<p>În ce moduri misterioase se desfăÈoară istoria Èi ce întorsături de soartă au făcut ca numele <strong>Sonatei Kreutzer</strong> să ajungă nu doar la una, ci la trei opere de artă majore care explorează dragostea, religia, crima&#8230;</p>
<h4>Sonata pentru pian şi vioară, Opus 47 &#8211; Sonata Kreutzer</h4>
<p>Numele acestei compoziÈii se datorează dedicaÈiei pe care <strong>Ludvig van Beethoven</strong> i-o face lui <strong>Rodolphe Kreutzer</strong>, vestit violonist al începutului de secol nouăsprezece. Sonata a noua pentru vioară în La major nu a fost însă niciodată interpretată în public de <strong>Kreutzer</strong>, care o considera “<em>scandalos de neinteligibilă</em>”.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-30393" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/Rodolphe-Kreutzer-300x142.jpg" alt="" width="300" height="142" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Rodolphe Kreutzer (15 noiembrie 1766 – 6 ianuarie 1831)</em></span></p>
<p>Când <strong>Beethoven</strong> i-a dedicat a noua sonată pentru vioară lui <strong>Rodolphe Kreutzer</strong>, în 1805, violonistul era deja renumit la nivel internaÈional pentru virtuozitatea sa Èi sărbătorit pentru noua manieră de interpretare, caracterizată printr-un ton plin, rotund Èi stilul <em>legato</em>. <strong>Kreutzer</strong>, el însuÈi compozitor, a devenit dirijor Èef Èi mai târziu director muzical al Operei din Paris.</p>
<p>Cu toate acestea, popularitatea sa a început să scadă chiar înainte de moarte Èi ar fi puÈin amintit astăzi dacă nu ar fi fost sonata lui <strong>Beethoven</strong>. <img class="aligncenter wp-image-30398" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/Prinet_-_Kreutzer_Sonata_-265x300.jpg" alt="" width="373" height="422" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Sonata Kreutzer, pictură de René François Xavier Prinet</em></span></p>
<h4>Sonata lui Beethoven</h4>
<p><strong>Beethoven</strong> l-a întâlnit pentru prima dată pe <strong>Kreutzer</strong> în 1798. Nu se Ètiu prea multe despre relaÈia lor, dar cei doi bărbaÈi nu par să fi fost apropiaÈi. <strong>Beethoven</strong> aprecia interpretarea lui Kreutzer, scriind:</p>
<p style="text-align: center;">„<em>Prefer modestia Èi comportamentul său natural faÈă de tot exteriorul fără interior, ceea ce este caracteristic majorităÈii virtuozilor.</em>”</p>
<p>Când <strong>Beethoven</strong> a dedicat Sonata pentru vioară în La major, Op. 47, lui <strong>Kreutzer</strong>, violonistul nu fusese avertizat, de aceea, probabil, el nu a interpretat-o niciodată, iar compozitorul <em>Berlioz</em> spunea că ar fi numit-o „scandalos de neinteligibilă”. Oricum, dedicaÈia a fost doar un eveniment minor într-un moment în care <strong>Kreutzer</strong> mai mult compunea decât concerta.</p>
<p>DedicaÈia &#8211; de ultim moment, către <strong>Kreutzer &#8211;</strong> a fost făcută după finalizarea Èi premierea sonatei. Aceasta a fost scrisă, iniÈial, pentru <em>George Bridgetower</em>, un virtuoz al viorii care vizita Viena în primăvara anului 1803. <em>Beethoven</em> Èi <em>Bridgetower</em> au cântat în premieră sonata pe 24 mai 1803, cu foarte puÈine repetiÈii înainte, dar cu mare apreciere din partea publicului.<img class="aligncenter wp-image-30397" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/Kreutzer_Sonata_Page_1-300x236.jpg" alt="" width="396" height="311" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>„Sonata pentru pian Èi vioară scrisă într-un stil concertant, similar unui concert, compusă Èi dedicată prietenului său, R. Kreuzer, membru al Conservatorului de muzică din Paris, prima vioară a Academiei de Arte Èi a Camerei Imperiule, de L. van Beethoven. ”</em></p>
<p>Când <em>Bridgetower</em> a făcut un comentariu neplăcut despre o femeie pe care <em>Beethoven</em> o aprecia (exact ceea ce a spus este necunoscut), <em>Beethoven</em> a fost extrem de furios Èi nu i-a mai vorbit niciodată. AÈa a ajuns să schimbe Èi să dedice sonata lui Kreutzer înainte de publicarea ei, în 1805. Această întorsătură l-a amărât pe <em>Bridgetower</em> pentru tot restul vieÈii.</p>
<h4>Nuvela lui Tolstoi</h4>
<p>Acesta a fost mai mult sau mai puÈin sfârÈitul poveÈtii până în 1889, când <strong>Lev Tolstoi</strong> îÈi publica povestirea <strong>Sonata Kreutzer</strong> atingând corzi ale ”scandalosului” pe care publicul de atunci nu era încântat să le asculte nicăieri Èi niciodată.</p>
<p>“Kreiterova Sonata” este una dintre cele mai citite nuvele ruseÈti, chiar dacă s-a încercat din răsputeri cenzurarea sa în epocă.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-30399" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/01/sonata_kreutzer_saxen-300x168.jpg" alt="" width="423" height="237" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Sonata Kreutzer &#8211; K.F. Saxen</em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Scandalul iscat de nuvela <strong>Sonata Kreutzer</strong> atât în Rusia, cât şi în America sfârşitului de secol XVIII, unde Rosssevelt îl numeşte pe autor ”un pervers sexual moralist”, a continuat, îmbrăcând abordări dintre cele mai neobişnuite.</p>
<p>Nuvela are la bază o întâmplare reală şi anume presupusa idilă dintre soţia sa, <em>Sofia Andreeva</em>, şi un muzician de renume, <em>Serghei Ivanovici Taneev</em>, consumată la Iasnaia Poliana prin 1895, când <strong>Tolstoi</strong> avea 67 de ani şi devenise extrem de gelos. Deşi această presupusa idilă exista doar în mintea scriitorului, fiindcă <em>Sofia Andreeeva</em> era profund ataÈată copiilor, dezvoltarea subiectului în direcţia atacării instituţiei căsniciei, în special, şi a sexualităţii, în general, capătă accente furibunde în discursul lui Pozdnîşev, personajul central al povestirii.</p>
<p>Într-o relatare minuÈioasă pe parcursul unei călătorii de câteva ore cu un tren rusesc, Pozdnîşev îi povesteÈte autorului cum Èi-a ucis soÈia, orbit Èi ”iluminat” de o gelozie profund tulburată. Călătoria cu trenul este, de fapt, un pretext inventat anume de scriitor spre a abate atenţia de la dânsul şi de a pune în seama lui Pozdnîşev întreaga filozofie a vieţii sale.</p>
<p>Pozdnîşev îÈi pierde controlul într-o seară când îi vede pe cei doi cântând împreună, unul lângă celălalt acea sonată, ”o piesă atât de pătimaşă ”, şi fără cea mai mică ezitare îşi înjunghie soţia, ca apoi să se retragă Èi să mediteze asupra faptei, iar mai târziu, după ce îşi recunoaşte crima şi îşi primeşte pedeapsa, să îşi găsească o presupusă liniÈte pe care o dă suferinÈa.</p>
<p style="text-align: center;"><em>”Au cântat &#8216;Sonata Kreutzer&#8217; de Beethoven. Cum primul presto? Îl cunoÈti? Strigă el. Uf!… înspăimântătoare bucată e sonata asta! Mai ales partea aceasta. Èi, în genere, muzica e un lucru înspăimântător. Ce anume este înspăimântător? Nu-mi dau seama. Ce este muzica însăÈi? Ce face ea? Èi de ce face ceea ce face? Se zice că are o influenÈă înălÈătoare asupra sufletului. Da’ de unde! Prostii! E drept că acÈionează, ba chiar acÈionează grozav asupra sufletului, cel puÈin în ceea ce mă priveÈte, dar influenÈa ei nu-i defel înălÈătoare. Ea nici nu înalÈă sufletul, nici nu-l coboară, ci îl aÈâÈă. Cum să-Èi spun (…) Bunăoară chiar această &#8216;Sonata Kreutzer&#8217;, primul presto. Se cuvine oare ca acest presto să fie cântat într-un salon, între niÈte doamne îmbrăcate în rochii decoltate? (…) Cel puÈin asupra mea, bucata aceasta a avut o înrâurire cumplită; aveam impresia că am descoperit simÈăminte cu totul noi, posibilităÈi noi, care îmi fuseseră cu desăvârÈire necunoscute până atunci.”</em></p>
<h4>Cvartetul Kreutzer al lui Janáček</h4>
<p>Nuvela lui Tolstoi a inspirat multe alte opere de artă: piese de teatru, picturi Èi chiar două romane ale propriei sale soÈii care s-au opus, în mod firesc, portretizării extrem de neplăcute (Èi semi-autobiografice) a soÈiei naratorului.</p>
<p>Compozitorul ceh <strong>Leoš Janáček</strong> a citit Èi recitit nuvela Èi a deÈinut o copie adnotată în limba rusă originală. El a scris un trio de pian (acum pierdut) pe nuvela lui <strong>Tolstoi</strong>, în 1909, iar în 1923 a editat o parte din materialul trio-ului într-un cvartet de coarde.</p>
<p>Povestea <strong>Sonatei Kreutzer</strong> a avut o rezonanÈă specială în sufletul lui Janáček. El însuÈi se afla într-o căsătorie dificilă Èi era îndrăgostit de o femeie mult mai tânără, Kamila Stösslová, Èi ea căsătorită. În ultimii 11 ani din viaÈa sa, compozitorul i-a scris sute de scrisori în care îi mărturisea că multe dintre lucrările sale târzii au fost scrise cu ea în minte.</p>
<p>Despre cvartetul său de coarde, <strong>Janáček</strong> i-a scris lui Stösslová:</p>
<p style="text-align: center;"><em>”Îmi închipuiam o femeie slabă, chinuită Èi denigrată, la fel ca cea pe care scriitorul rus Tolstoi o descrie în Sonata sa Kreutzer”.</em></p>
<p>Cvartetul lui <strong>Janáček</strong> este o sinteză uimitoare. Muzica e la fel de chinuită ca Èi nuvela, spunând o poveste în care foloseÈte tehnici abrupte pentru a atrage ascultătorul într-o lume de angoasă Èi dorinÈă.</p>
<h4>Ce-ar gândi Kreutzer despre toate acestea?!</h4>
<p>La mai mult de două sute de ani, numele său a devenit nu doar acela al unui violonist remarcabil, ci sinonim cu pasiunea, infidelitatea Èi acea putere a muzicii de a face oamenii să-Èi piardă controlul. Numele său trăieÈte prin lucrările altora -în afară de studiile sale, compoziÈiile lui <strong>Kreutzer</strong> au fost în mare parte uitate.</p>
<p><span style="color: #999999;">foto tumblr.com</span></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/spovedanie-lev-tolstoi/">Spovedanie &#8211; Lev Tolstoi</a></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:l&#117;&#109;i&#110;i&#116;a.&#103;&#105;&#117;r&#103;&#105;u&#046;a&#064;&#103;mai&#108;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>