<p>Dincoace de membrana unui univers</p>
<p>Atunci când CreaÈia îi dăruieÈte pe unii cu nemiluita, îndesând parcă-nadins până peste margini, eÈti tentat poate să socoteÈti că Norocul i-a călăuzit bagheta magică atunci, la momentul zero, doar asupra unora, văduvindu-i pe alÈii&#8230; ÎnÈelător Èi păgubos gând.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-17754" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/George_Emil_Palade-300x158.jpg" alt="" width="300" height="158" /></p>
<p>Eu chibzuiesc mai degrabă aÈa, întrebându-mă ce am făcut eu, oare, ca să descătuÈez divinul picurat în mine? ToÈi îl avem Èi-l Èlefuim cu forÈa propriei munci, a sacrificiului, a dragostei Èi dăruirii nemăsurate cu preocuparea unui trai comod sau cu privitul care nu depăÈeÈte linia unui orizont al minimei rezistenÈe.</p>
<p style="text-align: center;"><em>Se pare că ne dăm într-un balansoar Èi, cu „greutatea” noastră, de cealaltă parte se aliniază, într-un echilibru corespunzător, astrele.</em></p>
<p>Cu sfiala respectului ce întrece în simÈire o admiraÈie pur contemplativă, mă apropii de povestea unui geniu care a depăÈit membrana unui univers, chiar cel al celulei umane. De ce?! Pentru că astfel de oameni Èi poveÈti au, pe lângă măiestria modelului oferit, potenÈialul unor adevărate declanÈatoare de energii Èinute sub lacătele superficialităÈii, neÈtiinÈei sau nepăsării. Pentru că unge balansoarul&#8230;</p>
<h4>George Emil Palade &#8211; primul geniu românesc laureat cu premiul Nobel</h4>
<p>”<em>George Emil Palade, geniul născut la Iaşi (19 noiembrie 1912) şi confirmat la Stockholm de Fundaţia Nobel, a fost nucleul biologiei celulare la nivel mondial. Aceasta este fabuloasa istorie a vieţii sale:</em></p>
<p>Un geniu aproape alungat din memoria de scurtă durată a celor care au rămas doar cu preocuparea constantă pentru ziua de mâine şi cu rămăşiţele banale ale zilei de ieri. Totuşi, un geniu care a îmbogăţit decisiv lumea medicală, chiar dacă a făcut-o la distanţă de casă de un ocean şi-un continent: la Institutul Rockefeller din New York.</p>
<p>George Emil Palade a ştiut să privească în interiorul celulei, i-a văzut măruntaiele şi a înţeles care sunt funcţiile lor specifice. A explicat balanţa organică subtilă a eliminării şi arderii deşeurilor microscopice, deci balanţa energiei vieţii. George Emil Palade – o spunem, iată!, ca pe o propoziţie irefutabilă – este nucleul biologiei celulare, căci datorită lui putem vorbi acum despre studiul celulei ca domeniu distinct în cercetarea medicală.</p>
<p>Şi, ca o atestare-adagio a performanţelor sale, <em>Laurenţiu Popescu</em>, directorul emblemă a Institutului ”Victor Babeş“ din Bucureşti, spune că George Emil Palade este singurul om care l-a făcut să creadă că e mai deştept decât el. Atenţie!, nu-i nimic provincial aici, căci Laurenţiu Popescu este profesorul care a descoperit telocitele, celule nemaivăzute de nimeni, care vor ajuta la regenerarea organismului şi la prelungirea vieţii.</p>
<p>Nu mai puţin importantă este această afirmaţie, poate convingere, a lui <em>Günter Blobel</em>, elev al savantului de la Rockefeller, el însuşi laureat cu Nobel:</p>
<p style="text-align: center;">&#8216;Palade a fost pentru biologia celulară ceea ce Einstein a fost pentru fizică.&#8217;</p>
<h4>Nu ştii ce copil ai! O să vezi mata de ce e în stare băietul aista!</h4>
<p>I-a răspuns, aproape profetic, învăţătoarea lui George Emil Palade, mamei sale &#8211; Constanţa Palade care o rugase numai atât: să nu-i dea premiul I fiului său. Era primul din clasă, cu media 10, dar mama era institutoare la aceeaşi şcoală şi, cine ştie?, s-ar fi putut spune că „băietul“ a fost favorizat. George Emil Palade a luat premiul I în clasa I. Şi-apoi în clasa a II-a. Şi în clasa a III-a. Şi tot aşa, până a terminat şcoala.</p>
<p>Mai e o vorbă că, la examenul de Bacalaureat, chiar la proba orală, după ce i s-au pus întrebările, elevul George dintr-a XII-a n-ar fi putut să răspundă nimic. Dar nici atunci n-au fost probleme, se spune, că s-au sfătuit membrii comisiei şi au decis să-l cheme a doua zi la examinări. Iar a doua zi a fost excelent şi n-au putut să-i dea notă mai mică de 10. „Numai lui Eminescu i s-a mai întâmplat asta. A fost invitat la biblioteca Universităţii din Iaşi, a urcat pe scenă, a stat câteva minute şi a plecat. N-a putut să vorbească“, ne explică profesorul <em>Laurenţiu Popescu</em>.</p>
<h4>Elevul Èi studentul Palade</h4>
<p>George Emil Palade uluia, confirmă chiar marele filosof şi pedagog <em>Simion Mehedinţi</em>, care a avut intuiţia formidabilă a înnobilării de mai târziu, de la Stockholm. La cursurile Liceului „Alexandru Hasdeu“ din Buzău, liceu pe care l-a absolvit pe când acesta avea numele fiului, „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, impresiona „prin capacitatea de concentrare, prin memoria ieşită din comun, prin seriozitate şi putere de muncă“, ne spune şi Radu Şerban Palade, nepot de frate al savantului.</p>
<p>La Medicină, facultate pe care a ales-o în ciuda sugestiei tatălui de a studia filosofia, a intrat primul, cu media 10. „Cine-o fi ăsta şi cum arată?“, se întrebau colegii săi de an când vedeau listele cu cei admişi.</p>
<p>„Un tocilar, cocoşat şi gras“<br />
„Probabil un tocilar, cu ochelari de miop, cocoşat de cât a stat la masa de lucru, gras şi maturizat înainte de vreme!“, îşi dădeau unii cu părerea. „Eram curios să-l cunosc şi să mă dumiresc“, se gândea şi Ion (Cuti) Juvara, cel care avea să devină legendarul chirurg şi prieten apropiat al savantului. „Am cunoscut un tânăr zvelt, frumos, demn, măsurat în tot ceea ce făcea, cu un păr negru, bogat şi cu ochii pătrunzători. Era foarte deschis, cu mult umor, îi plăceau şotiile camaradeşti“, mărturisea <em>Ion Juvara</em>.</p>
<p>George Emil Palade avea anvergura unui rock-star la Facultatea de Medicină, căci nu puteai să-l cunoşti fără să fii copleşit de virtuţile sale. Se amuzau studenţii din anul I de la Medicină când îl puneau să reproducă subsolul cu litere mici al unor pagini aleatorii din tratatul de anatomie al lui Testut-Latarjet şi, când răspundea, izbucneau în urale, necrezând că există cineva care poate memora atâtea amănunte.</p>
<h5>„Tubul urinifer al delfinului“</h5>
<p>Chiar dacă e deja un truism, spunem: George Emil Palade a absolvit Medicina primul, cu 10. Din anul 1936, a mers la Catedra de Anatomie condusă de profesorul Francisc Rainer şi a devenit, pe rând, preparator, asistent şi şef de lucrări, dar, concomitent, a urmat formarea medicală, devenind extern şi intern prin concurs.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Un moment important îl constituie însă elaborarea tezei sale de doctorat, revoluţionară pentru nivelul cercetării din anul 1940: „Tubul urinifer al delfinului“. Un amănunt: pentru că problemele formulate de savant presupuneau studiul pe delfinul aproape viu, s-a organizat o expediţie chiar în Marea Neagră. Palade şi-a pregătit cu meticulozitate un mic laborator într-o valijoară, profitând de faptul că delfinarii turci, care veneau din Anatolia să vâneze mamiferele pentru grăsimea lor, erau în plină recoltare în luna iunie, când delfinii urcă din Mediterană şi Marea Egee în Marea Neagră cu ape mai reci, bune pentru jocul de împerechere. Delfinii, se pare, au fost cei care au asigurat prima izbândă a savantului.</p>
<h4>Boala lui Arghezi</h4>
<p>În anul 1939, Palade a avut o misiune importantă:să-l trateze pe marele poet Tudor Arghezi. Boala acestuia – o sciatică extrem de dureroasă, refractară la tratament – părea atât de enigmatică, încât medicii s-au gândit chiar să propună în nomenclatoare o entitate morbidă nouă:„Boala lui Arghezi“, aşa cum, înainte cu un deceniu, intenţionaseră să dea formei clinice extrem de particularizate a febrei tifoide „Boala lui Take Ionescu“.</p>
<p>Aşadar, printre medicii chemaţi la căpătâiul poetului se află şi tânărul promiţător George Emil Palade. Deşi nu reuşeşte să-i găsească poetului remediul, Palade ia hotărârea să oprească administrarea morfinei, cu sprijinul puternic al Paraschivei Arghezi (n.r. – soţia poetului). După ce s-a recuperat, în urma unei injecţii făcute de doctorul Dimitrie Grigoriu-Argeş, Arghezi a scris piesa „Seringa“, în care i-a ironizat pe toţi medicii pe care i-a întâlnit. George Emil Palade a fost şi el ţinta ironiilor. Totuşi, un amănunt i-a scăpat poetului în „Seringa“: savantul era şi persoana de legătură dintre Arghezi şi magnatul Nicolae Malaxa, care-l susţinea financiar.</p>
<h4>Geniul şi Zeiţa</h4>
<p>De industriaşul Nicolae Malaxa avea să-l lege o relaţie mult mai apropiată, pentru că, în 1946, George Emil Palade se căsătoreşte cu Irina (Lulu) Malaxa, fiica inginerului. O ceremonie restrânsă, cu puţini invitaţi şi niciun fotograf. Despre Irina, presa internaţională scrisese că ar fi fost implicată într-o nevinovată idilă de adolescenţă cu moştenitorul tronului României, Marele Voievod Mihai.</p>
<p>„El înalt şi blond, ea sveltă, brunetă, cu un splendid profil grecesc, alcătuind un cuplu atât de contrastant“, cum îi descria, în iulie 1939, cotidianul american „Palm Beach Report“. La scurt timp după căsătorie, „geniul şi zeiţa“ au plecat în America. Pe căi legale, cu acte în regulă, căci era 1946, iar lucrul acesta încă se putea.</p>
<h4>Romanian-born American cell biologist</h4>
<p>În Statele Unite ale Americii, mai întâi în laboratoarele profesorului Robert Chambers de la Universitatea din New York, apoi la Institutul Rockefeller (şeful Departamentului de Biologie Celulară), la Universitatea Yale (conducător al Catedrei de Biologie Celulară) şi la Universitatea din California (decan pentru ştiinţă), George Emil Palade a construit, cu răbdare şi devotament, reputaţia celui mai bun „Romanian-born American cell biologist“ (n.r. – cercetător american în biologia celulară, născut-român). Vorbea o română perfectă, îndulcită moldoveneşte ca în târgul Iaşilor, pe Strada Sărăriei, unde locuia în copilărie, şi niciodată n-a renunţat la cetăţenia română.</p>
<p>George Emil Palade a făcut multe vizite în România, căci scrisorile de la fraţi, nepoţi, părinţi nu-l puteau ţine departe prea mult timp. „Prima dată a venit în ţară în decembrie 1965, într-o delegaţie a Academiei SUA, pentru a facilita relaţiile şi schimburile de cadre între cele două academii. Vizita a durat câteva zile“, îşi aminteşte Radu Şerban Palade.</p>
<p>Palade avea, de ce să nu recunoaştem, şi simţul umorului. În 1969, în cadrul unei alte vizite, i-a adus prietenului său Cuti Juvara celebra revistă care cimentează prietenii, „Playboy“. Deşi era pe patul de spital, chirurgul a tresărit amuzat de glumiţa intimă.</p>
<h5>Lăsaţi cercetătorii să plece în străinătate!</h5>
<p>În timpul aceleiaşi vizite, după o lună petrecută în facultăţile şi laboratoarele româneşti, savantul a făcut un raport consistent, adresat preşedintelui <em>Nicolae Ceauşescu</em>. Lăsaţi cercetătorii să plece în străinătate!, îi spunea dictatorului şi, oricât de ironic ar părea, la 1 noiembrie 1971, chiar s-a întâlnit cu şeful statului şi a reuşit să-l convingă să-i lase pe soţii <em>Maya şi Nicolae Simionescu</em> în SUA. Pe cei care ţineau în mâini destinele Românei i-a caracterizat scurt, după Revoluţie: „Erau în mod evident interesaţi de valoarea propagandistică a relaţiei cu mine“.</p>
<h4>Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină</h4>
<p>În 1974, George Emil Palade primeşte cea mai înaltă confirmare: premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. În 1975, Academia Română îl alege membru de onoare. Încă din 1961 însă, era membru al Academiei de Ştiinţe din SUA. De altfel, în 2007, preşedintele <em>Traian Băsescu</em> îl decorează cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Colan, după ce, în 1986, preşedintele american <em>Ronald Reagan</em> îi decernase Medalia Naţională pentru Ştiinţă.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-17747" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/Emil-Palade-însoÈit-de-Sven-Andersson-Ministru-de-Externe-al-Suediei-Èi-soÈia-sa-la-decernarea-Premiilor-Nobel-din-decembrie-1974-300x228.jpg" alt="" width="300" height="228" /></p>
<div class="details">
<div class="filename" style="text-align: center;">Emil Palade însoÈit de Sven Andersson Ministru de Externe al Suediei Èi soÈia sa la decernarea Premiilor Nobel din decembrie 1974</div>
</div>
<h4>Vârful cu Dor</h4>
<p>George Emil Palade a murit la 7 octombrie 2008, la ora 12.05, în San Diego, California. Mai avea o lună şi ar fi împlinit patriarhala vârstă de 96 de ani. A fost incinerat, fără vreun impediment mediatic, iar cenuşa sa a fost împrăştiată de copiii săi, <em>Filip Palade</em> şi <em>Georgia Palade van Dusen</em>, în Masivul Bucegi. De pe Vârful cu Dor.”</p>
<p>CiteÈte mai mult (<a href="https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-romanesc">sursa</a>)</p>
<p style="text-align: center;"><em>”Biologia celulară face posibil, în sfârşit, un vis vechi de un secol: acela de a putea analiza bolile la nivel celular – primul pas către controlul lor“ &#8211; George Emil Palade, în discursul său de mulţumire din cadrul banchetului Nobel, la 11 decembrie 1974</em></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lu&#109;&#105;ni&#116;&#097;&#046;&#103;&#105;&#117;rgi&#117;&#046;a&#064;&#103;m&#097;il.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>