<p><strong>Mesageria</strong> se numeÈte mesagerie pentru că e gândită să schimbi mesaje, informaÈii, chestiuni clare Èi echivoce. Personal, o folosesc în scopul de a comunica lucruri de genul: „ne vedem la 4 la cafea la Ateneu”. Orice dialog e o ciornă, menirea lui firească este oralitatea, dacă e să fie spontan. Desigur, există <strong>dialog</strong> ca specie literară Èi e practicabil de când lumea în scris, dar e o chestiune elaborată. Nu e o ciornă. Ideile care ne vin la prima mână sunt de uneori inepte, scrisorile se concep încet, cu chibzuinÈă.</p>
<p>În dialogul real, spunem: „am geÈit, stai că nu e aÈa&#8230;” În cel scris, e enervant să laÈi urme lizibile ale aberaÈiei. „<em>Verba volant, scripta manent</em>” e o chestiune de care merită Èinut cont. Ce e superfluu, e bine să se evapore Èi e de dorit să fie scris doar ceea ce merită să rămână. În plus, în dialogul viu, e transparentă <strong>starea</strong>. Mesajul e modulat de gest, de ton, de limbajul corpului, de candoarea sau căldura vocii, de agresivitatea ei.</p>
<p>În condiÈii de <strong>mesagerie electronică,</strong> totul e prea rapid. Ideile sunt impersonale. Nu avem reprezentări clare ale stării de spirit a interlocutorului. E mai uÈor să te dezici de un <strong>om-din-litere</strong> decât de o fiinÈă întrupată. E mai uÈor să loveÈti într-un om-din-litere. Din păcate, iluzia perceptivă funcÈionează. Într-un cadru în care fiinÈa se substituie textului, acesta e peceput ca fiind una-cu-textul. Mintea reduce Èi schematizează, dacă simÈurile nu sunt angrenate. Cuvintele destrupate enervează, sunt dizgraÈioase, urâte, obositoare&#8230; Dacă reduci omul la ele printr-o percepÈie trunchiată, îÈi devine nesuferit. Cuvintele sunt idioate, penibile, rele, stupide, mai ales stupide. Expresivitatea non-verbală nu e niciodată stupidă, limbajul chipului Èi al corpului are o adâncime la care cuvintele nu pot fora.</p>
<p>Pentru mine, este un mister inexplicabil sentimentul de apropiere Èi familiaritate pe care unii îl capătă în dialog virtual. Cred că prea mulÈi fug de ceva, că vor un alt tip de identitate, că vor o altă formă de apropiere de oameni, pe care eu o găsesc alunecoasă Èi nefirească. Dar treaba lor, să fie fericiÈi, să se bucure de ce cred ei că se ascunde în spatele textelor. Eu nu mă descurc. Èi nici nu vreau. Chestiunea îmi dă o stare de neliniÈte.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-7046" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/96fb843c6bfba21e3fcfbd279a669668-373x299.jpg" alt="" width="595" height="477" /></p>
<p>Am fost realmente bulversată de cum percep unii <strong>pericolul expunerii.</strong> Faptul că omenirea s-a transhumat în reÈele virtuale Èi comunică acolo în neo-limbaje e cea mai mare lovitură dată dreptului la viaÈă privată Èi secret, la intimitate, în fond.</p>
<p>În fiecare săptămână câte un muÈteriu necunoscut îmi scrie sau spune enormităÈi, mă insultă sau îmi trimite, fără aviz prealabil, pe internet, materiale pornografice. Unele femei consideră că asemenea abuzuri trebuie sancÈionate prin denunÈ. Eu cred că nu.</p>
<p>Eu cred că <strong>turnătoria</strong> e ceva mult mai grav. Am crescut în comunism. DelaÈiunea era la ordinea zilei Èi era păcatul capital, distrugea vieÈi. Chiar Èi în <em><strong>Divina Comedia</strong>, </em>nu întâmplător, cercul cel mai adânc al infernului era rezervat trădătorilor Èi turnătorilor. Oprobriul public e o pedeapsă mult prea gravă pentru delictul minor al unor jigniri proferate în particular. Mă sperie obstinaÈia cu care vor Èi neo-marxiÈtii, ca Èi comuniÈtii pe vremuri, să facă ordine Èi disciplină în vieÈile private. Prefer să îmi asum riscul de a avea de-a face cu un ins periculos Èi de a suferi, decât să fiu supravegheată sau să denunÈ un om.</p>
<p>Aceasta este una dintre cele mai acute probleme ale lumii contemporane. Din ce în ce mai mulÈi se lasă convinÈi că siguranÈa Èi imaginea lor sunt mai importante decât <strong>dreptul la secret.</strong></p>
<p>Aud adeseori replica: „<em>eu nu am nimic de ascuns</em>” ceea ce denotă o formă avansată de exhibiÈionism. Eu am totul de ascuns. ViaÈa personală este o chestiune pe care nu vreau să o împărtăÈesc. Legile Èi firea ei, specifice, nu corespund cu legile Èi firea vieÈii sociale. Felul în care sunt e un bun privat, în public nu exprim decât chestiuni de interes comun care, chiar dacă au o notă personală sau distinctivă, nu sunt niciodată spontane, necizelate, directe, eruptive, ci doar elaborate. Aceasta ar fi o primă considerabilă diferenÈiere între ceea ce înseamnă manifestare privată Èi manifestare socială.</p>
<p>M-am mirat Èi eu când un cunoscut s-a arătat contrariat de insistenÈa mea de a nu înregistra nimic din ceea ce vorbim, în schimb am spus că nu am nici o problemă să apar într-o poză nud pe coperta unei reviste cu fotografie de artă. AÈ avea o foarte mare problemă dacă s-ar trezi un deÈtept să mă pozeze, fără Ètirea mea, Èi să difuzeze fotografia. Acest fenomen este un rapt de imagine, un abuz Èi este foarte răspândit.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>De ce mi-ar fi ruÈine să apar nud, într-un context estetic? AÈ fi însă ultragiată să îmi fie furate fragmente de existenÈă inestetică. Sigur că Èi ceea ce este elaborat (fotografia intenÈionată) Èi ceea ce este spontan ne reprezintă, doar că avem dreptul să alegem ce arătăm publicului, care e prin definiÈie ostil. El este neomogen, desigur, dar nu e de perceput ca un intelocutor colectiv prietenos. Auditoriul necunoscut este, practic, privirea străinului aÈintită asupra ta. E o iluzie destul de convingătoare aceea că un dialog discret cu un om care nu e un apropiat ar avea o natură particulară. Nu. Este cât se poate de „public”, chiar dacă are loc între patru pereÈi, atâta timp cât e purtat între doi oameni necunoscuÈi. Ceea ce este ne-privat este ORICE interferenÈă persoane de care nu suntem apropiaÈi.</p>
<p>Faptul că această graniÈă dintre identitatea particulară Èi cea socială, dintre <em>eu </em>Èi <em>personna</em> s-a dizolvat e un semn de alienare a omului faÈă de sine, faÈă de o presupusă identitate -primă, proprie, intimă. Doar atunci când devii întru totul un personaj, un pion-social, un cap-de-afiÈ sau eÈti perfect imunizat Èi desensibilizat la tot ce poate însemna judecată a unor străini, doar atunci nu mai resimÈi prăpastia dintre mediul public Èi cel privat. <strong>Prăpăstiile de obicei inspiră vertij.</strong></p>
<p>ViaÈa supravegheată este o tehnică de tortură. Nu mai există nicio libertate atunci când eÈti continuu monitorizat. <strong>Jeremy Bantham</strong> schiÈează Panopticon &#8211; o închisoare în care e totul la vedere. Chiar dacă e imposibil ca un singur gardian să Èină sub observaÈie toÈi deÈinuÈii simultan, ideea că, oricând, acesta poate asista la ce se întâmplă în fiecare celulă, îi induce deÈinutului senzaÈia că e permanent supravegheat. Faptul de a fi sub control continuu sau, altfel spus, de a trăi într-un climat de suspiciune absolută, este o formă de teroare.</p>
<p>Voi introduce aici noÈiunea de „<strong>drept la secret</strong>”. Omul are nevoie să fie văzut în aceeaÈi măsură în care are nevoie să fie invizibil. Are nevoie de confesiune, dar Èi să păstreze anumite taine pentru sine. Mai mult, sufletul este centrul unei lumi interioare, aÈa cum Dumnezeu e centrul universului. Sufletul nu îÈi poate comunica adevărul Èi nu se poate exprima decât prin stări care sunt, în esenÈă intraductibile, ceea ce reuÈeÈte să transmită sunt traduceri inexacte (în gesturi, cuvinte, posturi, atingeri, idei), mai degrabă alegorii ale pulsaÈiilor Èi respiraÈiei sale.</p>
<p><strong>Sufletul este secret prin excelenÈă</strong>, este nucleul unei lumi introverte, or tot ceea ce se consumă Èi se expune, se re-prezintă în zona de interfaÈă dintre sine Èi lume, e o de-secretizare distorsionantă, o împingere spre periferie a unor conÈinuturi inefabile.</p>
<p>Raportul dintre intim Èi public este, într-un alt sens decât cel menÈionat anterior, echivalent distincÈiei dintre adânc Èi suprafaÈă, dintre inefabil Èi concret, dintre esenÈă Èi reprezentare, dintre substanÈă Èi limbaj.</p>
<p>Niciodată în trecut nu a existat aÈa o bogată ofertă de mijloace prin care să obÈină satisfacÈie cei pentru care imaginea contează mai mult decât realitatea celor trăite.</p>
<p><strong>Trăim în distopia lui Baudrillard.</strong></p>
<p>Ceea ce pornografia face din sexualitate &#8211; înghesuie totul în plan vizual &#8211; fac mediile virtuale din existenÈă: o comprimă în imagine Èi în textualitate.</p>
<p>ViaÈa este supusă unui proces brutal de „<strong>imagificare</strong>” Èi <strong>codificare</strong>. Limbajele preiau tiranic comanda asupra realităÈilor sensibile.</p>
<p>„OpoziÈia dintre subiect Èi obiect s-a Èters, toposul scenei sau cel al oglinzii fiind înlocuite de cele ale ecranului Èi reÈelei. ConectaÈi la un computer, sau, legaÈi de un televizor prin ceea ce ironic se cheamă <em>remote control</em> (ironic, pentru că nu noi comandăm de la distanÈă ecranul, ci, de fapt acesta ne comandă pe noi, asaltîndu-ne cu mesaje subliminale), am suferit, de fapt, o a doua cădere din paradis, pierzîndu-ne dreptul la intimitate. Odată devenit imensă retea de comunicare, gigantic spaÈiu de „circulaÈie, ventilaÈie Èi conectare efemeră&#8221;, spaÈiul public atrage după sine metamorfoza celui privat. „Primul încetează de a mai fi un spectacol, celălalt încetează de a mai fi un secret,&#8221; susÈine <strong>Baudrillard</strong>. Cel mai mărunt gest personal poate deveni oricînd cunoscut oricui, intimitatea e pândită la tot pasul de invazia mass-media, sau de simplul voyeurism al unui administrator de reÈea. Fiecare dintre noi, la rândul său, e măcinat de curiozitate să îi scormonească intimitatea celui de-alături, astfel încât universul e redus la dimensiuni liliputane, ca atare la îndemâna oricui. Această accesibilizare a lumii, Baudrillard o numeÈte pornografie”. (<strong>Andreea Deciu</strong>)</p>
<p>Să zicem că am fi înconjuraÈi de cele mai încântătoare Èi incitante opere de artă. Dacă e să nu mai putem vedea în ele o realitate alternativă, dacă am fi asediaÈi, sufocaÈi, copleÈiÈi de ele, dacă ni s-ar lua, ca într-un pact faustic, accesul la realitate în schimbul splendorii lor, arta n-ar mai fi o evadare, ci o condamnare.</p>
<p>Cred că este una dintre temele fundamentale ale lumii în care trăim. Lumea reală e aglutinată de virtual Èi aproape în exclusivitate supravegheată.</p>
<p>Nu realizăm continuu că suntem supravegheaÈi, ci doar uneori Èi atunci ne apucă frica.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/glumesc-monolog-de-teatru-ilinca-bernea/">Glumesc (monolog de teatru)</a></strong>, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;&#105;loz&#111;f&#105;&#101;&#064;gmai&#108;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>