Despre suferință sau Dacă ceea ce nu te omoară te întărește…

S-au inventat medicamente pentru cele mai sinistre boli, s-au dezvoltat tehnologii de eradicare a maladiilor contagioase, ne criogenăm, ne reconstruim pe bază de celule stem, facem terapii holistice, alternative, complementare, psihopedagogice, psihoenergetice, cognitiv-temperamentale, nu le mai știm numărul și denumirile, dar ne scapă încă o rețetă, cât de simplă, să ne scutească de suferința provocată de o despărțire.

În funcție de circumstanțe, ea se produce fie pe neașteptate (din cauza decesului unui partener), fie după o relație tensionată, în care ambele părți, deși au trăit sentimente negative, n-au găsit resurse necesare unei separări reale, fie prin abandon, cauzând efecte complexe la nivelul întregii ființe. Vorbim despre relațiile toxice, pentru că ele dezvoltă cel mai bogat tablou clinic.

Manifestările sunt atât de intense, atât de variate și de versatile, încât, pe bună dreptate, ar putea fi considerată o boală în sine, din moment ce există inclusiv un risc letal. Dacă am avea un tablou complet al simptomelor care se manifestă la nivel fiziologic, psihic, sufletesc și comportamental, cred că ne-am speria și am fi, poate, mai circumspecți sau mai atenți cu noi înșine, măcar, pentru că suntem singurii noștri apărători fideli.

Un podcast absolut necesar: Despre rana de abandon

Să vedem cum stau lucrurile, în primul rând, la nivel anatomo-fiziologic, pe scurt (pentru că nu profilul acestei suferințe e miza acestui text, ci o eventuală rețetă a vindecării ei):

• creierul o resimte ca pe o dependență, producând secreția unor hormoni ai anxietății (cortizonul și epinefrina), iar stările prin care trec persoanele în cauză echivalează cu etapele unui „doliu” (negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea – spun psihologii);
• ochii secretă lacrimi cu conținut mai puțin sărat și mai apoase, rezultatul fiind congestia lor și aspectul de umed, „ochi de căprioară”;
• stomacul va reacționa acut la stres (în funcție de intensitate, se poate ajunge la  șoc traumatic), prin dezechilibre la nivelul peristaltismului, al digestiei și al mecanismelor reflexe de apărare, prin creșterea nevoii de zahăr și grăsimi, desigur, cauzatoare de creștere în greutate și distrugerea echilibrului glicemic;
• pielea va avea de suferit prin sensibilizarea straturilor de suprafață, fiind expusă la acnee, eczeme care se cronicizează sau chiar la psoriazis, una dintre cele mai versatile boli actuale;
• durerea în plex, sediul trăirilor fundamentale, se manifestă fizic, datorită unor impulsuri generate de rețele nervoase sensibile la durere, și poate ajunge chiar la atac de cord, precedat de cardiomiopatie (mărirea unei părți a inimii sub afluența hormonilor de stres), care a căpătat un nume științific: Sindromul inimii frânte sau Cardiomiopatia Takotsubo (1991). Atac de cord. Moarte, adică, să fiu mai explicită.
• Asta pe lângă faptul că psihicul nostru va fi cel puțin la fel de grav afectat: atacuri de panică, emotivitate crescută, sensibilitate excesivă, manifestări compulsiv-obsesionale sau chiar maniacale, depresie, alienare, izolare socială, forme mai mult sau mai puțin acute de isterie, pierdere a controlului emoțional, posibile amnezii, inclusiv tendințe suicidale (manifestate mai mult la bărbați, spun specialiștii, femeile având capacități de supraviețuire mult mai dezvoltate),  explicabile în profilul clinic al acestei, să-i spunem, abateri de la normalitatea și echilibrul psihic.
• Dacă am lua în considerare numai sentimentul de singurătate, studiile Asociației Americane de Psihologie arată că ea echivalează cu fumatul a 15 (!) țigări pe timpul unei zile, cu creșterea tensiunii arteriale, a riscului de obezitate sau cu suferința provocată de boli cronice, de ex. diabetul.
• Suferința înseamnă inhibarea instinctelor de supraviețuire.

Despre suferință (Pinterest.ro)

Pe scurt: despărțirea înseamnă suferință, suferința sufletului duce implicit la boală. Distincția înseamnă, în primul rând, o privire asupra cauzei.

Moartea partenerului, inopinată sau nu, induce un anumit fel de suferință, pe care îl vom trata într-un alt articol, în speranța că vom găsi resursele științifice pentru abordarea temei și o cazuistică aptă să ne ofere o strategie eficientă de acționa asupra acelui tip particular de suferință.

În acest articol, să rămânem totuși în concentrul experienței care afectează multă lume din jurul nostru. Foarte multă. În ultima vreme, am remarcat faptul că lumea suferă mai mult, dar și exprimă din ce în ce mai mult, în căutarea unor răspunsuri și a unor soluții de vindecare.

Omenirea e din ce în ce mai analitică în ceea ce privește propria soartă și trăiește tot mai profund stările de conștiință. De obicei, trăirea aceasta se concretizează prin întrebări care vin să construiască poduri către salvare, acolo unde conștiința, rațiunea și mecanismele de autoapărare  sunt neputincioase în a găsi răspunsuri. Tot mai multe mituri sunt dinamitate de o nouă percepție asupra relațiilor. Unul dintre ele, care spune: „Ceea ce nu te omoară te întărește”, nu este decât o imensă capcană în care, odată intrat, drumul spre eliberare eșuează în propria fundătură. Suferința e inutilă. Ea deformează, mutilează, îmbătrânește.

Ce rămâne de făcut?

Rețetele altora nu pot deveni rețete universale, pentru că fiecare individ e un microcosm în sine, o entitate cu alte variabile și cu altă configurație existențială. Se poate, în schimb, ca din fiecare experiență cu care ne întâlnim, să extragem câteva idei.

Pentru a lectura în continuare, despre confesiunile unor actori cunoscuți, dar și despre ceea ce putem face pentru a ne salva de suferință, accesați articolul integral din revista Catchy.ro (click aici.)

Andra Tischer

Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.