<p>PăÈise atât de încet, încât n-am simÈit-o decât atunci când aerul din jurul meu a vibrat pentru câteva secunde în notele de patchouli ale parfumului Èi mânuÈele ei fine mi-au acoperit ochii ca o eÈarfă de mătase. Întotdeauna venea fără să mă anunÈe, pentru că nu Ètia niciodată când putea evada ca să nu fie văzută… dar venea negreÈit, mai ales acum când avea atât de mare nevoie de ajutorul meu… Mi-am lipit mâinile de ale ei Èi i le-am îndepărtat încet, pentru că muream de nerăbdare s-o văd, aÈteptasem de o viaÈă Èi ceva să mă bucur de prezenÈa ei, chiar dacă destinul nu ne hărăzise de data asta să fim iubiÈi, ci mai mult decât atât, prieteni nedespărÈiÈi, gata să sară în foc unul pentru celălalt, la nevoie…</p>
<p>În seara asta cu lună plină purta un <a href="https://artsandculture.google.com/story/9-facts-you-might-not-know-about-the-sari/ewIi5LK9aiamJA" target="_blank" rel="noopener">sari</a> roÈu cu margini aurii la care asortase niÈte cercei lungi de carnelian Èlefuit, cu tăietură rotundă, prinÈi într-o montură fină de aur alb care se prelungea până aproape de umăr Èi se încheia într-o carabină micuÈă, sidefie, pe lobul urechii… câteva brăÈări din fir de mătase cu perle, care să nu-i trădeze miÈcările, înlocuiseră metalul sunător care acoperea până la cot braÈele tinerelor indience necăsătorite… nu purta acum nici un inel, aÈa că pielea măslinie scotea la iveală povestea unor flori de iasomie turnate în fine arabescuri într-o henna cu reflexe aurii… de sub voalul care îi alunecase încet pe umeri se eliberaseră câteva bucle răzleÈe, semn că nu apucase să-Èi strângă părul aÈa cum făcea de obicei când ieÈea în oraÈ, în timpul zilei… râdea când îi spuneam că e o poezie eterică întreaga ei fiinÈă Èi găsea câte o expresie originală ca să mă persifleze, era în modul ei de a răspunde o spontaneitate de argint viu pe care faÈă de mine nu Èi-o cenzura niciodată, pentru că eu eram în ochii ei cerul infinit în care îÈi elibera zburdălnicia celor mai frumoÈi ani…</p>
<p>Indira – ”frumuseÈe”, nici nu putea fi binecuvântată cu un nume mai potrivit care s-o îmbrace pe de-a-ntregul în toată armonia pe care fiinÈa ei o degaja atât de natural, atât de nesofisticat… Èi dacă ar fi fost numai acesta motivul pentru care tânjeam după prezenÈa ei Èi tot era îndeajuns, dar mai avea în plus un mod fermecător de a umple spaÈiul din jurul meu cu vocea ei caldă, nelipsită de inflexiuni stridente uneori, cu felul de a gesticula când se prindea într-o poveste a sufletului ei sau într-un vis pe care mă provoca să i-l descifrez, cu privirea care exploda în mii de nuanÈe lucitoare când mă prefăceam că nu înÈeleg ce-mi povesteÈte sau că nu accept ideile ei, până Èi miÈcările cu care se aÈeza pe covor, acoperindu-Èi cu gesturi atente picioarele astfel încât marginea sari-ului să nu-i acopere desenul decât până la marginea degetelor inelate…</p>
<p>Era tristă acum Èi am simÈit-o imediat nu numai din emoÈia care răzbătea din toÈi porii, ci Èi din felul în care m-a îmbrăÈiÈat, mai bine zis s-a lăsat cuprinsă în braÈele mele, fără să se desprindă imediat, aÈa cum o făcea de obicei, ca să nu-mi dea răgazul de a mă îndrăgosti de ea… în pieptul meu, inima ei s-a înstăpânit cu lentoarea Èi greutatea magmei vii, arzându-mi încetul cu încetul sufletul… faÈa culcată în patul umărului meu isca prin inul cămăÈii valuri de căldură umedă care se răspândeau abia simÈit prin fibrele Èesăturii, dureros… respira din adâncuri Èi simÈeam în felul în care i se miÈca pieptul că urma să aducă la suprafaÈă, cu mari eforturi sufleteÈti, o mare povară, iar eu o primeam cu braÈele deschise, singurul în faÈa căruia se putea elibera…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>– MiroÈi a iasomie, mi-ar prinde bine un ceai fierbinte cu puÈină miere Èi scorÈiÈoară, poate mi se duce greutatea asta care nu mă lasă nici să respir, nici să înghit… </em>Èi-a cuprins gâtul cu ambele mâini, ca Èi când s-ar fi ferit de niÈte mâini care o strangulau fără milă Èi s-a lăsat pe covor, în colÈul pe care i-l pregăteam întotdeauna cu perne mari Èi pufoase, liliachii, acoperindu-Èi instinctiv picioarele cu faldurile sari-ului, până la marginea degetelor… m-a chemat cu privirea Èi m-am aÈezat lângă ea, îndreptându-i cu gesturi tandre, lente, cutele mătăsii ca Èi când i-aÈ fi putut domoli, astfel, gândurile care-i încreÈiseră fruntea…</p>
<p>– În astă seară trebuie să îl scot din mine, altfel nu mai pot respira, nu mai pot trăi, tu Ètii bine ce-Èi spun, tu Ètii poate cel mai bine cum e să nu mai poÈi duce povara pe care tu însuÈi ai coborât-o în tine, cu fiecare gând, cu fiecare iluzie, cu fiecare cuvânt rostit, cu toată aÈteptarea Èi toată nevenirea… simt că mi se destramă tot înveliÈul sufletului pe care îl crezusem atât de trainic Èi toată dragostea asta transformată în durere o să mă inunde Èi o să mă otrăvească, înÈelegi, am tot peticit la Èesătura asta până când mi-am prins în ea toată suflarea Èi degetele cu care o însăilam Èi nu mi-a mai rămas nimic, nimic din firul acesta pe care l-am tors din carnea Èi din sângele meu… nimic, nimic, am rămas numai oase albe pe care mă străduiesc în fiecare zi să le acopăr cât mai bine, ca să nu sune a gol… nu mai aÈtepta, rupe legătura asta Èi salvează-mă…</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-2275 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/c60ae35e1777bf1c8e4a5ec4e3775455.jpg" alt="tumblr.com" width="564" height="699" /></p>
<p>A închis ochii Èi, pe măsură ce încăperea se anima de flacăra lumânărilor parfumate Èi aerul devenea tot mai greu de aroma beÈigaÈelor de santal, am văzut cum se liniÈtea încetul cu încetul, în timp ce îmi plimbam mâinile deasupra ei ca să eliberez toată energia care o Èinea încorsetată… din când în când, îi priveam faÈa, pentru că acolo puteam vedea semnele care să mă ajute să-mi continui ritualul… am Ètiut că s-a întâlnit cu el când a surâs Èi fruntea i s-a întins ca o apă limpede Èi clară în bătaia lunii Èi am simÈit deasupra legătura lor, fierbinte ca lava topită… am desfăcut-o încet în fâÈii pe care le rupeam din mine, era aproape indestructibilă Èi îmi rănea mâinile… dar trebuia să duc ritualul până la capăt sau să mor… nu exista cale înapoi…</p>
<p>Cred că m-am prăvălit lângă ea de epuizare, până când am simÈit-o că se miÈcă, voia să se ridice în picioare, dar n-am putut schiÈa nici un gest, nu mai aveam putere nici să-mi întorc ochii după ea, nici măcar să scot un sunet prin care să îi dau de veste că sunt acolo încă, o vedeam mai mult cu ochii minÈii… instinctiv, mi-a trecut prin minte gândul că era bine, în sfârÈit, eliberată, din moment ce se ridicase aproape în capul oaselor Èi căuta să se învelească… dispăruse toată fierbinÈeala Èi, prin geamurile deschise, Gangele trimitea aer curat, în valuri limpezi… parcă eram pe mal Èi apa aducea frânturi de suflet, de care încercam să mă feresc, să nu le calc, să nu-mi rănesc tălpile în cioburi… am simÈit-o căutându-mă cu mâinile, aievea, Èi m-a acoperit cu un pled, simÈindu-mi mâinile reci… preÈ de câteva minute am rămas nemiÈcat, până ce am văzut-o adormită… am închis geamul, fără zgomot, Èi am purtat-o pe braÈe, fără zgomot, pe canapeaua de lângă uÈă, luminată difuz din coridor…</p>
<p><em>&#8230; sari</em>-ul îi era Èifonat Èi ud la spate Èi a gemut nefiresc când am atins-o… pe umărul gol, i-am aÈezat cuminte părul desfăcut Èi era neobiÈnuit de greu, parcă fusese înmuiat în miere… în recunoaÈtere, pe spatele ei, mâna mea descoperea, cu încrâncenată uimire, o imensă rană, de necuprins, în care sângele începuse să formeze, în mătasea rochiei, cute care mi se păreau ca niÈte urme de paÈi pe care marea îi ascunde în nisipul cald…</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/oamenii-se-despart-pentru-ca-nu-stiu-sa-iubeasca/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Oamenii se despart pentru că nu Ètiu să iubească</a>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:co&#110;&#099;&#117;&#114;s&#114;&#097;&#100;u&#115;&#116;a&#110;&#099;&#097;&#064;y&#097;h&#111;&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>