<p>Fii atent cum iubeÈti. Reciprocitatea nu Èine nici de vorbe, nu este nici universală. Cel mai mult contează locul în care se întâmplă, spaÈiul deschis al pasiunii.</p>
<p>Golescu se refugia uneori într-o clădire părăsită, trădat sentimental, căutând împăcarea cu sine prin izolare faÈă de alÈii. Nu găsise niciodată o persoană care să îl iubească Èi trebuia să se obiÈnuiască cu ideea respectivă, o să moară uitat repede, dar nu aÈa, tardiv Èi trist, ci repede, adică se va face Èi chef odată cu funerariile disimulate în forme de supărare. Desingur. Nu l-ar mai durea nimic. De ce să se lamenteze ori să aÈtepte de la alÈii cenuÈă presărată peste căpăÈână? Inadecvat, imatur, penibil. Soarele nu-i fals. Măcar atât. Iar cerul este aproape albastru.</p>
<p>Tot analiza vorbele unui înÈelept japonez care a afirmat că omul, adică sufletul lui, chintesenÈa duală, monogamă nah, dacă suferă Èi este rănit are nevoie de iubire ca să se vindece. Dar nu Èaca-paca, aÈa grăbit-târâÈ, aproape ca la Vaslui. Ci avea nevoie de una intelectuală, în primul rând, adică, condiÈionată, apropiată de jocul din grădiniÈă. ÎÈi dau un munte de iluzii pentru câteva secunde de destrăbălare! Bărbatul promite. Ea, acceptă sau nu. VedeÈi cum apare liberul arbitru? CondiÈionat de iubire. A lui, a cui altcuiva? Doar a lui. Èi din cauze egalitariste a apărut Èi feminismul. ÎnÈelegeÈi? Nu. E în regulă. RămâneÈi să îl consideraÈi un ideal. Dreptul oricui.</p>
<p>ÎÈi găsise un loc de refugiu. O chestie mare pentru bărbaÈi. Într-o casă a nimănui. Intrase acolo din curiozitate Èi îi plăcuse mult ceea ce întâlnise. A mers cu ea acolo din prima.</p>
<p>Miros de mucegai Èi vântul Èuierând aiurea, când i se năzărea Èi aveau timp pentru el, să-l observe în pauzele senzoriale. La început erau mai rare, apoi deveneau tot mai dese, în primul an erau aproape mute, iar în cele din urmă cei doi Èi-au dat drumul vorbelor.</p>
<p>AÈa ceva simÈeau în mansarda părăsită din centrul oraÈului la care nu se putea ajunge decât prin intermediul crengilor unui plop ciudat, înclinat spre stânga, dreapta, adică tocmai către clădirea respectivă, scara interioară se prăbuÈise iar oamenii străzii erau prea ameÈiÈi de alcool sau oxizi de plumb Èi droguri ieftine, speriaÈi ori demotivaÈi ca să încerce să urce până sus. Se înghesuiau la nivelele inferioare Èi nu le păsa ce se întâmplă dincolo, adică deasupra tavanului care adăpostea acoperiÈul. Mai mult, au fost atât de proÈti încât au distrus orice putea fi băgat pe foc, mobilier, scaune, Èesături. Profitând de asta el a blindat intrarea în mansardă Èi a sigilat-o cu adeziv pentru construcÈii dorind un fel de intimitate absurdă încât nici măcar stropii de apă sau vaporii nu mai comunicau. Èi a căutat o femeie la fel de nebună. Adică una neconformistă ce ar fi acceptat să urce la mansardă pentru sex dezinteresat, adică să nu fie prostituată sau să îÈi dorească o familie. Nu găsise uÈor, dimpotrivă. A naibii de greu o întâlnise pe marginea unui cetăÈi în ruină lipsită de garduri sau plase de protecÈie ce se adâncea într-o râpă de 15 metri. Suficientă din cauza stâncilor. Acolo s-au întâlnit noaptea, se părea că ambii au aÈteptat să dispară turiÈtii Èi soarele ca să meargă mai departe către gol. EÈec. RuÈinaÈi nu au vorbit deloc. Ar fi fost fără sens. S-au plăcut de la prima vedere. Èi-au făcut semn cu mâna de parcă se cunoÈteau de cine Ètie când Èi au coborât zâmbitori, încordaÈi. A luat-o de braÈ Èi nu s-a împotrivit. Comportamente anormale.</p>
<p><img class=" wp-image-4313 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/1b18b005545b24815070bd0657660597-373x299.jpg" alt="" width="508" height="407" /></p>
<p>Prima dată urca ea, el stătea mereu pe creanga de jos ca să o susÈină dacă ar fi fost cazul. Niciodată nu se întâmpla aÈa ceva. Nu se împotrivise. În urma ei îi vedea picioarele frumoase, chiloÈii minusculi mirosind a nimic. În cele din urmă bine. Fusese atât de excitat încât refuză să se dea la ea ca să nu se facă de râs. S-ar fi terminat repede. Instant. Ea nu Èinea să se culce cu un bărbat pe care l-a cunoscut de câteva ore. Nu procedase niciodată astfel. Îi amâna cât putea de mult, chiar exagerat, nu că nu Èi-ar fi dorit-o dar voia să fie diferită. Nu o femeie de paiaÈă care cedează impulsurilor sau condiÈionărilor de tot felul. Dar în acea zi nu o interesa nimic, fugise de moartea proprie, din răzbunare, prin urmare renunÈase la orice mecanism de protecÈie.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>S-au aÈezat în mansardă pe o saltea gonflabilă pe care o pregătise din timp, prima dată erau două persoane acolo Èi au adormit în cele din urmă fără să facă sex, obosiÈi, mulÈumiÈi doar cu alăturarea. Păreau fericiÈi sau împăcaÈi, nu le trebuia nimic mai mult. Evitaseră depresiile cu urmări tragice, ori măcar intenÈia înspre aÈa ceva. Sau păreau că se iubesc cu adevărat deÈi nu se cunoÈteau în realitate. N-aveau cum. ReacÈionaseră bine la o situaÈie absurdă. Ea cedase, el nu profitase. Hilar.</p>
<p>Apoi au început să se vadă săptămânal. În fiecare sâmbătă noaptea. Golescu o aÈtepta lângă plopul situat ciudat într-o rână, ea venea în plimbare pe jos Èi urcau la mansardă. Au făcut Èi sex, muÈeÈte, adică fără multe articulări. Fiecare părea că se transformase pentru celălalt într-un pretext al supravieÈuirii. Însă nu-Èi vorbeau din cauza fricii de a nu transforma atracÈia vecinătăÈii într-un tabiet obligatoriu. Ea dezamăgită că nu găsise iubirea desăvârÈită, el că fusese trădat, sau invers, ea înÈelată, el părăsit sentimental. Erau plini de curiozităÈi, numai frica îi oprea să nu le exteriorizeze.</p>
<ul>
<li>Mă iubeÈti?</li>
<li>Omule! Ce-Èi veni? Îi răspundea într-un limbaj suburban. Avea impresia că este un negru, deÈi nu era de culoare. Zâmbea.</li>
</ul>
<p>Erau un fel de salut pe care îl practicau când se opreau din iubirea carnală, pauzele necesare, apa plată, vinul spumant sau Èampania, ciocolata sau trufele albe pe care le aduceau acolo sus, în luminiÈul umbrit de lipsa civilizaÈiei, adică a electricităÈii. Nici telefoanele mobile nu le foloseau pentru a declanÈa lanternele, frica de a nu fi surprinÈi. Se întâlneau, făceau sex Èi gata. El o reconducea coborând de această dată primul, cavalereÈte, s-o cuprindă de s-ar fi destabilizat. Nu a fost cazul niciodată. Părea mai îndemânatică decât el. Èi mai agilă.</p>
<p>Odată au fost văzuÈi de o femeie beată care locuia în imobil. Le-a făcut cu ochiul Èi tai-tai din mână. Ètia ce o să se întâmple Èi unde merg, cu ce scop. I-au zâmbit fiindcă nu-i trezise pe bărbaÈii aciuaÈi la primul nivel să îi deranjeze ori să facă scandal. Nu au spus nimic însă s-au bucurat în legătură cu faptul că Ètia să Èină un secret. Spre disperarea lor au realizat că tipa respectivă că este oarbă. CerÈea în centrul oraÈului, deplasându-se dificil. Măcar tăinuise relaÈia lor.</p>
<ul>
<li>IubeÈti?</li>
<li>Hmmm.</li>
</ul>
<p>Iarna era cel mai dificil. Noroc cu colocatarii, oamenii străzii care foloseau un cămin ce îl umpleau cu te-miri-ce? Măcar hornul impunător se încingea atât de tare, încât proptit de o latură a lui simÈeai căldura nu numai pe Èirea spinării, ci Èi în respiraÈie, era plăcut Èi generos. Oricum se înconjurau Èi de un pled de lână multicolor care făcea o barieră etanÈă faÈă de gerul oraÈului, atât de bine se simÈeau împreună tocmai pentru că nu-Èi vorbeau Èi nu-Èi făceau planuri la care din varii motive să fie nevoiÈi să renunÈe. Mai ales la cuvinte.</p>
<ul>
<li>Mă iubeÈti?</li>
<li>Ce-Èi veni?</li>
</ul>
<p>AÈa s-a terminat relaÈia lor. Cum a început. Instant. Pomul lor a fost toaletat fără niciun avertisment, crengile retezate brutal. Era imposibil să mai ajungă în locul iubirilor mocnite, aproape mute. La început s-au plimbat pe furiÈi prin parcuri, au intrat în unele pensiuni timizi, hoteluri dar înflăcărarea dintre ei dispăruse. Păreau că s-au reobiÈnuit cu propria lor viaÈă.</p>
<ul>
<li>Vrei să ne căsătorim? A întrebat-o cu un fel de disperare ultima dată când au mai ajus la mansardă, presimÈind că se va întâmpla ceva rău.</li>
<li>Omule! I-a răspuns ea cu o privire mirată Èi mâinioasă, de parcă ar fi fost inutilă sau nepotrivită întrebarea.</li>
</ul>
<p>Nu este cazul. Golescu n-a înÈeles nimic din ultima afirmaÈie. Nu este cazul. Ce o fi vrând a spune? Habar nu avea. Că sunt deja, că ar fi aiurea? A dat din umeri Èi nu a insistat.</p>
<p>Mai aveau în cap doar mirosul dulceag de mucegai adiat de întâmplare. Privirile admirative, fiecare îÈi transforma partenerul într-un fel de ideal căutat, n-avuseseră timp să îl verifice în istoria reală, nu aveau cum să fie dezamăgiÈi de vreme ce nu puteau avea pretenÈii. Exista pentru o clipă, câteva minute pe săptămână Èi atât. Pe urmă fiecare se întorcea la singurătatea din căminul propriu real sau imaginar. La început iubirea este pretutindeni, apoi este tot mai rară. Firesc. AccepÈi orice Èi îÈi dai seama că ai greÈit ajungând să respingi totul.</p>
<p>Golescu rămăsese gol goluÈ. Lipsit de sentimente. Nici iubire de sine, nici de altul. O fi fiind bine sau rău? Cum să fie astfel? Când urcăm în copaci mansardele par frumoase. Iar ceea ce este frumos devine cu timpul trist. Lemnul lucrează. De ce să ne iluzionăm cu finaluri fericite când ajungem la ultima urmă? N-om fi naivi. Vine ziua în care simÈim că nu mai simÈim nimic. Lamentările-s iluzorii.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/regis-mafteiu-roman-elefantul-roz/">Elefantul roz</a>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40452339_236628693668303_3773920731440611328_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/regis-mafteiu-roman/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Regis Mafteiu Roman</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://regis8roman.wordpress.com/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#114;&#101;g&#105;s&#095;r&#111;m&#097;n&#064;ya&#104;&#111;&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>