<div dir="auto">FLORIN MUGUR (7 februarie 1934, BucureÈti- 9 februarie 1991, BucureÈti) a fost un poet de o factură specială, autorul unor versuri care nu s-au bucurat de popularitate, fiind considerate de către majoritatea cititorilor, ca greu accesibile.</div>
<div dir="auto" style="text-align: center;">
<address><strong>Şi la ce bun onoarea şi la ce bun se-nchide</strong></address>
<address><strong>grădina pe curajul tău nebun</strong></address>
<address><strong>la ce bun cerul scurt care ucide</strong></address>
<address><strong>zărit deasupra glumei sfârşite – la ce bun</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>şi la ce mâine şi la ce jivine</strong></address>
<address><strong>la ce zbor de gândac lătrat de câini ?</strong></address>
<address><strong>S-au şi urcat furnicile pe tine</strong></address>
<address><strong>fierbinţi, cu lumânările în mâini.</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>La ce dezordine, la ce distrugere bătrână</strong></address>
<address><strong>pe care uluit încerci s-o spui</strong></address>
<address><strong>ca şi cum prinţul cu o carte-n mână</strong></address>
<address><strong>şi cartea arde şi nu-i pasă nimănui</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>ca şi cum nu e ultima grădină</strong></address>
<address><strong>sălbăticindu-se de-atâta fum</strong></address>
<address><strong>ca şi cum pietrele din cer, ca şi cum vina</strong></address>
<address><strong>de-a nu putea s-ar şterge, ca şi cum</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>dac-ai vorbi şi-ai spune te-ai mai putea salva</strong></address>
<address><strong>ca şi cum înc-ar fi speranţe, ca şi cum</strong></address>
<address><strong>i s-ar schimba culoarea sângelui cuiva</strong></address>
<address><strong>când te-ar vedea pe moarte, ca şi cum</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>rostind fragmente de făpturi divine</strong></address>
<address><strong>strigând neghiob nume de stele şi de câini</strong></address>
<address><strong>n-ai mai vedea cum urcă furnicile pe tine</strong></address>
<address><strong>lucioase, negre, roşii, cu lumânări în mâini. (Întrebări seara)</strong></address>
</div>
<div dir="auto">În acelaÈi timp, o parte a criticii literare a apreciat profunzimea estetică a unei amărăciuni fără de leac, care părea că-l Èine prizonier dintotdeauna, pe acest bărbat scund, cu o expresie de damnat resemnat, ce dădea impresia că păÈeÈte printre contemporani, asemenea unui insomniac.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-38763" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/02/268751824_1551094358580109_6915598146043822253_n.jpg" alt="" width="797" height="493"></div>
<div dir="auto">Mugur a lucrat ca redactor la editura bucureÈteană &#8222;Cartea Românească&#8221; , dovedind gust sigur Èi profesionalism în detectarea manuscriselor care contau cu adevărat. A realizat două volume de convorbiri (cu scriitorii Marin Preda Èi Paul Georgescu), absolut remarcabile sub aspectul contribuÈiei la biografiile intelectuale ale celor doi, cărÈile respective reprezentând (fiecare în parte) adevărate spectacole de idei.</div>
<div dir="auto">A publicat Èi un roman ( care nu a trecut neobservat), intitulat &#8222;Ultima vară a lui Antim&#8221; (1979), subtilă critică la adresa exceselor stalinismului târziu.</div>
<div dir="auto" style="text-align: center;">
<address><strong>Şi despre poezie ce crezi</strong></address>
<address><strong>mă-ntreabă cineva. Nu ştiu. Uite</strong></address>
<address><strong>mânânc tot mai rar vişine</strong></address>
<address><strong>urc anevoie scările – şi nici măcar</strong></address>
<address><strong>nu-s alte scări. Nu-i nimic, spune</strong></address>
<address><strong>tot ce atingi se face poezie.</strong></address>
<address><strong>Da de unde ! Era aşa dinainte.</strong></address>
<address><strong>Şi pentru că mi-ai adus aminte, uite e momentul să nu mai ating nimic –</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>îmi ţin mâinile tremurătoare-n aer</strong></address>
<address><strong>departe de mine</strong></address>
<address><strong>de parc-ar fi bolnave de boala copiilor</strong></address>
<address><strong>şi să nu-mi spui mie</strong></address>
<address><strong>că aerul le sărută –</strong></address>
<address><strong>nu le sărută nimeni</strong></address>
<address> </address>
<address><strong>nici măcar dracul cel frumos</strong></address>
<address><strong>nu le mai sărută</strong></address>
<address><strong>nici mama dracului, săraca. (Interviu)</strong></address>
</div>
<div dir="auto">Filolog ca formaÈie, Florin Mugur a lucrat pentru scurtă vreme în învăÈământul preuniversitar, predând în două localităÈi ale judeÈului ArgeÈ. A fost însă o experienÈă, care l-a convins definitiv, că nu era făcut pentru un asemenea rol. Poetul a creat un limbaj arborescent, aspru, coÈmaresc Èi totodată abstract, care amintea de elegiile unor creatori damnaÈi, sau de pasajele biblice descriind păcatul , pedeapsa sau căinÈa.</div>
<div dir="auto">PuÈini l-au înÈeles, dar cei care au reuÈit, au descoperit în spatele aparentului limbaj incifrat (ori- poate <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">absurd</a>), o suferinÈă imensă, mereu gîlgîind, ca o rană niciodată cicatrizată. ViaÈa personală a lui Florin Mugur a stat sub semnul unei dăruiri exemplare faÈă de soÈia sa Iulia, pe care a considerat-o- unica sa raÈiune de a fi. Aceasta suferea de insuficienÈă renală (ca urmare a unei sarcini pierdute), iar anii care au urmat de la acest trist episod, au fost dominaÈi de spectrul bolii, cenuÈiului, tristeÈii continue.</div>
<div dir="auto">Totul s-a prăbuÈit în vara anului 1989, atunci când soÈia sa a murit, iar din acel moment, Florin Mugur s-a simÈit ca un fel de naufragiat pe o insulă stranie, de unde nu a mai dorit însă niciodată să se salveze. S-a retras cu totul în sine, cultivând amintirea femeii iubite, singura pîlpâire de viaÈă care-l mai Èinea legat de pământ. Depresia Èi excesul de somnifere au contribuit la fragilizarea continuă a spiritului unui om, care căuta să salveze aparenÈele, ori de câte ori interacÈiona cu semenii.</div>
<div dir="auto">În spatele unui zâmbet Èters, se ascundeau cratere uriaÈe, pline de lavă incandescentă. Florin Mugur s-a sinucis în cele din urmă. Evenimentele din decembrie 1989 au fost receptate de el ca un Èoc, deÈi social , nu fusese un aparÈinător al elitei politice dominante a fostului regim.</div>
<div dir="auto">Dar structural el era un om de Stânga (Èi un antifascist energic) visând (ca Èi unul dintre prietenii săi- Paul Georgescu) la o societate comunistă de factură umanistă, în cadrul căreia, toleranÈa Èi înÈelegerea faÈă de semeni, să completeze în chip fericit, un fel de domnie a RaÈiunii. Ceea ce vedea el imediat după căderea regimului CeauÈescu- îi părea a fi un fel de circ grotesc.</div>
<div dir="auto">Nervii i-au cedat, sentimentul eÈecului l-a prins în angrenajul său necruÈător Èi în cele din urmă, l-a strivit. Un alt Èoc peste care nu a reuÈit să treacă în totalitate l-a reprezentat uciderea accidentală a tatălui său, lovit mortal de un camion.</div>
<div dir="auto">Florin Mugur era de origine etnică evreiască.</div>
<div dir="auto"> <strong>Frumoaso</strong>
</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;">
<em><strong>mersul tău prin iarbă</strong></em><br />
<em><strong>Èi felul cum te uiÈi în treacăt la mine</strong></em><br />
<em><strong>Èi iarba care s-a înălÈat</strong></em><br />
<em><strong>la un metru de pământ</strong></em><br />
<em><strong>să te urmărească de-aproape</strong></em><br />
<em><strong>zăpăcită de pofte</strong></em></p>
<p><em><strong>aÈ vrea să scriu despre tine</strong></em><br />
<em><strong>frumoaso</strong></em><br />
<em><strong>dar hârtia alunecă</strong></em><br />
<em><strong>de parcă-aÈ fi aÈezat-o</strong></em><br />
<em><strong>pe-o moviliÈă de cireÈe coapte</strong></em>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristian Sandache' src='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristian-sandache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristian Sandache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Profesor universitar doctor habilitat în cadrul FacultăÈii de Istorie, Filosofie Èi Teologie a UniversităÈii „Dunărea de Jos” din GalaÈi, Cristian Sandache este o personalitate complexă, un om devotat scrisului, literaturii Èi esteticii literare, fiind una dintre cele mai active prezenÈe în domeniu.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#115;a&#110;dac&#104;&#101;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>