<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto" style="text-align: center;">”<em><strong>De n-ar fi decât visul Èi tot ar fi de-ajuns</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>SÇ mi te-aducÇ-n minte când mÇ cuprinde dorul</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>ÈnsÇ mai e Èi cupa-aceasta unde-ascuns</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Ṭin trupul tÇu, Èi sânul, Èi Èoldul, Èi piciorul…</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="text-align: center;">
<div dir="auto"><em><strong>O iau Èn mâini Èi parcÇ, privind-o, Èmi revii</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Zburând numai o clipÇ uÈor pe dinainte,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Pe fundul ei cu luciu de ape argintii</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Te vÇd ca-ntr-o oglindÇ-a aducerii aminte.</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-12257" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/c56308013b231323b46dc9e5ee7ffd23.jpg" alt="" width="563" height="679" /></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="text-align: center;">
<div dir="auto"><em><strong>Când o ciocnesc cu alt vas, Èn clinchetul stârnit</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Sub streÈinile casei plouatÇ cu petale,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Ṭi-aud, rostogolindu-Èi vioiul clipocit,</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Sonorul râs ce parcÇ-Èi spÇrgea Èn dinÈi cristale.</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q">
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Iar noaptea, când o umplu cu sângeriul must</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Èi când, aprins la faÈÇ de aspra bÇuturÇ,</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Pun gura mea pe gura ei roÈie Èi gust,</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Simt ca prin vis pe buze Ètiuta-Èi muÈcÇturÇ”…</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>De n-ar fi decât visul&#8230;” &#8211; <a href="https://bel-esprit.ro/radu-stanca-am-azvarlit-oglinda-la-o-parte-sa-nu-mai-vad-cum-timpu-inainteaza/" target="_blank" rel="noopener">Radu Stanca</a></strong></em></div>
<div dir="auto">Şi proza pe care a inspirat-o&#8230;</div>
</div>
<div dir="auto">
<p><strong><em>Motto: Am luat forma ta, aÈa cum apa ia forma vasului în care e turnată…</em></strong></p>
<p><strong> </strong>În seara asta o să mă sinucid. Mi-am auzit gândul Èi nu m-am înfiorat. Pur Èi simplu l-am simÈit insinuându-se în mintea mea, pervers. Încetul cu încetul. Ca o Èopârlă care caută o dungă de căldură Èi o descoperă la marginea unei pietre. Se strecoară printre frunze cu burta pe nisipul rece Èi în sfârÈit ajunge la lumină. Până aici, nimic spectaculos.</p>
<p>Dar soarele îÈi trece raza mult prea repede, solzii nu apucă să sclipească… Am încremenit în hotărârea asta pentru că nu Ètiu o altă stâncă de care să-mi agăÈ neclintirea. Da, suntem două pietre care numai împreună putem să aruncăm lumea în aer. Ètiu instinctiv lucrul acesta Èi nu văd altă cale. Am băut apă sfântă de pe pielea ei Èi sunt însetat acum de moarte, mi s-au uscat a sânge buzele, mă dor Èi cred că-mi supurează deja, îmi este rana infectată de absenÈa ei.</p>
<p>Am citit în ultima vreme Cioran: numai oamenii aleÈi pot alege calea asta, pentru că trăiesc în orizontul altei vieÈi, unde nu există durere. ÎÈi trebuie curaj – ce-aÈ avea de pierdut? Nu mai am ce pierde în viaÈa asta, pentru că se confundă cu Ea. Nu-mi e nimic neclar, n-am nicio îndoială – singura soluÈie a ieÈirii din joc e moartea. Cu siguranÈă, e loc mai mult pentru noi dincolo, aÈa se spune Èi acum chiar cred.<br />
Am aÈteptat-o în staÈia de taxiuri din London Square Èi a coborât în sufletul meu nimicit de aÈteptare cu gesturi foarte fireÈti, ca Èi când s-ar fi dat jos dintr-un metrou pentru a schimba ruta, spre casă, aÈa cum o făcea în fiecare zi după serviciu. Trecuseră câteva luni bune, cred că vreo zece, eram deja bătrân Èi îmi simÈeam oasele într-o durere surdă, strângându-mi coÈul pieptului.</p>
<p>I-a plătit taximetristului Èi, numărând bancnotele, mi-a răsfoit amintirile cu mâinile calde, aÈa cum o simÈisem ultima dată, când ne-am întâlnit întâmplător Èi ne-am salutat ca Èi când am fi fost prieteni de o veÈnicie, deÈi întinsesem mâna spre ea prin mulÈimea de oameni, fără să Ètiu ce fac Èi peste câÈi dintre ei mă întinsesem cu gestul acesta ciudat, sau ce-or fi crezut ei despre mine, că mă lungisem aÈa printre ei să îi caut atingerea…</p>
<p>Cred că nici nu ne-am salutat, am reluat conversaÈia din punctul în care o lăsasem în urmă cu mii de ani, când coborâse din Paradis, ca să mă caute: <em>e mai cald aici decât în Paris, mi-am luat degeaba atâtea haine groase… dar ce frumos e cartierul tău…</em> Ètiam că o spune din complezenÈă, un cartier dintr-o suburbie nu putea niciodată să se apropie de acest <em>frumos</em> pe care îl rostise cu buzele rotunjite, ca Èi când l-ar fi simÈit… blocuri înghesuite până la refuz, o străduÈă cu gropi Èi foarte multe felinare, luminând obscur împrejurimile… în lift, n-am ridicat ochii spre ea, se vedea că vine dintr-o altă lume, privea curioasă butoanele infecte pe care locatarii îÈi lăsaseră amprentele, uÈile scârÈâiau penibil, din plafon atârnau câteva fire neizolate Èi mi s-a părut că se simte stingher, ca într-o colivie…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>În apartament nu schimbasem nimic, deÈi Ètiam că o să vină, pentru că Ètiam că mă iubeÈte – eram doar curios cum va reacÈiona: hainele rămăseseră de astă-vară în saci, cărÈile formau un turn diform lângă televizor, pe care îl lăsasem pe un canal de muzică simfonică, intenÈionat, bucătăria era totuÈi rânduită pentru că Ètiam că un ochi de femeie se va opri asupra acestui spaÈiu… simbolic, ca un atavism… am povestit despre filozofie Èi despre lucrurile care mă pasionau, pentru că întotdeauna mă lăsa să vorbesc, prefera să stea undeva tăcută Èi să mă soarbă din priviri, Ètiam că sunt subiectul preferat pentru următorul ei roman Èi îmi plăcea jocul acesta, îi făceam pe plac pentru că o vedeam urmărindu-mi toate miÈcările, inflexiunile vocii mele o făceau pe loc tristă sau atât de veselă, încât râdea cu toată gura, se destindea Èi o simÈeam că face parte din lumea ideilor mele… a răsfoit în grabă revista în care publicasem ultimul articol Èi m-a felicitat, deÈi eram convins că joacă teatru după cum l-a parcurs cu ochii, de parcă l-ar fi Ètiut pe de rost… la cel de-al doilea pahar de vin roÈu vocea i s-a precipitat Èi începuse să nu mai fie de acord cu faptul că oamenii au o soartă prestabilită, că stă în puterea lor să îÈi joace pe o singură carte destinul, aÈa cum o făceam noi acum… am sărutat-o dintr-o dată, cu tot dorul atâtor ani în care îmi fusese dor de ea…</p>
<p>îmi imaginasem în fiecare noapte gustul buzelor Èi al gurii ei Èi era cel din visele mele, moale, dulce, plin de chemări necunoscute Èi m-am înfruptat din plin, cred că aveam sentimentul celui care ajunge însetat de moarte la marginea unui fir de apă care-Èi strecoară ultimele cristale printre pietrele încinse. Am tras în piept mireasma ei (un parfum discret se topea în mătasea pielii, era ceva nedefinit, era obscur, era gura de aer de care aveam nevoie ca să pot supravieÈui) Èi am ridicat-o în braÈe, ca pe un fulg, mai Ètiu doar că se prinsese cu mâinile de gâtul meu Èi nu-mi dădea drumul…</p>
<p>dar era fericită, am sărutat-o ca un nebun, fără să mai Ètiu de mine, ca Èi când urma să ne despărÈim definitiv, după ce ne căutasem cine Ètie câte vieÈi înainte Èi ne regăsisem, dar aveam doar câteva ore să ne spunem toate cuvintele de dragoste care se inventaseră pe acest pământ… fiecare gest de atunci rupe din mine bucăÈi de carne vie, fiecare atingere îmi face rău ca o catastrofă, ca o apocalipsă, gem în fiecare secundă când retrăiesc… îmi retrăiesc viaÈa… i-am spus numele în neÈtire, i-am strigat silabele în disperare, în freamătul acela al cărnii încinse de iubirea asta de dincolo de noi, de dincolo de orice graniÈă, de uman, de divin sau demonic… nu-mi mai amintesc nimic din ce a urmat… decât numele ei, pe care mintea Èi trupul meu îl striga neîncetat, felul în care se contopise în mine, atât de firesc încât nu mai gândeam, eram o sferă de foc în care se rostogoleau neîncetat toate dorurile noastre mute, toată suferinÈa noastră atât de dureroasă, toată fiinÈa Èi nefiinÈa noastră…</p>
<p>am aÈipit câteva momente Èi am simÈit buzele ei calde pe pleoapele mele Èi pe fruntea mea încinsă… mă Èinea de mână Èi m-a privit profund, până în adâncul sufletului, stătea nemiÈcată ca Èi cum n-ar fi vrut să mă trezească Èi mi-a Èoptit răspunsul:<em> te iubesc…</em>, deÈi îl Ètiam, mă născusem cu el în sânge Èi îl purtam cu mine ca pe un odor… aÈ fi vrut să întârziem cât mai mult acest moment, poate era ultimul, poate că eram blestemaÈi să ne găsim Èi să nu putem fi împreună decât preÈ de câteva minute în care să ne dăm seama că suntem unul Èi că de acum încolo nu vom putea supravieÈui unul fără celălalt… mă străduiam să Èin ochii deschiÈi dar nu Ètiu când a plecat Èi când o să revină, sau dacă o s-o mai văd vreodată, în viaÈa asta, deÈi sângele meu curge prin venele ei Èi umblu bezmetic prin lume, orbecăind, setos de prezenÈa Èi de fiinÈa ei…</p>
<p>În seara asta o să mă sinucid. Mi-am auzit gândul Èi nu m-am înfiorat. Nici nu mă interesează cum voi muri, atâta timp cât inima mea bate în pieptul ei, iar ea e departe.</p>
<p>Odată cu mine o să dispară durerea, dorul, nesomnul ăsta care mă disperă Èi mă face neom… va veni o liniÈte deplină Èi o încăpere caldă, cu fluturi albaÈtri pe pereÈi, ai mei Èi ai ei, un turn Eiffel sub care ne-am aÈteptat într-o viaÈă anterioară Èi ne-am îmbrăÈiÈat până la ultima răsuflare, Cesaria Evora Èi un pahar-poate două de vin roÈu, în locul sângelui care ni s-a înfrăÈit atunci, în seara aceea binecuvântată, pentru totdeauna.</p>
<p>A plecat Èi în loc de bun-rămas am păstrat în carne dorul ei otrăvit cu care nu pot să trăiesc, Èi de aceea mă gândesc mereu la cuvintele ei, murmurate printre lacrimi: <em>La noi sunt frumoase până Èi încercările de a ne despărÈi… e ca atunci când repeÈi o bucată muzicală pe care o deteÈti, dintr-o anume piesă pe care va trebui s-o susÈii în faÈa unui public – e un efort care îÈi demonstrează că ai nevoie de mult mai multă răbdare, concentrare, măiestrie să faci lucruri care nu-Èi plac Èi nu vor consona niciodată cu întregul. Vom învăÈa până la urmă Èi bucata asta? Vom accepta faptul că nu suntem capabili să luptăm pentru ceea ce este perfect în viaÈa noastră? Că vom rămâne infirmi pe viaÈă, dar orgolioÈi că ne-a ieÈit atât de bine un lucru atât de monstruos? Iubirea noastră e un fel de Frankenstein, dar întreaga umanitate se teme încă de fantoma lui Èi numele rămâne ancorat în eternitate. Aici sunt, îl ocrotesc în fiecare clipă Èi-i spăl rănile, aÈa cum pot, Èi câteodată sângele meu se confundă cu sângele lui, dar nu mă las… EÈti o poezie închisă în trupul meu, la fiecare început de zi dau drumul, încetul cu încetul, fiecărui vers, ca să-mi ajungă până Sâmbăta toate cuvintele Èi mai ales toate liniile de pauză. Èi te rescriu Duminică, în timpul slujbei din biserică, cu toate cântările preoÈeÈti, până la vecernie Èi câteva minute după aceea. Toată noaptea te las în mine să te pătrunzi până la os cu mustul meu rodit de mâna ta, pentru că – nu-i aÈa? – începe o nouă săptămână Èi n-ai vrea să rămâi între filele unei cărÈi mai sterpe decât secundele mele, fără tine…</em></p>
<p>În seara asta o să mă sinucid, cu toate că nu cunosc fericire mai mare decât să fiu cu ea, s-o văd pe marginea patului fumând liniÈtită ultima Èigară, ca un bilet de tren spre o destinaÈie necunoscută pe care n-ai dreptul s-o ratezi, acum ori niciodată…</p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;co&#110;&#099;&#117;&#114;s&#064;&#121;a&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>