<p>Dintotdeauna m-am gîndit că a vedea cerul este un privilegiu imens.</p>
<p>Faptul că sînt una dintre creaturile pămîntului în stare să-Èi înalÈe capul Èi să-Èi ridice privirea ca să vadă pe deasupra capului este un dat, fireÈte, dar mie mi se pare, Èi mi s-a părut dintotdeauna, mai degrabă un dar.</p>
<p>Ce bine că sînt o astfel de fiinÈă, îmi spun, Èi nu, bunăoară, catoblepas sau alt animal mai puÈin mitologic, lipsit de datele fizice care să-i permită să se poată bucura de asta.</p>
<p>Spre deosebire de catoblepas sau de porc, nu-i aÈa, eu <em>pot</em> vedea cerul. Èi asta, cu un simplu gest. Trebuie doar să ridic privirea deasupra capului. Îl pot vedea la răsărit sau la apus, cu soare năucitor sau blînd, Èi-apoi, noaptea, cînd e înstelat, dar Èi cînd nu e, cu lună curioasă sau bucălată sau doar cu un corn de lună, cu nori fel de fel&#8230;, nu are nicio importanÈă cum vine la prezentare.</p>
<p>Ce are importanÈă însă este să văd că cerul e acolo, deasupra capului, Èi nu altundeva. Simt atunci că asta e ca o garanÈie că lumea merge înainte, că legile fizicii (măcar ele) funcÈionează, că, în fine, universul îÈi vede de treaba lui. <em>Cerul înstelat deasupra mea Èi legea morală în mine</em>, nu?</p>
<p>Iată cît de simplu este, îmi spun, Èi asta îmi dă curaj să merg mai departe.</p>
<p>Nu cred că aÈ putea trăi dacă nu aÈ vedea asta în fiecare zi. Mai mult, mă uit la cer chiar de mai multe ori pe zi Èi, de fapt, ori de cîte ori pot. Am întotdeauna un motiv. Mă uit la cer după vreo urmă de avion, mă uit la cer după păsări călătoare sau, la ceas de sărbătoare, după artificii, dar Èi odată cu vreun balon rătăcit sau vreun lampion înălÈat de dorinÈe.</p>
<p>Noaptea, caut constelaÈii cunoscute, iar îndrăgostită fiind, am căutat continuu Casiopeea, chiar cu riscul de a călca în gropi.</p>
<p>AÈa mi-am dat seama că, de-a lungul vremii, mi s-au lipit de minte multe versuri despre cer, <em>Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra cer de stele</em>, poate pentru că l-am asociat, pe rînd, cu speranÈa, cu dorul, <em>Pe-a mele ceruri să răsai/ Mai mîndră decît ele</em> sau cu zborul, <em>Să nu mai văd în preajmă decît cer,/ deasupra cer/ Èi cer sub mine</em> Èi, de multe ori, cu divinul, <em>Èi am voit atuncea să sui în pisc să fiu/ O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu</em>, sub toate formele lui, <em>Èi eu numai pentru ea trăiesc/ în lumea fioroasă/ De sub ceresc</em>.</p>
<p>Mi-a fost întotdeauna groază <em>să-mi cadă cerul în cap</em> sau <em>să se ridice cineva la cer</em>, dar mi-am dorit să fiu în <em>al nouălea cer</em>, trebuie să recunosc.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-14415" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/10/14305361_1378623578833076_3183187640170723713_o-e1571545191177.jpg" alt="" width="600" height="338" /></p>
<p>Nu mi-aÈ fi dorit să fiu cosmonaut Èi nici pasăre (deÈi mi-am tatuat una măiastră pe umărul drept, dar din alte raÈiuni, să le zicem, nepământene): m-am mulÈumit cu condiÈia mea de pămîntean prins în deambulare, dar mi-a plăcut să Ètiu unde-mi sînt coordonatele, că mă găsesc tot timpul sub cer, Èi nu altfel.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Èi că atunci cîn d îmi e tare dor de cineva pe pămîntul ăsta, ridic ochii Èi Ètiu: ne uităm împreună la (cam) acelaÈi cer. Èi astfel, am mulÈumit cerului că există, în repetate rînduri. Pentru motivele de mai sus, dar Èi pentru faptul că tot spre cer ridic ochii Èi atunci cînd îmi este îngrozitor de dor. Mă liniÈteÈte gîndul că undeva, pe alt meridian, cei pe care-i iubesc văd Èi ei (aproape) acelaÈi cer, cumva aceeaÈi lună sau aceleaÈi stele. Asta îmi ostoieÈte, într-un fel, dorul paralizant care se cuibăreÈte în minte Èi în suflet. Cu ochii spre cer, mă gîndesc că poate Èi omul iubit face, în exact acelaÈi moment, aceeaÈi miÈcare de ridicare a ochilor spre cer, Èi asta mă ajută să cred că sîntem conectaÈi cer la cer, ochi la ochi, inimă la inimă. Nu cred că aÈ mai putea respira firesc dacă mi s-ar lua bucuria de a mă uita la cer.</p>
<p><em>Sub alte ceruri se cuvine să gîndeÈti, sub cerul lumii tale să visezi</em>. M-am gîndit la asta de nenumărate ori, sub alte ceruri fiind, în călătorii mai scurte sau mai lungi, ori de cîte ori s-a întîmplat să mă aflu într-un Èinut străin la care a trebuit să mă adaptez.</p>
<p>Astfel, aflam ceea ce pînă atunci îmi fusese necunoscut, iar asta mă ajuta să cresc Èi să (mă) înÈeleg. <em>Alte ceruri</em> m-au Èinut vigilentă, atentă la cum se miÈcă stelele, ritmurile, norii. Am folosit aceste <em>alte ceruri</em> ca să înÈeleg, pe pămîntul de sub ele, alte limbi, alte obiceiuri, alÈi oameni. Întotdeauna însă am gîndit Èi am scris în limba mea, poate pentru că mă ajuta să-mi încarc plămînii (Èi mintea) cu aerul de sub cerul meu cunoscut. Cerul lumii mele a însemnat pentru mine deopotrivă că am visat în limba mea. Nu că aÈ avea o opÈiune de setare a limbii în care visez, dar oricum, îmi place să cred că, în limba română, visele sînt mai colorate Èi mai pitoreÈti. În limba în care se vorbeÈte sub cerul meu, mi-a fost Èi îmi este cel mai bine Èi cînd sînt departe, pentru că de ea am nevoie să-mi simt nuanÈele, ritmul Èi inspiraÈia. Am înÈeles cuvintele lui Noica în multe feluri, dar cel mai familiar <em>cer al lumii tale</em> din cuvintele lui mi-a fost cel din această accepÈiune. Cerul lumii mele este cerul de acasă, iar acesta se mijloceÈte, întîi de toate, prin limba mea.</p>
<p>Cum spuneam, nu e zi de la Dumnezeu să nu ridic ochii spre cer Èi să nu-i mulÈumesc din răsputeri că e acolo. Asta înseamnă că pot fi liniÈtită încă o vreme. Legile fizicii încă funcÈionează, universul îÈi vede de treaba lui de univers. Noi trebuie să avem treabă cu ce e în noi, deasupra noastră totul pare în ordine, e înstelat.</p>
<p>A, mai e ceva. Uneori, dacă mă uit mai bine pe cer, deasupra capului, puÈin în dreapta, îmi pot vedea îngerul păzitor. Acum o să vă rog să priviÈi cu atenÈie. E imposibil să nu vă vedeÈi îngerul, credeÈi-mă. Totul e să vă uitaÈi mai des la cer.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/ohara-donovetsky-sindrom-posttraumatic-de-sarbatori/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Sindrom posttraumatic de sărbători</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ohara Donovetsky' src='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/92d260f2f0d6cb5ca4c1501c3f7afee1dc87ae6414e314f6ceb0c2676fd77e71?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ohara-donovetsky/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ohara Donovetsky</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:ohar&#097;_&#100;&#111;n&#097;&#064;ya&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>