<p>Recitind „<strong>Oratori, retori Èi limbuÈi”</strong>, studiul lui <strong>Titu Maiorescu</strong>, spiritus rector al grupării Junimea de la IaÈi, îmi dau seama cât de mult se simte lipsa unei Ècoli de înaltă clasă în România. Unde „ni sunt oratorii de altădată”, am putea spune, căci e destul de rar să auzi un discurs cu Èinută. La TV, discursuri din Parlament. Oratori, retori sau limbuÈi? Cine să mai Ètie? Mă întreb ce înÈelege românul de rând.</p>
<p>Mă gândesc la discursurile lui <a href="https://bel-esprit.ro/nicolae-iorga-ce-te-priveste-mai-putin-e-moartea-ta/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Nicoale Iorga.</strong> </a>Èi la discursurile personajelor caragialiene, la celălalt capăt al cărÈii. La felul în care marele nostru dramaturg dinamitează moravurile „soÈietăÈii” peste care apasă umbra epocii fanariote. Ce spunea el? Că pamfletul este arma cu care inteligenÈa se apără de ignoranÈă, Èi e bine să revolte, să incite spiritul, să trezească sentimente, fie ele Èi negative. Arghezi îl numea, metaforic, „Pumnul contra stupidităÈii”. Acum lumea nu face altceva decât să se plângă, să arate cu degetul, să bârfească sau să se retragă în afara lumii, complăcându-se în rolul de spectator. Sau să înjure, dar deja vorbim despre o altă specie.</p>
<p>Toate mi se par atitudini neconforme cu statutul de om modern, implicat în viaÈa societăÈii Èi a lui însuÈi, adoptând conformismul ca ultima Èansă la a respira. Pentru că există pretutindeni surse de nemulÈumire, e Èi firesc să fie aÈa, pentru că altfel n-ar exista evoluÈie. Toate marile idei au pornit de la contracararea celor vechi, iar astăzi ne bucurăm de efectele lor Èi îi pomenim pe cei care au avut curajul să le pună pe tapet. Cu tact, perseverenÈă Èi încrederea în bine.</p>
<p>Èi iată arma omului curajos Èi treaz la minte: <b> pamfletul</b>, această modalitate inteligentă de a exprima, cu mijloacele unui limbaj personalizat prin uzul subtil al limbii, deficienÈe ale unor persoane sau ale unei societăÈi, de ce nu.</p>
<p>Oare de ce e atât de puÈin uzitată această „armă” inofensivă, dar producătoare de efecte benefice? A trecut vremea când femeile scriu numai romane de dragoste sau scrisori, iar bărbaÈii orice (Èi nu fac discriminări), dar n-a trecut vremea în care femeile să înceteze a mai fi considerate „sexul slab”. Libertatea de expresie e o lege pentru fiecare, indiferent de sex. Degeaba ne lamentăm, dacă nu Ètim să oferim soluÈii.</p>
<p class="pq">„<em><strong>Un adevărat pamflet este o operă de cel mai strălucit talent, dacă nu este chiar strigătul unui geniu. Pamfletul pretinde adevărată ştiinţă expusă într-o formă plăcută şi o pană fără cusur, pentru că pamfletul trebuie să fie fără greşeală; fraza trebuie să fie scurtă, tăioasă, caldă, plină de imagini – adică să aibă patru calităţi care emană de la geniu.</strong>” </em>(<strong>H. de Balzac</strong>)</p>
<p>Exemplul cel mai elocvent:</p>
<p style="text-align: left;">„<strong>Baroane”</strong> a fost publicat în publicaÈia „InformaÈia Zilei“ în data de 30 septembrie 1943. Pentru acest text, Arghezi s-a aflat în detenÈie în lagărul din Târgu Jiu din 2 octombrie 1943 şi eliberat la 30 decembrie 1943. Un act de îndrăzneală pe care nu s-a sfiit să Èi-l asume. CâÈi/Câte dintre noi am fi avut curajul de a înfăÈiÈa, cu mijloacele literaturii, o atitudine atât de făÈiÈ revoltată faÈă de fapte care (ne) deranjează, câÈi/câte suntem gata să străpungem zidul gros al conformismului în care băltim, de atâta amar de vreme?</p>
<p><em><u>„<strong>Pamfletul</strong></u><strong> se învârteşte în jurul obiectului cu oarecare frumuseţe <u>de</u> corb: între două zboruri circulare, ciupeşte, zgârie, înţeapă, rupe. <u>Pamfletul</u> se lucrează cu undreaua, cu peria <u>de</u> sârmă, cu răzătoarea sau cu fierăstrăul bijutierului; <u>şi</u> uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei.” (T. Arghezi)</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Uneori, lucrurile merită aduse în faÈă Èi spuse pe numele lor adevărat, dincolo de edulcoraÈiile prefăcute de dragul de a nu leza fapte abominabile. Ne-am pierdut adevăratele valori, toată lumea o recunoaÈte, dar suntem eufemistici în a le scoate din noroi Èi a le înfăÈiÈa în adevăratele culori. Poate am fi mai buni dacă ne-am schimba, dacă n-am predica bunătatea în cuvinte goale Èi citate, în loc să îmbunătăÈim lucrurile în felul în care ne pricepem cel mai bine, unii cu vorba, unii cu fapta.</p>
<p>Ne revoltăm pe niÈte lucruri de suprafaÈă, în loc să mergem la rădăcina lor putredă Èi să o scoatem. Ne-am obiÈnuit să stăm deoparte Èi să vociferăm, în spatele unui paravan care să ne protejeze.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-131372" src="http://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2018/06/Behind-bars-505b8a9287b40_hires-e1530264162348.jpg" alt="Behind-bars-505b8a9287b40_hires" width="580" height="387" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>Sursă foto: pxleyes.com</em></p>
<p>Iată ce scria Arghezi, fără să se teamă că va fi închis sau împuÈcat.</p>
<p><em>„Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.</em></p>
<p><em>Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.</em></p>
<p><em>Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială.</em></p>
<p><em>Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.</em></p>
<p><em>Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!</em><br />
<em>I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.</em></p>
<p><em>Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?</em><br />
<em>Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.</em><br />
<em>Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi!</em></p>
<p><em>Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…“.</em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/millenials-sau-provocarile-generatiei-actuale/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„Millenials” sau provocările generaÈiei actuale&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:concur&#115;&#114;a&#100;&#117;&#115;&#116;a&#110;ca&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
”Pumnul contra stupidității”
