<p>„<em><strong>Dorul sălbatic, înflăcărat, nu se stinge nicicând în sufletul unui bărbat</strong></em>”, <strong>John Galsworthy</strong> („Floarea Întunecată”).</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6163" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/97505a09daf242312c16d05ec7f66b29.jpg" alt="" width="474" height="679" />Ea, Ada Cooper, pianistă, căsătorită cu maiorul Arthur Galsworthy, el, John Galsworthy, avocat Èi scriitor, se iubesc Èi devin soÈi abia după zece ani, când Arthur divorÈează. Povestea lui John Èi a Adei, o iubire neîngăduită, constituie punctul de pornire pentru romanul „Proprietarul” (1906), primul succes literar al lui <strong>John Galsworthy (n. 14 august 1867 &#8211; d. 31 ianuarie 1933, prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932)</strong>, inspirat din convieÈuirea Èi mariajul său nefericit cu Ada Cooper. Pasiunea se desfăÈoară pe fondul moravurilor severe ale vremii, într-o societate care nu excludea delicateÈea Èi nobleÈea atitudinilor în familie Èi societate, dar nici rigiditatea relaÈiilor, snobismul Èi prejudecăÈile. „<strong>Proprietarul</strong>” este primul roman din trilogia de mare succes, „<strong>Forsyte Saga”.</strong><br />
Inspirate din propria biografie, precum Èi din situaÈia cuplurilor nelegitime Èi nedreptăÈite de către societate, sunt Èi romanele „<strong>Floarea întunecată</strong>” ( „The Dark Flower”, 1913) Èi „<strong>Tărâmuri libere</strong>”, („The Freelands”, 1915), care dau o proiecÈie subiectivă a spiritului uman într-o viziune estetică romantică, dar Èi realistă a sentimentalismului secolului trecut, la care noi, la început de mileniu trei, mai putem doar visa.<br />
<strong>John Galsworthy</strong> ( 14 august 1857 &#8211; 31 ianuarie 1933) renunÈă la avocatură Èi trăieÈte retras în minuscula localitate Bury, din West Sussex, unde îÈi scrie opera, lăsând 20 de romane, 27 de piese de teatru, 3 colecÈii de poezie, povestiri, eseuri.</p>
<p>În 1932 primeÈte Premiul Nobel, „pentru remarcabila sa artă narativă, care îÈi găseÈte forma cea mai înaltă de expresie în saga familiei Forsyte”, iar despre „Floarea întunecată”, la care noi ne vom opri în cele ce urmează, s-a spus tot atunci, în <strong>Discursul de acordare a Premiului</strong>, că este „<strong><em>o sonată psihologică interpretată de o mână măiastră, care se bazează pe variaÈiunile pasiunii Èi ale cedării vârstelor omului</em></strong>”. (<strong>Anders Osterling</strong>)</p>
<p>Pasiune Èi cedare, iubire Èi durere, lumini Èi umbre Èi un roman ce cultivă sensibilitatea Èi fantezia creatoare, dar Èi luciditatea Èi fineÈea analizei psihologice, romantism Èi realism într-un roman de dragoste din care răzbate „un parfum dulce, întunecat”, ce se înalÈă din florile pasiunii. Sculptorul Mark Lannon, personajul din „Floarea întunecată”, trăieÈte sub zodia nefericită a iubirilor sale neacceptate de societate. Sunt întruchipări ale idealului său de fericire în „<em>Primăvara</em>” (unde trăieÈte la nouăsprezece ani primul fior al iubirii, ca o adoraÈie senină, pentru Anna, o femeie matură), „<em>Vara”</em> (cu iubirea pentru o doamnă de aceeaÈi vârstă cu el, o autentică dramă romantică), Èi „<em>Toamna</em>” ( în care tânjeÈte, la 47 de ani, după recuperarea unui timp al tinereÈii, lăsându-se în mrejele unei tinere de Èaptesprezece ani, plină de efuziune). Sunt experienÈe dureroase pe care omul, în general, le trăieÈte pe parcursul vieÈii, ca lecÈii pentru sufletul însetat de iubire, dar claustrat în mentalităÈile de la început de secol XX Èi, la drept vorbind, de oricând.</p>
<p>Contraste ale viselor zvârcolite, ale gândurilor nedesluÈite împânzesc romantic naraÈiunea psihologică Èi au un efect pictural în paginile romanului. Sunt contraste dintre raÈiune Èi dorinÈă, milă Èi pasiune, trezind dragostea primăverii, cu clipe tainice, pline de căldură Èi emoÈie, în avânturile inimii, dincolo de canoanele virtuÈii, când pasiunea voia să-Èi trăiască ceasul ei, sau, în „vara” iubirii cu acel ceva „dulce, întunecat, tăinuit” Èi extazul tinereÈii, un farmec misterios, la fel de intim Èi de ademenitor ca parfumul unei flori. Iubirile îi aduc însă doar uimire, teamă, îndoială, dor nestins Èi în final, amărăciune Èi durere.<br />
Scriitorul aÈază povestea într-un tablou tandru al naturii participative, din care răzbat lumini Èi umbre, din nou ca un izvor ce curge dinlăuntrul sufletului, în afara eului; trăirile intense se armonizează cu natura, care poate fi chiar prevestitoare: vechea biserică întunecată îi părea lui Mark, în semiobscuritatea străzii, o arătare gigantică, însuÈi misterul&#8230; prefigurând misterul iubirii ce vine fără a anunÈa vreodată.<br />
Este impresionantă modalitatea de a transmite gândurile, frământările personajelor, este uimitoare Èi de neuitat arta narativă a scriitorului John Galsworthy, ca un flux Èi reflux, acolo unde este umbră izbucneÈte lumina, acolo unde scânteiază lumina, se ridică umbre, bezna cotropeÈte Èi se lasă întunericul, pentru ca în paragraful următor, autorul să ilumineze tabloul sufletesc al eroilor săi cu noi sclipiri de speranÈă: <em>„Nori albi Èi firavi, îngeri luminoÈi ai râului din apropriere, îÈi lăsau aripile peste pădure”&#8230;</em> Iar când umbre întunecate sunt profilate pe cerul înstelat, „<em>umbra sălciilor Èi bezna</em>” sunt rău prevestitoare stăpânind adâncul apei cu sonorităÈi ca o „sonată” de o tristeÈe adâncă, în tonuri de amărăciune, durere nestinsă Èi o revoltă întunecată. Natura Èi omul sunt uniÈi organic ca într-un singur corp al întregului, al unui TOT emoÈional, prin corespondenÈe revelatorii. Ceea ce este în natură este Èi în sufletul îndrăgostiÈilor, ceea ce simt Èi gândesc ei se reflectă în natură, de obicei în umbrele copacilor Èi parfumul delicat al florilor, ca reflexii ale obscurităÈii situaÈiilor de iubire, dar Èi ale magiei acesteia, ale farmecului ascuns.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Gândurile lui Mark sunt redate în contururi discrete, cu precizia unui fin observator Èi analist care pătrunde în psihologia complicată a sufletului celui îndrăgostit. Iar portretul Oliviei este creionat simbolic, în alb Èi negru, cu „<em>ochii strălucind de iubire</em>”, „<em>ca neagra boltă cerească luminată de stele</em>”. Gândurile lui Mark, dar Èi ale iubitelor sale din cele trei anotimpuri ale vieÈii, sunt surprinse de scriitorul omniscient, cu fineÈea psihologică a unei inteligenÈe analitice:</p>
<p><em> „Când Olivia va veni – dacă va veni – nu vor zăbovi aici în apa asta stătătoare Èi sumbră, ci vor merge pe malul celălalt, departe, în pădure. Dar clipele se scurgeau Èi inima lui bătea din ce în ce mai tare. Apoi tresări. Zări o făptură în alb, cu capul descoperit Èi cu ceva albastru sau negru pe braÈ. Ea era! Mersul ăsta nu putea fi decât al ei! Venea foarte repede Èi băgă de seamă că părul îi atârna ca două aripi de-o parte Èi de alta a capului, ca Èi cum faÈa i-ar fi fost o pasăre albă cu aripi negre îndreptându-se în zbor către dragoste!” (&#8230;)</em><br />
„<em>Porniră plimbarea cu barca pe canal, până pe malul celălalt, într-un ceas plin de tihnă, în lumina serii.<br />
Peste pădure Èi peste râu se lăsă curând noaptea Èi începu veÈnica tragedie ce se juca în lumea păsărilor de noapte, Èipete stridente ale unui animal. Spirite rele cuibărite în umbrele copacilor sau în rădăcinile lor Èi zgomotele nopÈii ce păreau a simboliza însăÈi cruzimea din inima naturii nu conteniră până când moartea nu puse capăt acestor scene pline de ferocitate. Apoi o privighetoare se porni să cânte cristalin&#8230;”</em></p>
<p>A fost noaptea ultimei treceri cu barca pe apele sumbre ale canalului, cu speranÈa unui refugiu în lume, o tragică sonată a sufletului învolburat, reverberat; ca o pasăre de pradă ce-Èi înfige ghearele în carnea victimei sale, apele întunecate ale canalului răstoarnă barca celor doi Èi Olivia se îneacă prinsă în rădăcinile ca „<em>niÈte Èerpi uriaÈi</em>”.<br />
Destinul sculptorului Mark îÈi lasă din nou umbrele peste existenÈa sa Èi intră uÈor, uÈor în vraja unei noi poveÈti, cu notele cunoscute ale tristeÈii Èi interdicÈiei. Arta narativă a scriitorului John Galsworthy este din nou picturală Èi în această a treia parte a romanului, „<em>Toamna</em>”. Ca Èi cum o forÈă fatală, până acum adormită, s-ar fi deÈteptat să facă să răsară din nou aceeaÈi „<em>floare întunecată”</em>, dorinÈa nestăpânită de tinereÈe.<br />
În acea seară, ea purta o rochie albă închisă până aproape la gât, Èi avea prinsă o „<em>garoafă roÈie, întunecată”</em>, în panglica ce-i lega părul creÈ, lăsat pe spate. Noaptea era neagră „<em>ca o catifea cernită atârnând deasupra platanilor</em>”. UmilinÈa, teama, mândria de bărbat a lui Mark Èi un fel de exaltare dau din nou „<em>un parfum întunecat Èi dulce</em>” acestei ultime iubiri.<br />
Întunericul existenÈei Èi singurătatea unui bărbat care trăieÈte emoÈii amestecate, apariÈia în viaÈa lui a chipului drag de femeie, luminându-i sufletul, umbrele de peste tot, întunecând lumea cu prejudecăÈile ei, dar Èi emoÈiile trăite la intensităÈi greu de controlat, constituie leit-motivul acestui roman de la un capăt la altul, într-o scriitură romantică, psihologică, în linii ce urcă Èi coboară notele durerii, cu refrene ale sonatei magice.<br />
În „Floarea întunecată” realitatea se întretaie cu fantezia, cu un timp în aspectul său subiectiv al aÈteptărilor ce supradimensionează percepÈiile. Este o proză despre conÈtiinÈa de sine Èi mustrările ei, dorul sălbatic, clocotul interior, toate conducând spre înÈelepciunea retragerii clasice, recâÈtigarea demnităÈii Èi a respectului de sine.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/rudyard-kipling-curajul-nu-este-absenta-fricii/">Rudyard Kipling, Curajul nu este absenÈa fricii</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;&#108;o&#114;&#105;patan&#064;ya&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Galsworthy și ”Floarea întunecată”
