Nume de aur ale artei din secolul trecut. Arta, așa cum o simțim, așa cum se strecoară în sufletul nostru, când o gustăm cu toate simțurile. Boema cântecului american, generația care a pus piatra de temelie a jazzului universal. Astăzi, despre una dintre dive. Una dintre cele mai mari voci. Nepieritoare.
Cine a fost Ella Fitzgerald?
(asta dacă nu știați deja… iar dacă știați, poate mai sunt încă lucruri de aflat…)
Ella Fitzgerald, cunoscută sub numele de „Prima doamnă a cântecului” și „Lady Ella”, a fost o vocalistă de jazz și gospel american extrem de populară, fiind una dintre cele mai strălucire reprezentante ale culturii americane. Ella a început să cânte încă de timpuriu, dat fiind faptul că a avut o copilărie – să-i spunem „tulburată” – debutând la Teatrul Apollo în 1934. Descoperită într-un concurs de amatori, a continuat să urce treptele faimei, până la a deveni cea mai bună cântăreață de jazz feminină, titlu pe care și l-a păstrat nu doar în timpul vieții, ci și mult încă după aceea, desigur, numele ei rămânând sine die pe frontispiciul artiștilor americani.
„Nu renunţa la ceea ce îţi doreşti să faci. Acolo unde există dragoste şi inspiraţie, nu cred că poţi greşi.”
Ella Fitzgerald, Olympia Theatre, Paris, 1960; photographed by Herman Leonard.
În 1958, Ella Fitzgerald făcea istorie ca prima femeie afro-americană care a câștigat un premiu Grammy. Datorită calității sale vocale, cu o intonație limpede și o gamă largă, cântăreața urma să câștige în total 13 Premii Grammy și să vândă peste 40 de milioane de albume.
Anii tinereţii
Născută pe 25 aprilie 1917, în Newport News, Virginia, Fitzgerald a avut parte de o copilărie agitată, care a început cu divorțul părinților ei, la scurt timp după nașterea sa. Împreună cu mama ei, Fitzgerald s-a mutat la Yonkers, New York, unde au locuit împreună cu iubitul mamei sale, Joseph Da Silva. După moartea mamei sale, în 1932, Ella a ajuns să se mute cu o mătușă, iar până în 1934, tânăra a încercat să trăiască pe cont propriu, fiind nevoită, uneori, să locuiască pe străzi. Încă având în minte visul de a deveni animatoare, a participat la un concurs de amatori la Teatrul Apollo din Harlem. La concurs, a cântat melodia „Judy” de Hoagy Carmichael, cu care a uimit publicul.
„Nu e important de unde vii, ci încotro te îndrepţi.”
Cariera timpurie
Acea performanță neașteptată de la Apollo a impulsionat puternic cariera Ellei. Întâlnirea cu bateristul Chick Webb a fost prilejul de a se lansa alături de trupa acestuia, ca solistă vocală. „Love and Kisses”, hitul înregistrat cu Webb în 1935 a făcut ca trupa să fie dorită de unul dintre cele mai prestigioase cluburi din Harlem, Savoy. În urma morții lui Webb, în 1939, Ella Fitzgerald a preluat conducerea trupei, care a fost redenumită „Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra”. Pe cont propriu, Fitzgerald a încheiat un contract cu Decca Records, la care a înregistrat câteva melodii de succes cu Ink Spots și Louis Jordan la începutul anilor ’40.
Cariera ei, în sensul unei ascensiuni spectaculoase, a început cu adevărat în 1946, când a început să lucreze cu Norman Granz, viitorul fondator al studioului Verve Records. Prima Doamnă a Cântecului
În 1956, Ella Fitzgerald a început înregistrarea pentru noul Verve. Ea a realizat unele dintre cele mai populare albume, cu titlul „Ella Fitzgerald Sings the Cole Porter Song Book”. În 1958, Fitzgerald a primit două Premii Grammy, fiind și prima femeie afro-americană care a câștigat premiul – pentru cea mai bună performanță individuală de jazz și cea mai bună interpretare vocală feminină pentru cele două proiecte „Ella Fitzgerald Sings the Duke Ellington Song Book” și, respectiv, „Ella Fitzgerald Sings the Irving Berlin Song Book.” În 1960, Fitzgerald a intrat în topurile pop cu hitul „Mack the Knife”.
„Unii îmi spun acum „mama-jazz” şi cred că e bine, cel puţin până când vor trebui să-mi spună
„bunica-jazz”.”
Ultimii ani de viaţă și moartea
Până în anul 1980, cântăreața a avut grave probleme de sănătate. A suferit o intervenție chirurgicală la inimă în 1986 și, în plus, suferea de diabet. Boala a lăsat-o orbă și a fost nevoie să i se amputeze ambele picioare în 1994. Ultima înregistrare a fost în 1989 și ultima sa prezență publică s-a produs în 1991 la Carnegie Hall din New York. Artista a murit pe 15 iunie 1996, la casa ei din Beverly Hills. Avea 78 de ani.
Ella Fitzgerald a înregistrat peste 200 de albume și circa 2.000 de melodii în total. Vânzările record au depășit 40 de milioane de dolari. Mel Torme a descris-o drept „Înalta Preoteasă a Cântecului”, iar Pearl Bailey a numit-o „Cea mai mare cântăreață dintre toate”, potrivit site-ului oficial al Ellei Fitzgerald.
Important e să ascultăm și să învățăm ce înseamnă MUZICA adevărată.
Documentarea, traducerea și adaptarea: Bianca Jurju
