Fie pâinea cât de rea – George Crețianu

George Crețianu (n. 3 octombrie 1829 – d. 6 august 1887)

„Cântecul străinătății”

”Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea ‘n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!

Ah! în ţara mea frumosă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.

Vezi o culme muntenească
Ş’o căsuţă de desubt?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.

În dumbrava verde, deasă,
O fecioară vezi trecând?
Este-a inimei mireasă,
Ce mă chiamă suspinând.

La străini am stat la masă,
Şi cu ei m’am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.

Cine ţara ‘şi iubeste,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!

Fericiţi câţi sunt aproape
De căminul părintesc!
D’oiu muri, voiu să mă’ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!”

George Crețianu a fost un poet și publicist român, membru de onoare al Academiei Române.

Coarda patriotică îi este caracteristică și, cu toate că strunele inspiraţiei civice au fost vibrate, mai înainte, de mulți paşoptişti, el a reușit să le imprime o nouă energie, patetism și tensiune mobilizatoare, exprimându-și astfel credinţa în rostul mesianic al poetului şi poeziei.

Învaţă la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi cunoaşte pe Grigore Alexandrescu, Ioan Voinescu, Nicolae Bălcescu și se formează alături de cei care pregăteau revoluţia.

Face studii de drept şi litere la Paris -beneficiind de un stipendiu acordat de guvernul provizoriu de la 1848 și se întoarce în ţară în 1853, intră în magistratură și devine procuror la Curtea de Casaţie.

Ales deputat în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptăţii şi ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Opera
Melodii intime, Bucureşti, 1854;
Patrie şi libertate, Bucureşti, 1879;
Pagini alese, prefaţă de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908;
Patrie şi libertate, Bucureşti, 1988.