<p>”Este plăcut, spune Borges, să ni-l imaginăm pe <strong>Enrique Banchs</strong> petrecându-Èi zilele în Buenos Aires, trăind o realitate în schimbare pe care ar Èti cum să o definească dar nu o defineÈte: <a href="https://bel-esprit.ro/enrique-banchs-u…tiul-magiei-sale/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">un vrăjitor fericit</a> care a renunÈat la exerciÈiul magiei sale.”</p>
<p><strong>Enrique Banchs</strong> (1888-1968), poet argentinian căruia Borges îi cunoÈtea poemele pe de rost, Èi-a publicat întreaga operă literară în decurs de patru ani, la începutul secolului al XX-lea (între anii 1907 Èi 1911) Èi, deÈi în afara unor versuri sau scurte proze publicate ocazional în ziare Èi reviste nu a mai publicat nimic în ultimii cincizeci de ani de viaÈă, a rămas pe scena literară argentiniană, fiind membru al Academiei Argentiniene de Litere Èi preÈedinte al SocietăÈii Scriitorilor Argentinieni.</p>
<p>Poezia lui Banchs este cuprinsă în cele patru volume <em>Las barcas</em> – Bărcile (1907),<em> El libro de los elogios</em> &#8211; Cartea elogiilor (1908), <em>El cascabel del halcón</em> &#8211; Clopoţelul şoimului (1909) Èi <em>La urna</em> &#8211; Urna(1911). Momentul său poetic a coincis cu postmodernismul, un modernism măsurat, mai puÈin exotic Èi mai puÈin expresiv decât cel al lui Rubén Darío, de exemplu, deÈi dată fiind unicitatea sa, este dificil ca stilul să-i fie foate clar încadrat. Versurile lui nu sunt străine nici de respiraÈia romantică sau de amprenta didactică a neoclasicilor Èi nici de literatura medievală spaniolă.</p>
<p>Poetul iubea versul curat, ”fără mască Èi fără perucă”. Îndemnul lui la sinceritate, la trăire deplină a cuvântului scris, îl citim aici:</p>
<p>”Nu cizela versul / cu dragoste prelungită. / Fii ca un porumbel / care pleacă din palmă. / Versul dulce întotdeauna / puÈin din suflet arată. / Mai mult decât o pagină de carte / fii o picătură de sânge.”</p>
<p>Tot ce e sincer exprimat poate ajunge la cititor, este un mesaj cald Èi curat care se lipeÈte de sufletul lui în căutare de răspunsuri, de alinare, de confirmare.</p>
<p><img class=" wp-image-12391 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/20190724_1425361-300x238.jpg" alt="" width="583" height="463" /></p>
<p style="text-align: center;">colaj după Lee Bul &#8211; exhibition, Via Negativa II.</p>
<p>Jorge Luis Borges spunea: ”Banchs se poate caracteriza doar prin perfecţiune, ca poet. (&#8230;) El nu are un stil, în sensul strict al cuvântului: privighetorile, asfinţiturile, însingurările lui Banchs sunt teme ale întregii poezii lirice, elegiace. (&#8230;) El este un bărbat care, în 1911, a avut norocul de-a nu fi fost iubit de o femeie şi, de pe urma nefericirii personale, ne-a lăsat <em>La </em>u<em>rna</em>, moştenire care nu-i de colo. Aşa încât pe Banchs îl socoteam atemporal. Era un poet pe care noi îl iubeam mult&#8230;”</p>
<p>”La urna”, numită de Borges &#8222;o operă ciudată pentru poezia spaniolă&#8221;, a fost, într-adevăr, cea mai bună carte a lui Banchs Èi ultima publicată. Cele o sută de sonete ale Urnei &#8211; romantice, pesimiste, delicate Èi melancolice &#8211; sunt considerate ca fiind unele dintre cele mai valoroase creaÈii literare argentiniene.</p>
<p>Enciclopedia literaturii argentiene, ediÈia 1970, menÈionează:</p>
<p>&#8222;Cartea lui Enrique Banchs, publicată în 1911. Unitatea formei poetice alese &#8211; sonetul – Èi &#8222;templul interior&#8221; care o dictează, face din <em>La</em> <em>urna </em>cea mai armonică Èi cartea perfectă a lui Banchs. modulând două sentimente fundamentale cu variaÈii foarte bogate: singurătatea celui care iubeÈte Èi singurătatea omului în univers care pot fi concentrate într-un unic sentiment al singurătăÈii. Fără efectele sonore sau definiÈiile epice ale primelor poezii, vocea Poetului îÈi asumă cele mai variate nuanÈe prin folosirea tonurilor afective moderate, ritmului accentuat, subtilităÈii expresive, muzicalităÈii fără afectare. Marea varietate a tehnicilor de &#8222;dezvoltare&#8221; a sonetului arată măiestria literară a lui Banchs.”</p>
<p>În ConferinÈele sale, Borges se opreÈte asupra celui de-al 59-lea sonet din Volumul ”La urna”.</p>
<p><img class="alignnone wp-image-12393 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/Lee-Bul-Bells-from-the-Deep-2014-300x225.jpg" alt="" width="642" height="481" /></p>
<p style="text-align: center;">Lee Bul &#8211; Bells from the Deep, 2014</p>
<p>În ultimele versuri ale sonetului Hospitalario (Ospitalier), spune el, Enrique Banchs dezvăluie IUBIREA &#8211; Oaspetele chemat să se reflecte în iluzia liniÈtii albastre a unei fantomatice oglinzi:</p>
<p>”<em><strong>Ospitalieră Èi devotată în reflectarea sa</strong></em></p>
<p><em><strong>În care lumea materială obiÈnuieÈte să fie aparenÈă</strong></em></p>
<p><em><strong>Este oglinda, ca un clar de lună în penumbră.</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p> ;</p>
<p><em><strong>Fastul nopÈilor îl dă lumina pâlpâitoare a lămpii</strong></em></p>
<p><em><strong>Iar tristeÈea, trandafirul care înclină capul în cupa agonizândă.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Durerea se dublează Èi, la fel,</strong></em></p>
<p><em><strong>Toate câte-mi sunt grădina sufletului</strong></em></p>
<p><em><strong>Èi poate speră ca într-o zi să poposească</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>În iluzia liniÈtii sale albastre,</strong></em></p>
<p><em><strong>Oaspetele care s-o lase să reflecte</strong></em></p>
<p><em><strong>FrunÈi alăturate Èi mâini înlănÈuite.</strong></em>”</p>
<p><img class="alignnone wp-image-12392 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/20190724_1428241-300x203.jpg" alt="" width="596" height="403" /></p>
<p style="text-align: center;">colaj după Lee Bul &#8211; Bells from the Deep, 2014</p>
<p>Borges aminteÈte că, atunci când au dorit să-i facă un portret, Plotin i-a refuzat spunându-le: ”eu însumi sunt o umbră&#8230; La ce bun să se facă o umbră după acea umbră”. Ce este arta, se gândea el, dacă nu o aparenÈă de al doilea grad. Dacă omul este trecător, pentru ce să fie venerat, pentru ce să fie adorată o imagine a omului? Trebuie că Banchs a simÈit la fel scriind sonetul Hospitalario în care oglinda e cea care dublează &#8211; într-o liniÈte aparentă &#8211; realitatea, umbrele, îndrăgostiÈii înlănÈuiÈi.</p>
<p>Structura sonetului este shakespeariană, constând în trei cvartete cu rima alternativă Èi o strofă de două versuri pereche.</p>
<p>„<strong>Hospitalario</strong>” rămâne sonetul pe care Borges l-a admirat peste poate Èi l-a repetat, aÈa cum a mărturisit-o chiar el, &#8222;de mai multe ori în singurătate, sub lumina ambelor emisfere”.</p>
<p>Criticul literar Graciela de Sola sesizează în poeziile lui Banchs rafinamentele subtile ale expresivităÈii liricii trubadurilor, eleganÈa dispărută a baladei, poezia directă Èi naivă a romanÈei. Cu toate acestea, poetul se desprinde de orice tipar.</p>
<p>Borges enunÈa verdictul în ceea ce priveÈte valoarea <em>La urnei</em> astfel: ”O carte veÈnică, dacă îndrăznim să pronunÈăm acel cuvânt plin de cuvinte. Cele două virtuÈi esenÈiale îi sunt curăÈenia Èi vibraÈia, nu invenÈia scandaloasă sau experimentul. Este bine cunoscut faptul că criticii sunt mai puÈin interesaÈi de artă decât de istoria artei; obÈinerea efectivă a frumuseÈii căutate e riscantă. O carte a cărei valoare fundamentală este perfecÈiunea poate fi mai puÈin comentată decât o carte care arată stigmatele aventurii sau simplei tulburări&#8230; <em>La urna</em> nu are, de asemenea, prestigiul războinic al controverselor. Enrique Banchs a fost comparat cu Virgiliu. Nimic mai plăcut pentru un poet; nimic, de asemenea, mai puÈin stimulativ pentru publicul tău.”</p>
<p>Borges oferă câteva căi de înÈelegere a îndelungatei ”tăceri” asumate de poet:</p>
<p>&#8230;cea care se referă la sufletul său,</p>
<p>”ca elevul secular, preferă vechile ruine</p>
<p>Triumfului estompat de astăzi.”</p>
<p>&#8230; poate că, precum lui Georges Maurice de Guérin, cariera literară îi părea ireală, &#8222;în esenÈă Èi în complimentele pe care le presupune&#8221;.</p>
<p>&#8230; poate că nu dorea să-Èi piardă timpul cu tot ce presupune a avea faimă</p>
<p>&#8230; poate că priceperea sa l-a determinat să ignore literatura ca pe un joc prea uÈor.</p>
<p>„Este plăcut, spune Borges, să ni-l imaginăm pe Enrique Banchs petrecându-Èi zilele în Buenos Aires, trăind o realitate în schimbare pe care ar Èti cum să o definească dar nu o defineÈte: <strong>un vrăjitor fericit care a renunÈat la exerciÈiul magiei sale.</strong>”</p>
<p>”<em><strong>Hospitalario y fiel en su reflejo</strong></em></p>
<p><em><strong>donde a ser apariencia se acostumbra</strong></em></p>
<p><em><strong>el material vivir, está el espejo</strong></em></p>
<p><em><strong>como un claro de luna en la penumbra.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Pompa le da en las noches la flotante</strong></em></p>
<p><em><strong>claridad de la lámpara, y tristeza</strong></em></p>
<p><em><strong>la rosa que en el vaso agonizante</strong></em></p>
<p><em><strong>también en él inclina la cabeza.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>Si hace doble al dolor, también repite</strong></em></p>
<p><em><strong>las cosas que me son jardín del alma.</strong></em></p>
<p><em><strong>Y acaso espera que algún día habite</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p><em><strong>en la ilusión de su azulada calma</strong></em></p>
<p><em><strong>el Huésped que le deje reflejadas</strong></em></p>
<p><em><strong>frentes juntas y manos enlazadas.</strong></em>”</p>
<p> ;</p>
<p>De aceeaÈi autoare citiÈi Èi: <a href="https://bel-esprit.ro/nicolae-tonitza-sau-pictorul-tristetilor-luxuriante/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">https://bel-esprit.ro/nicolae-tonitza-sau-pictorul-tristetilor-luxuriante/</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Eli Sandu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/8530bf699d49b000b8c2507a1bc3a78946978bdc5dfc47c78b6537b586cfd636?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/8530bf699d49b000b8c2507a1bc3a78946978bdc5dfc47c78b6537b586cfd636?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/eli-sandu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Eli Sandu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#114;&#111;dica_&#112;&#097;&#118;&#101;n&#064;yahoo.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>