<h3><strong>Dizolvarea autorităÈii</strong></h3>
<p><a href="https://doinarusti.ro/roman/mamica/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Doina RuÈti, <em>Mămica la două albăstrele</em></strong></a>, ediÈia a II, Litera 2024, serie de autor.</p>
<p>Zilele trecute mi-a parvenit ediÈia critică a romanului <em>Mămica la două albăstrele</em>, pe care l-am recitit, găsind lucruri noi. Este cel de-al Èaselea roman din seria de autor, într-o formă editorială elegantă, fiind prefaÈat de Andreea Banciu Èi însoÈit de selecÈiuni critice semnate de Marius MiheÈ, Dan RomaÈcanu, Florin Irimia, Marius Ghilezan, Tania Radu, Tudorel Urian, Andra Tischer Èi mulÈi alÈii, printre care Èi eu.</p>
<p>Romanul acesta, despre care am scris mai puÈin, te duce într-o atmosferă familiară, cu personaje Èi evenimente pe care istoria le-a consemnat. Dar să nu vă aÈteptaÈi la teorii Èi dialoguri moralizatoare, la dezlegarea unor conspiraÈii, ci toată povestea, deÈi ancorată într-un prezent indubitabil, se derulează cinematografic, fiind concentrată pe un <em>love story </em>atât de potrivit cu mentalităÈile unei lumi în derivă.</p>
<p>Mesajul creÈte progresiv, dintr-o poveste pe cât de banală pe atât de puternică.</p>
<p>Personajul principal este None, un cameraman din clasa de mijloc românească, la o primă vedere, o persoană mediocră, cu judecăÈi luate de-a gata Èi cu pretenÈii culturale. Condamnă părinÈii care-Èi părăsesc copiii, urăÈte manelele, este un familist convins. Înfiază un copil, pentru că este un om „bun”. Dar toată viaÈa lui este atât de fragil aÈezată, încât, la primul bobârnac pe care îl primeÈte, totul se demolează.</p>
<p>Povestea este plasată pe un fond social definit cu acurateÈe, pe vremea în care se vindea <strong>Oltchim-ul</strong>, lumea se săturase de <strong>Băsescu</strong>, iar politicienii se luptau pentru putere. Pe acest fond, premierul (personaj ficÈional) primeÈte un mesaj pe Facebook, de la cineva care se semnează <a href="https://bookzone.ro/carte/mamica-la-doua-albastrele?srsltid=AfmBOoqu2X4twD6AOYnXtqmwv-t_8bbOntgD30yoy27WCW0_-qnp8RNu" target="_blank" rel="noopener"><em>Mămica la două albăstrele</em>.</a></p>
<p>În paralel cu viaÈa premierului, făcută din flashuri, avem povestea lui None, care vede totul cinematografic, ca printr-o cameră conectată la creierul său, viziune devenită repede un canal, între viaÈa familială dintr-un bloc modest Èi aspiraÈiile nemanifest ale acestui personaj pe cât de modest în viaÈa de zi cu zi, pe atât de impetuos în visele sale.</p>
<p>Ceea ce face diferenÈa între acest roman Èi miile de relatări cvasi-literare despre familia românească, este forÈa de a reconstitui simultan lumea interioară a fiecărui personaj Èi lumea socială.</p>
<p>None, fiinÈă cu principii tradiÈionale, este dotat cu o imaginaÈie prodigioasă Èi cu acuitate psihologică, două calităÈi care duc la metamorfoze fără egal. De pildă, intră într-o Ècoală aproape pustie, dar dintr-o clasă îi răspunde totuÈi o profesoară, iar None recompune din detalii acÈiunile anterioare ale acesteia. Altădată, privind prin lentila camerei de filmat, caută urme ale unor secrete, rămase într-o grimasă, pe buzele sau pe pleoapele celor filmaÈi. Când cineva îi povesteÈte despre o înmormântare, None prelucrează filmic informaÈia:</p>
<p><em>„Zi de mai, cu 50 de oameni veniţi la cimitir, prietenii lor buni, rude, fiul nostru, auzi None ca prin vis, şi prietena lui. Două frame-uri cu pantofi înnămoliÈi îi scânteiară sub pleoape. Pantofii de lac, ai celuilalt fiu, se adânciră progresiv în mocirla de pe marginea, gropii, în timp ce tocurile subţiri ale prietenei lui plescăiau periodic în clisă.”</em></p>
<p>Cu acest bagaj, are toate Èansele de a evolua. IeÈirea din confortul cotidian se produce chiar din primele pagini, după întâlnirea cu o cântăreaÈă (Li Zeta). IniÈial, episodul e secundar, dar treptat trece în prim-planul preocupărilor sale. None nu este omul care să comită un adulter, dar îl va comite, cu vinovăÈie, cu jumătăÈi de măsură, gata să-Èi nege sentimentele. Însă lucrul acesta nu este important în construcÈia romanului. Cu toate că unii poate se vor opri doar la această poveste (cred că am Èi citit pe undeva un fel de repovestire a romanului în maniera amatorilor de vulgarităÈi). Însă această poveste nu este decât pretextul pentru metamorfozele unui personaj, care încearcă să se manifeste ca om, în raport cu sine. Odată cu primul gest de eliberare, None descoperă, ca într-un puzzle, componentele crizei lui. Mai întâi, fiica sa adoptivă, copilul pe care îl înfiase cu efort, începe să-i reveleze lui None o isterie anterioară, iar treptat, fiecare gest al copilului îi aduce secvenÈă cu secvenÈă portretul tatălui ei biologic, necunoscut, desigur, dar care devine un personaj palpabil pentru None.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2025/01/xgf.jpg"><img class="aligncenter wp-image-58680" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2025/01/xgf-1024x576.jpg" alt="" width="557" height="313" /></a></p>
<p><em>„De la distanţă, lăbuţele Carinei păreau puse la dospit. Bineînţeles, acele palme albe şi groase, nu puteau să fie decât de la tatăl ei. Nu pentru c-ar fi avut vreo motivaţie această credinţă, cât pentru că îi era greu să-şi închipuie o femeie cu astfel de mâini. În plus, nu erau chiar urâte. Se vedea că în morfologia lor se topiseră şi mâinile unei femei. În primul rând, mărimea o arăta. Cu siguranţă că mâinile Derbedeului fuseseră mai mari, mai osoase. De asemenea, degetele Carinei nu erau nici groase nici diforme: aveau o siluetă acceptabilă, ceea ce îl făcea să creadă că veneau de la femeia care o născuse, înzestrată poate cu nişte degete cel puţin bine proporţionate, dacă nu chiar suple şi fără asperităţi. În schimb, vârfurile boante, unghiile lipsite de personalitate şi mai cu seamă nervurile umflate de la încheieturile degetelor veneau sigur de la acel bărbat care îşi lăsase sămânţa, în duşmănie, primei femei, ieşite în calea lui. Ce putea să facă, oare, cu acele mâini? Poate fusese brutar. Un brutar cu mâinile în aluat, aproape pătrate şi balonate din loc în loc. Sau poate că erau mâinile unui meseriaş. Ale unui tăietor de lemne. Nu. Categoric, un om care munceşte cinstit, de dimineaţă până seara, nu-şi abandonează copilul!”</em></p>
<p>InvestigaÈia lui None se completează cu revalorizarea propriului tată, pe care nu l-a mai văzut din copilărie, cu abandonul său, cu părÈile labile ale familiei. Ca, treptat, totul să ducă spre mama sa, corespondenta secretă a premierului.</p>
<p>Sunt multe trepte narative care urcă dozat Èi pregătesc magistral un final cu adevărat neaÈteptat.</p>
<p>Nu avem de-a face cu o satiră, deÈi e aici un extract din lumea în care trăim. Întreaga viaÈă a personajului este pusă pe ecran, dar nimic nu dă iluzia de biografie. Fiecare amănunt pare o rotiÈă aÈezată exact unde trebuie. Nimic nu e în plus în romanul acesta. Nici o secundă povestea nu cade. Èi încă ceva: totul e de o noutate absolută, începând cu stilul Èi terminând cu subiectul.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Despre ce este de fapt vorba? În primul rând despre „autoritatea defectă”, după cum mărturiseÈte <strong><a href="https://bel-esprit.ro/o-calatorie-in-lumea-de-dincolo-zogru-doina-rusti/" target="_blank" rel="noopener">Doina RuÈti</a></strong> într-un interviu. Pune în mod curajos, problema familiei Èi a opresiunilor ei acceptate tacit, nediscutate, necondamnate. Trecute cu vederea. None însuÈi e o autoritate &#8211; are un copil înfiat Èi este capul familiei sale. Premierul, e autoritatea simbolică, derutată, gata de prăbuÈire. Tatăl, învăÈătoarea, dar mai ales <em>mămica la două albăstrele</em> sunt toate părÈi ale unei autorităÈi intrate în putrefacÈie, formând la un loc o „mămică” agramată, care reproduce modelul unui societăÈi dictatoriale. Evocările altor timpuri fac ca fiecare personaj să fie văzut ca parte a unui întreg: toÈi au amintiri, au nemulÈumiri care se leagă de nemulÈumirile celorlalÈi. Geta (Mămica la două albăstrele) povesteÈte depre copiatul generalizat în Ècoala ceauÈistă, premierul are amintiri despre formalismul Ècolii, None reconstituie din fragmente infime imaginea tatălui dispărut Èi a circumstanÈelor în care s-a produs plecarea lui. Sunt momente care se leagă într-un puzzle memorabil, al societăÈii în care autoritatea nu mai funcÈionează, totul fiind concentrat în pastile retorice cu caracter universal:</p>
<p><em>„Geta vorbea continuu, în special despre Jegu Mondial şi despre plecarea Nenorocitului. Erau pachete distincte şi tematice. În aceeaşi sufragerie de astăzi, pe vremea vechii canapele, se aşezau, ca nişte cutii, unele peste altele, câteva discursuri endemice. Mai întâi era unul despre posibila moarte a Jegului. Apoi, venea Nenorocitul nu mai are ce căuta aici! Un discurs lung, încheiat întotdeauna cu un muc de ţigară turtit pe sticla albastră. Însă cel mai frecvent îi suna în urechi Să v-aduceţi aminte că v-am crescut singurică! Iar printre aceste baloturi retorice, se afla şi un mic pachet, uitat printre celelalte, un calup în care Geta spunea, cu obidă None nu e în stare, se pişă pe el dacă îl întreabă judecătorul ceva, numai pe tine mă pot baza, pentru că ştii să dai cu gura! Iar Iuliana, abia trecută de 4 ani, într-adevăr trăncănea, încât n-o putea opri nici măcar maică-sa, iar între cuvintele de atunci, Nenorocitul era, desigur, la ordinea zilei.</em></p>
<p><em>Timpul vechi şi timpul de-acum făceau parte din viaţa lui dusă. În faţă se ridica, falnică, noua lor canapea, la care se adăugaseră Flori şi Carina, pe când cealaltă, canapeaua copilăriei, putrezise demult, printre cojile de cartofi, făcută bucăţi, aruncată la tomberon.”</em></p>
<p>Mergând în adâncimea faptelor, Doina RuÈti reuÈeÈte prin acest roman un fel de istorie a revoltei interioare, proiectată în mai multe ipostaze ale autorităÈii. „Mămica” este un construct, parte din fiecare persoană aflată într-un moment decizional. Tocmai de aceea, povestea de dragoste trebuie înÈeleasă ca episod al evadării lui None. IntrospecÈiile sale alcătuiesc treptat un personaj feminin pregnant, legat cu multe fire de criza lui None, a cărui evoluÈie o Èi marchează: Li Zeta e privită prin lentila camerei video, rememorată, analizată, dar Èi mai des proiectată prin geamul mat al moÈtenirii pe care mămica i-a lăsat-o Èi de care el el nu se poate elibera decât printr-o revoluÈie generală, care se Èi produce până la urmă. Iată unul dintre portretele Li Zetei, impecabil lucrat:</p>
<p>„În acea zi, ea postase două versuri, care îi amintiră de poemul cu îngeri, de care nici măcar nu apucase s-o întrebe. None şi-o imagină plimbându-se prin Gradina Borghese, cu telefonul în mână. Poate că cineva îi şoptise în ureche cele două versuri, pe care apoi le băgase în telefon. În viziunea lui None, managerul ei era un tip prea neînsemnat, aşa că-i trecură prin minte câţiva italieni cu ochelari negri şi feţe proaspăt bărbierite. În fotografia plantată pe Facebook, arăta ca un fel de Lady Gaga, tunsă milităreşte şi cu ochii înecaţi în fum negru. Evident era o poză de promovare, foarte departe de realitate. Se gândi la faţa ei, când îl privea de la nici jumătate de metru, şi îşi aminti că avea obiceiul să-şi mişte un muşchi al feţei într-un gest de mirare cam şmecheră. În colţul stâng al gurii i se făcea o semilună care îi însufleţea toată faţa. Mai ales la ultima lor întâlnire, pe care el evita s-o mai numească de adio, aşa cum făcuse în primele zile, îl privea cu acest surâs ironic şi încrezător în propriile forţe. Noua freză, ciufulită şi scurtă, îi punea şi mai bine în evidenţă ochii rotunzi, în care atunci, în amiaza aia, de la care nici nu trecuse o săptămână, erau luminaţi prin fereastra dinspre terenul viran. Revăzu în minte cerul de octombrie cald şi moţul uscat al unei tulpini de floarea-soarelui, iar în stânga, într-un plan doi, simţi lumina ochilor ei.”</p>
<p>Cu altă ocazie, închis în toaletă, citeÈte cu laptopul pe genunchi. Când ochii îi ajung pe un poem contemporan, totul pentru None se traduce, conform culturii sale video:</p>
<p>„Se opri asupra unui fragment şi-o luă de la capăt, de data aceasta ca şi cum ar fi căutat un mesaj. Nu se îndoia că Li Zeta nu i-l trimesese pentru cultura lui generală. Cu siguranţă, în el se aflau aluzii, sugestii, ceva despre el. Sau poate o declaraţie. Când ajunse din nou la fragmentul care îi atrăsese atenţia, fără să vrea, pe pelicula din creier alunecă <em>au ralenti</em> biserica din <em>November Rain</em>. Cuvintele nu spuneau totuşi nimic despre asta, însă prin mintea lui păşea agale mireasa, se mişcau capetele nuntaşilor, aliniate în biserica imensă, iar băieţii de la Guns N&#8217; Roses îşi dădeau sufletul, în timp ce buchetul alb cădea pe capacul unui sicriu, în ploaia de noiembrie. Ebonita laptopului îi încălzise plăcut pulpele, în timp ce citea poezii, la nici 10 metri distanţă de canapeaua familiei, sub lumina neonului din baie, bucuros de confortul colacului lustruit. „</p>
<p>None are intuiÈia eliberării de sub tirania maternă, dar lucrurile se derulează atât de firesc, încât, abia în ultima pagină, ai revelaÈia că ai participat la o poveste despre revoluÈia individului, la un act de transformare. Drumul lui None devine clar, realizezi că povestea de dragoste, atât de bine urmărită, care te poartă în cele mai familiare regiuni ale erosului mundan, este doar parte a unei evadări la care visăm cu toÈii, de reconfirmare a idealului Èi a traseului omenesc: de a fi stăpân până la capăt pe viaÈa ta sau, cum se spune la un moment dat în roman, de a avea libertatea să „treci strada doar pentru a te săruta cu Nini”.</p>
<p>Roman cu multe trepte de receptare, scris parcă dintr-o răsuflare, convingător Èi mai ales cu un mesaj universal, <em>Mămica la două albăstrele</em> este o carte de literatură bună.</p>
<p><!--more--></p>
<p><strong>Adriana Irimescu</strong></p>
<p>După un debut fulminant în rolul Ofeliei, din <em>Hamlet</em>-ul lui Liviu Ciulei, Adriana a jucat în <em>Danaidele</em> (r. Silviu Purcărete), apoi în filmul lui Coppola, <em>Youth Without Youth</em> (2007), alături de Tim Roth. Realizator TV, prezentatoare de emisiuni, printre care Èi a J<strong>urnalului Cultural</strong>, de pe TVR, Adriana a întrerupt câÈiva ani activitatea actoricească, revenind în ultima vreme cu mai multe roluri consistente în teatrele de avangardă bucureÈtene.</p>
<p>În prezent este realizator TVR Èi prezintă emisiunea ”ConvieÈuiri”.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='adminbelesprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adminbelesprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">adminbelesprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:and&#114;&#097;.ti&#115;&#099;&#104;&#101;r&#064;g&#109;ail.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>