Am participat, zilele trecute, cu elevii mei, la un eveniment minunat, care a avut loc în toate orașele mari ale țării. Bookland Evolution se numește. În cadrul acestuia, oameni cu abilități oratorice, dar mai ales cu povești de viață interesante, au ținut discursuri motivaționale puternice, îndeosebi pentru tineri. Unul dintre cei pe care am avut privilegiul să îl ascultăm, profesorul de etologie Liviu Ionescu, le-a vorbit tinerilor despre importanța voluntariatului. Pe lângă faptul că dacă participi la astfel de acțiuni, spunea el, capeți și experiență în acest domeniu, și nu numai, ai ocazia să ajuți și în același timp să fii ajutat.
Și mă gândeam, că poate suntem încă necunoscători la acest capitol. Copiii și adolescenții de azi ar trebui îndrumați mai mult spre acest tip de activități. Mi se pare că încă nu știm să ne creștem copiii în spiritul acesta de ajutorare. Indiferent de ce fel de voluntariat alegem să facem, e lesne de înțeles că avem numai de învățat. Cum să lucrăm în echipă, cum să fim atenți la un lider, cum să avem responsabilități si, mai ales, poate cel mai important lucru, cum să ajutăm. Putem ajuta bătrâni într-un azil, copii într-un cămin de copii, sau putem ajuta o companie pentru a promova un proiect, un program, posibilitățile sunt multiple.
Ar trebui să facem mult mai mult în această privință, dacă dorim să avem copiii integrați în această lume care face asta de zeci de ani, și efectele se văd. Sunt profesoară și văd zi de zi ce se întâmplă cu adolescenții și tinerii de azi. Dacă unul dintre ei e îmbrăcat mai rău, sau nu are un telefon mobil mai scump, este izolat sau exclus din orice grup. Copiii nu știu să se mai ajute între ei, nu știu să mai împartă ceva.
E aproape de necrezut că devenim, fără să ne dăm seama, oameni fără repere, fără spirit civic sau fără suflet. Nu generalizez, evident că nu toți sunt așa. Dar 80% dintre ei sunt. Și e păcat. Suntem în Uniunea Europeană, și pentru orice țară normală din Europa, participarea la cel puțin un voluntariat pe an face parte din normalitate. Poate așa înțelegem problemele celorlalți, poate așa înțelegem de ce unii sunt mai avansați decât noi, de ce unii pot face lucruri minunate fără să aștepte ceva în schimb. Pentru că aici este marea problemă. Suntem obișnuiți să nu facem nimic gratis, și uneori să nu facem nimic. Și să nu ni se pară nimic ciudat.
Am văzut în alte țări, cum copiii își împart pachetul cu mâncare, cum copiii le cumpără celor mai nevoiași decât ei caiete, cărți, cum se ajută la teme și multe altele. Am uitat să fim oameni, iar asta începe să se vadă din ce în ce mai mult. Ne îndreptăm către o societate searbădă, fără valori morale, fără înțelegere și empatie. E un viitor sumbru. Poate nu este totuși prea târziu.
Fac apel aici în primul rând la părinți. Să își învețe copiii să fie mai atenți cu cei mai puțin norocoși din jurul lor. Nu este totul pierdut, dar nici prea mult timp nu mai este.
Știu că sunt multe campanii și pe Facebook și pe alte căi de comunicare. Dar totul începe acasă. Educația începe acasă. Cineva, mult mai deștept decât mine spunea că cineva care este educat doar la școală, nu este educat deloc.
Citiți și Serile cu ea deveniseră un drog atât de plăcut, de aceeași autoare.
