<p><strong>Daniel Prindii</strong> în dialog cu <strong>Doina RuÈti</strong>:</p>
<p>Se pregăteÈte apa fierbinte în ceainic. Se adaugă plante de ceai: lavandă, flori de tei, coada- Èoricelului, iarbă de lămâie, rooibos din belÈug, coajă de portocale Èi câteva boabe de ienupăr. Se deschide ultimul roman al Doinei RuÈti, Homeric, Èi se citeÈte pe nerăsuflate.</p>
<p>Dacă Èi cărÈile ar avea instrucÈiuni de folosire, cred că acestea ar fi cele mai potrivite romanului „Homeric”.</p>
<p>Am discutat cu Doina RuÈti despre păduri fermecate, geografii literare, despre cum ideile se nasc la Cluj Èi se scriu cel mai bine la BucureÈti, oraÈ pentru care s-a luptat foarte mult.</p>
<p><em> </em><strong>ScrieÈi despre secolul al-XVIII-lea aproape ca o obsesie. De unde a început această obsesie? Cum aÈi ajuns la ea</strong>?</p>
<p>Este foarte lungă istoria asta. Trebuie să spun că prin Ècoală detestam secolul al-XVIII-lea. Mi se părea cel mai alunecos, nehotărât &#8211; era deist, avea porniri către ÈtiinÈă, către lucrurile spectaculoase, dar Èi o anumită superficialitate spirituală, care până la urmă a fost Èi bună Èi rea.</p>
<p>A fost bună pentru că a creat <em>Enciclopedia</em> Èi a accesibilizat cultura, dar, totodată, în literatură, a adus o anumită artificiozitate, dacă ne gândim la toate romanele de amor, cu o sumă de personaje mitologice, sau la literatura apăsat intelectualizată.</p>
<p>Apoi, mai târziu, foarte târziu de fapt, m-am apropiat de fanarioÈi. Vroiam să Ètiu câte ceva despre epoca post-brâncovenească. Literatura veacului al XVIII-lea nu a fost spectaculoasă &#8211; ne aflam la începuturi, cu poeÈii VăcăreÈti, cu Costache Conachi, îndrăgostitul Èef de poliÈie din IaÈi, care scria romanÈe. Èi, nu Ètiu cum, am început să caut Èi alte informaÈii dar am descoperit că informaÈia pentru acest secol era destul de săracă. Èi aÈa am găsit acea splendidă carte a lui <strong>Ètefan Lemny</strong> (<em>Sensibilitate Èi istorie în sec al XVIII-lea românesc</em>), care apăruse la Editura Meridiane, ultra concentrată, o carte scrisă de un specialist care vrea să facă hatârul oamenilor nespecialiÈti. Apoi am luat V. A. Urechia &#8211; cartea lui monumentală, <em>Istoria românilor, </em>16 volume cu documente, multe dintre ele particulare, ceea ce mi-a adus Èi morbul arhivelor. Dar asta n-a însemnat mare lucru. Documentarea înseamnă foarte puÈin pentru un romancier. Nu vroiam să scriu o monografie istorică. Chiar mi se par jenante monografiile, mai ales acele cărÈulii în care o poveste de-a gata e repovestită pe tonul lui Sadoveanu &#8211; mi se pare aproape un plagiat.</p>
<p>Îmi place să mă întorc la teritoriul acela bucureÈtean, de secol al-XVIII-lea, Èi să creez acolo o poveste care de multe ori e anterioară documentării, născută dintr-o emoÈie, dintr-un fapt autobiografic.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-15981" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/11/20190804_145138-1-e1574878709264.jpeg" alt="" width="600" height="448" /></p>
<p><strong>Ce este autobiografic în <em>Zogru</em>, sau în celelalte romane, a căror acÈiune este plasată în epoca fanariotă &#8211; <em>Manuscrisul fanariot</em>, </strong><strong><em>MâÈa Vinerii, </em></strong><strong>sau recentul <em>Homeric?</em> </strong></p>
<p>Totul. <em>Manuscrisul fanariot</em> povesteÈte despre ceea ce înseamnă pentru mine trecutul Èi faptele lui consemnate în documente banale, iar Homeric porneÈte de la o zi de toamnă, când am ajuns aproape Gorganul de la CiÈmigiu Èi am petrecut o jumătate de oră în acea piaÈetă, năpădită de maÈini Èi de bălării. Există astfel de experienÈe de o densitate emoÈională, care te repun la originile unui eveniment de multă vreme apus. <em>Homeric</em> este un roman atemporal, nu face referire la nicio dată istorică, nu are o documentare în spate. Însă este rezultatul acestei tihne de jumătate de oră, în care m-am simÈit atât de aproape de lumea care a fost.</p>
<p><strong>O experienÈă cu Gorganul. Biserica din roman există Èi acum, nu-i aÈa?</strong></p>
<p>Da, aÈa-i. Gorganul este o colină de fapt, vis-a-vis de CiÈmigiu, ascunsă în spatele blocurilor. Mă duc adesea acolo, să meditez pentru că mă intrigă faptul că nimeni nu a cercetat ce se află în aceea colină, dar există multe studii asupra ei, multe prezumÈii ÈtiinÈifice. Iar pe colina asta se află Biserica Sf. Ilie Gorgani &#8211; chiar aÈa se numeÈte. Toată zona dintre CiÈmigiu Èi DâmboviÈa a fost cândva Mahalaua Gorgani dar Èi mahalaua aceasta făcea parte din <em>plasa </em>Gorgani, un cartier întins, care îngloba 14 mahalale, de la CiÈmigiu până aproape de Cotroceni. Deci, a existat o preocupare clară pentru Gorganul acesta, a impresionat multe generaÈii de bucureÈteni. Biserica Sf. Ilie Gorgani Èi-a căpătat după aceea o faimă proastă pentru că a fost biserica legionarilor, dar asta târziu de tot. poate Èi de asta este aÈa ascunsă de lume, camuflată de clădirile care se află pe Bulevardul Elisabeta. Are un părculeÈ în faÈă Èi DâmboviÈa pe partea dreaptă &#8211; când stai cu faÈa la el. Iar pentru mine e un loc miraculos, în care încă se mai deschid porÈi către trecutul fascinatoriu Èi atît de hrănitor pentru orice scriitor.</p>
<p><strong>Nu sunteÈi bucureÈteancă get-beget, dar aveÈi o iubire clară faÈă de el. </strong></p>
<p>BucureÈtiul pentru mine este foarte însemnat. Am mai auzit pe undeva că despre BucureÈti ar trebui să scrie numai băÈtinaÈii. Ei bine, BucureÈtiul este oraÈul pentru care m-am luptat. Este <em>Ismailul</em> meu, ca să-l parafrazez pe Mihail ÈiÈkin, este teritoriul pe care l-am cucerit. Ani mulÈi, pe vremea dictaturii, am făcut naveta la BucureÈti. ViaÈa mea a fost împărÈită între acest oraÈ Èi oraÈul unde primisem reparÈie. Veneam săptămânal, într-o maÈină de peÈte, mirosind ca atare, încercând să-mi fac buletin de BucureÈti, chestie care era criminală pe-atunci. încercând să mă transfer &#8211; eram profesor &#8211; , să-mi găsesc o Ècoală, să fiu suplinitor, să fiu casnică. Toată lupta asta îmi dă dreptul să scriu despre BucureÈti Èi să-l iubesc pentru că m-am luptat pentru el, l-am cucerit. Este rezultatul unui fapt eroic.</p>
<p><strong>Vă faceÈi o hartă a locurilor, a personajelor? Mă gîndesc că Tolkien avea fiÈe, dar Èi la alÈii.</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Da, aÈa lucrez Èi au făcut-o alÈii înaintea mea. Balzac îÈi desena personajele. Faulkner desena hărÈi. Mie îmi place foarte mult să desenez, deÈi nu am niciun strop de talent. SchiÈez teritoriul, cu personaje cu tot. Chiar cu mici episoade, reduse la câte o scenă se nificativă. Am memorie vizuală foarte bună Èi aici este, probabil, partea mea forte, pentru că am nevoie să vizualizez Èi se pare că Èi transmit acest lucru prin scrisul meu (judecând după exegezele critice). De data aceasta, a fost Èi o hartă color, de la 1791, desenată de un austriac. Mi-a plăcut teribil bucăÈica asta, de la Cotroceni până la Gorgani. M-am adâncit în ea Èi mi-am zis că trebuie să văd Èi mai departe de harta asta Èi am început să o desenez. Întâlnindu-mă cu Bogdan <a href="https://bogdancalciu.wordpress.com/">Calciu</a>, care este desenator specializat în hărÈi, tot povestindu-i a început Èi el să o deseneze. În final, mi-a făcut o hartă frumoasă, mare, pe hârtie specială, pe care apoi editura a prelucrat-o transformând-o într-un fel de semn de carte. Fiecare exemplar din Homeric conÈine Èi harta color, în format A4. Pe măsură ce creÈtea romanul, creÈteau Èi amănuntele, atât pe harta mea prost desenată cât Èi pe harta lui Bogdan. Nu m-am putut abÈine să nu o introduc în roman, vroiam ca Èi cititorii mei să se bucure de hartă.</p>
<p><strong>„Homeric” este al unsprezecelea roman. Editura Polirom îl numeÈte un roman de sinteză. Ne putem aÈtepta l-a un alt registru epic?</strong></p>
<p>Este o viziune <em>anatomică</em>, într-un fel. Trăim într-o epocă în care multă lume s-a revoltat împotriva firului continuu al poveÈtii. Nimeni, de fapt, nu mai suportă, <em>diegesis</em>-ul clasic pentru că el este anticipabil, toÈi am citit atâtea poveÈti, suntem cititori înrăiÈi &#8211; aceÈti puÈini care am rămas Èi care citim încă. Èi atunci este normal să vrei o poveste pe care să nu o poÈi vedea de la prima pagină. O poveste care să te mai Èină încă în tensiunea în care te Èinea altădată Balzac cu o poveste liniară. Am făcut desigur multe încercări în scrierile mele: am scris Èi un puzzle (<em>CămaÈa în carouri</em>), am scris proză minimalistă (<em>Zogru</em>), am Èi roman din două perspective diferite (<em>Logodnica</em>), dar Èi experimentul unui epos dilatat (<em>Manuscrisul fanariot</em>). Am întretăiat planurile pe iconi clasici (<em>MâÈa Vinerii</em>), am scris proză mozaicală (<em>OmuleÈul roÈu</em>). Altădată am reordonat tema într-o poveste secundă (<em>Lizoanca</em>) ori am scris trei poveÈti care se întretaie, alcătuind treptat o a patra poveste (<em>Fantoma din moară</em>) etc. Se poate spune că am răsucit în toate felurile acÈiunea, ca până la urmă să am impulsul de a scrie o poveste decupată, o poveste alcătuită din bucăÈile ei componente. Dar nu aÈa cum s-a mai făcut, ci încercând să impun ideea că în spatele oricărei poveÈti oricât de frumoasă, magică, se află o mulÈime de detalii care alcătuiesc alte poveÈti Èi care duc toate spre zona aia mare a ficÈiunii. Orice poveste este nesfârÈită, ca să parafrazăm al tilu celebru.</p>
<p><strong>Cartea este plină de mirosuri, de plante. AÈi avut vreo sursă de inspiraÈie pentru toată acestă lume vegetală? </strong></p>
<p>Da, îÈi dai seama că orice lucru este biografic, iar viaÈa unui scriitor începe de la lucrurile trăite Èi sfîrÈeÈte în cărÈi. Am experienÈa pădurilor tainice, blânde, pentru că în copilăria mea am avut o astfel de pădure, unde fugeam adeseori. Pădure din aia, cu baltă, cu viziuni Èi cu tufiÈuri încâlcite Èi unde mi se întâmplau numai lucruri miraculoase. Probabil că Pădurea Cotroceni, pe care am creat-o în <em>Homeric</em>, are ceva din pădurea copilăriei. Am avut norocul acesta să mă nasc într-un sat la vărsarea Jiului în Dunăre, ComoÈteni, locul în care se petrece acÈiunea <em>Fantomei din moară</em>, unde aveam ape curgătoare, estuarul Jiului, Dunărea, pădurea despre care Èi-am povestit, insula CopaniÈa, care era un fel de paradis în mijlocul Dunării. La acestea se adaugă o carieră de piatră Èi o fântână vrăjită, unde lumea mergea la miezul nopÈii să facă vrăji. Pe lângă toate astea &#8211; o casă mare, multe acareturi, cu trăsuri de pe vremuri, cufere, adică exact ceea ce îi trebuie fiecărui scriitor care se apucă să scrie romane de genul acesta.</p>
<p><strong>AÈi afirmat într-un interviu că ideile vin din Cluj. Vă rog să explicaÈi!</strong></p>
<p>De câte ori vin pe aici, mai ales când ajung la BookCorner, mi se întâmplă să-mi vină o idee Èi chiar merg pe ea. Aici sunt cititorii mei cei mai numeroÈi, după BucureÈti. Sunt cititori extrem de inteligenÈi, atenÈi, pasionali. Vin din lumea veche a lecturii, a cărÈilor, a foilor care foÈnesc. Lucru acesta mă stimulează.</p>
<p>Să vorbim Èi despre <strong><em>Iliada. </em>Această legătură dintre romanul <em>Homeric</em> Èi epopeea homerică a fost căutată sau romanul Dvs vine dintr-o poveste ca să lege o nouă poveste?</strong></p>
<p>De obicei, aleg titlul chiar de la început. El se leagă de episodul în care creez intriga, pentru că altfel povestea cade. Iar acest titlu porneÈte de un episod în care un personaj găseÈte în <em>Iliada</em> o floare presată. Floarea asta îi schimbă viaÈa, este de fapt motivul pe care se creează întregul conflict al cărÈii Èi practic până la final toate sunt legate de această floare presată în <em>Iliada</em>. La un moment dat, personajul care a ascuns planta spune de ce a ales <em>Iliada</em> Èi nu altă carte, dar las cititorii să descopere.</p>
<p>Ultimul capitol, <em>Povestea mea</em>, povestea naratorului, îmi este cel mai drag. Toată construcÈia romanului este alcătuită pentru el.</p>
<p><strong>Unde este Acasă pentru dumneavostră?</strong></p>
<p>BucureÈtiul este casa mea. Este oraÈul în care m-am simÈit întotdeauna acasă. Îmi amintesc că prima oară când am intrat în oraÈ, eram foarte mică, ai mei m-au lăsat în maÈină cât să se uite în jur Èi vedeam pe geam picioarele oamenilor. era vară, era ploaie Èi era ceva foarte familial în tot oraÈul, deÈi eu îl vedem pe geam, parÈial Èi pentru prima dată. Am Ètiut că acesta este locul de care sunt legată prin ceva mai presus de origini, de naÈtere sau de educaÈie. Locul naÈterii Èi al copilăriei mele, unde n-am mai fost de mai bine de 30 de ani, este ca acea scânteie din pomul de Crăciun, care îÈi umple sufletul, care te face să străluceÈti pentru că îÈi anunÈă o sărbătoare. Exact aÈa este pentru mine, este scânteia care mă ajută să scriu Èi să supravieÈuiesc. Dar locul în care mă simt bine, în largul meu, locul care îmi este <em>familiar</em> Èi în care se află poveÈtile mele încă nescrise &#8211; este BucureÈtiul. Oriunde în lume m-am dus nu am putut să scriu. Îm pierd suflul, îmi pierd interesul pentru scris, dar de îndată ce intru în BucureÈti încep să scriu cu tot entuziasmul.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/o-calatorie-in-lumea-de-dincolo-zogru-doina-rusti/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>O călătorie în lumea de dincolo&#8230;</strong></a></p>
<p>Pe Doina RuÈti o poÈi urmări pe site-ul <a href="https://doinarusti.ro/index.html">personal</a> iar cărÈile le găseÈti în toate librăriile bune, dar Èi pe site-ul <a href="https://www.polirom.ro/">Polirom</a>.</p>
<p>Daniel Prindii scrie pe despre cărÈi pe site-ul <a href="https://ourheadsinabook.com/?lang=ro">personal</a>.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;nc&#117;r&#115;&#064;&#121;&#097;h&#111;o&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>