitul zilei, chiar dacă nu avem cortexul prefrontal dezvoltat, tot în oglindă ne vedem mai bine decât de vede oricine altcineva.</p>
<p>Avem nevoie de îndrumare din partea celor mari şi celor experimentaţi, nu de îngrădire a libertăţii, chiar dacă poate riscurile sunt în tot acest joc al opiniilor şi al alegerilor. Un joc în care impresia că doar dintr-un anumit domeniu putem fi stabili şi echilibraţi în viaţă e doar o iluzie, o percepţie prin ochelari de cal, deoarece uneori labirintul are mai multe căi de a ajunge la ieşire şi este trist să ne ucidem speranţa şi pasiunile din cauza că sunt orbiţi de ideea de bani şi provenienţa lor care de fapt nu e unică şi rigidă. Unde e pasiune şi multă muncă inteligentă, banii vor apărea. Am privit mult în jurul meu în ultimele luni şi am văzut cum uneori conflictul dintre generaţii este cel care creează problemele şi greutatea oamenilor de a vedea din mai multe perspective, nu doar din propria viziune.</p>
<p>Sunt şi adolescenţi răzvrătiţi care vor să aleagă ceva doar pentru a se afirma în faţa unor părinţi poate prea grijulii, dar sunt şi părinţi care în dorinţa de a face bine şi de a-şi ghida fiul sau fiica pe un drum împlinit, pierd din vedere dorinţele şi felul de a fi al propriului copil. Uneori poate e mai uşor doar să ţi se spună ce să faci şi să nu fi obligat să treci prin toată ambiguitatea unei alegeri gigantice în ochii noştrii de acum, dar poate fix şansa de a greşi sau de alege corect este un pas esenţial în maturizare, creştere şi evoluţie. Progresul provine din forţe proprii, imposibile fără susţinerea celor din jur.</p>
<p>Independenţa îmi pare uneori înfricoşătoarea, dar esenţială pentru un adult complet. Nu ştim cine suntem încă, dar doar noi suntem cei care putem afla, în interiorul propriului spirit la început de călătorie. Avem nevoie ca cei mari să ne stopeze iluziile nerealiste, nu să ne distrugă visele, avem nevoie de sfaturi calme şi înţelegătoare şi mai ales, avem nevoie de informaţie din abundenţă.</p>
<p>Nu ştiu care e reţeta şi cum poate un începător să aleagă, dar bătrânul din<strong><a href="https://bel-esprit.ro/paulo-coelho-omul-din-spatele-alchimistului/" target="_blank" rel="noopener"> „Alchimistul”</a></strong> ar spune să urmărim semnele şi să nu renunţăm orice ar fi la propriul nostru vis. Pe drum însă, să ascultăm şi să privim în jur. Drumul a început când ne-am născut şi un nou capitol începe acum&#8230; dar multe alte capitole vor avea să înceapă.</p>
<p>Sper ca destinul, norocul sau raţiunea să îşi facă treaba pentru ca toţi să ajungem la un moment dat acolo unde vrem, unde trebuie să fim sau unde e cu adevărat locul nostru. Poate e mai simplu decât ne gândim uneori. Sau poate greul, deciziile reale şi adânci încă nici nu au început. Acum este doar un „Hajime!” (un cuvânt japonez care înseamnă &#8222;Începe!&#8221; sau &#8222;ÎncepeÈi!&#8221; şi este utilizat frecvent în contexte de arte marÈiale la începutul unei lupte). Gândul bun, ambiţia, sufletul şi mintea deschisă construiesc munţi mici sau mari: „Per aspera ad astra!”</p>
<p><!--more--></p>
<p>b</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2024/07/Smara.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/smara-talmaceanu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Smara Talmacean</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:s&#109;&#114;&#064;&#121;&#097;&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>