<p>Auziserăm de Viorel. Era vestit Èn liceu, toată lumea Èl cunoÈtea. Preda o materie tehnică, nici nu mai Ètiu cum se numea, că oricum nu aveam nicio aplecare spre aÈa ceva. Mă gÈndeam că va fi ca la matematică sau fizică sau chimie sau trigonomotrie: eu mă fac că Ènvăţ, proful se face că mai are Èi alte treburi Èn viaţă Èi asta e. N-a fost să fie. Patru ani am fost Èntr-o relaţie dificilă, cum se spune acum. Mă rog, foarte dificilă.</p>
<p>De abia Èncepuse recreaţia. Nu apucaserăm să ieÈim din clasă cÈnd a intrat. Viorel cu ochii albaÈtri. Foarte albaÈtri. Metalic de albaÈtri. Evident că nu a mai ţinut nimeni să iasă din clasă. Pe de o parte, pentru că blocase Viorel uÈa, rămÈnÈnd fix in cadrul ei, pe de altă parte, pentru că eram Èncremeniţi sub privirile lui albastre, foarte albastre, metallic de albastre. Nu spunea nimic. Nici noi. Èi nu eram chiar niÈte timizi. Prima reacţie am avut-o cÈnd am realizat că cineva Èncerca să-l dizloce din tocul uÈii. Sunase, se terminase recreaţia, noi nu auziserăm Èi venise profesoara la oră. Măi Viorel, vreau să intru, dă-te din uÈa. Parcă-parcă era ceva amuzant, dar tot nu ne venea să rÈdem.</p>
<p>În sfÈrÈit, Viorel s-a dat din uÈă Èi a plecat. Am fost tare cuminţi la ora. În pauza următoare a reapărut. Tot Èn recreaţie, dar mulţi colegi apucaseră să iasă Èn curte. Norocul lor. De data asta a intrat Èn clasă: era Ènalt, ciolănos, elegant, grizonato-cărunt. Èi avea ochii ăia albaÈtri, foarte albaÈtri, metalic de albaÈtri. S-a aÈezat la catedră. Fără catalog. Dar zău că nu ne venea să zicem nimic. A privit cu atenţie cabinetul de limba romÈnă, de parcă atunci Èl vedea prima oară. Noroc că avea la ce să se uite Èi ÈÈi mai lua privirea albastră de pe noi. Mă rog, s-a sunat, ne-am strÈns toţi Èi Èi-a ambalat ora abrupt: cÈteodată voi veni cu catalogul, cÈteodată, fără. Vă ascult Èn fiecare oră. Singura scuză pe care o iau Èn considerare pentru că nu Ètiţi sau lipsiţi este certificatul de deces. Dar Èi pe ăla il voi verifica inginereÈte, Ènainte de a motiva absenţa. A Ènceput să dicteze. Wow, Ètia manualul pe dinafară. Numai că avea o viteză teribilă. Mitralia cuvintele. Am reuÈit cumva să ţin pasul cu el. Atunci a Ènceput relaţia noastră dificilă, foarte dificilă. Timp de doi ani m-a ascultat la fiecare oră. La Ènceput a fost greu: textele acelea tehnice, cu termeni de specialitate, mă intimidau grozav. Nu pricepeam mare lucru, dar reţineam totul cu usurinţă, avÈnd o memorie fotografică excelentă. PÈnă Èi imaginile din manual, cu mecanisme complicate, cu Èmbinări de piese Èi articulaţii Èi filete Èi subansambluri. M-a bănuit că am o metodă inedită de a consulta manualul, pentru că era clar că niciun coleg nu ar fi Èndrăznit să sufle. Dar nu pricepea cum de reuÈeam să reproduc pe tablă imaginea din manual fără nicio greÈeală. La fiecare oră Èmi cerea să Èi arăt palmele, pentru a se convinge că nu mi-am desenat pe mÈnă. Primii doi ani au trecut cu Èncordare de ambele părţi: eu, terorizată, el, confuz: nu reuÈea nicicum să Èmi dea un 4. DeÈi se străduia teribil.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-34069" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/38f90511285907f3b2530be4e968ca92-1.jpg" alt="" width="564" height="706"></p>
<p>După treapta a II-a, a venit o colegă nouă. Am Ètiut de cum ne-am văzut că vom fi prietene pe viaţă (chiar suntem), dar Èi că relaţia mea cu Viorel se va schimba total. Ioana avea ochii albaÈtri. Foarte albaÈtri. Catifelat de albaÈtri. Èi calzi. Ce să mai, a venit prima ora, a venit Èi Viorel la oră Èi li s-au ÈntÈlnit privirile. Albastre, evident.</p>
<p>În tonalităti diferite. Interesul lui Viorel pentru mine a scăzut considerabil. N-aÈ putea spune că am suferit. A privit-o Èi a mitraliat: Ce? Te crezi vreo prinţesă? Ioana nu apucase să afle despre ineditul nostru profesor. A avut un uÈor Èoc: Ce am făcut? Aha, deci te crezi prinţesă, da? a insistat Viorel al nostru. Ioana nu a mai răspuns. Urmăream cu atenţie meciul. Era clar că va fi palpitant. De ce mă priveÈti cu ochii ăia albaÈtri? a bubuit Viorel. Păi aÈa am eu ochii. Ia să vedem dacă aÈa ai ochii Èi la tablă sau ţi se duce fardul. A fost prima plimbare la tablă dintr-un lung Èir. Èi fardul nu s-a dus, pentru că Ioana nu se farda. Dar Viorel nu se lăsa. În următorii doi ani, fiecare oră Èncepea cu Viorel oprit Èn uÈa clasei: Muraru, la tablă. Se pregăteÈte Ètefanescu. Adică ÈntÈi o asculta pe ea, apoi pe mine. Din toată materia, Èntotdeauna. Încă nu pricepuse cum de pot să reţin textele plictisitoare ale lecţiilor Èi să reproduc fidel desenele din manual. Nu credea Èn memoria mea fotografică excelentă Èi că, pur Èi simplu. reţin. Era convins că sunt mai Èmecheră ca el Èi asta Èl enerva. După un timp, nici nu mai aÈteptam să ne indice el plimbarea la tablă, ne duceam singure, de cum se suna. Oricum ajungeam acolo mai devreme sau mai tÈrziu, aÈa că nu avea sens să pierdem vremea. Toată lumea primea 2-3 note pe trimestru. Noi două aveam mai multe note la materia lui decÈt la romană si matematică laolaltă. Nici Ioana nu se innebunea după specialitatea lui, dar am terminat amÈndouă liceul experte. Puteam să dăm meditaţii.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Poate că relaţia ar fi lÈncezit dacă nu exista un moment care i-a dat un impuls nou. Venise Revoluţia, toată lumea era entuziastă, aÈa că Èi-a modificat Èi Viorel atitudinea. La prima oră a venit calm Èi blÈnd. Nici măcar nu Ètiam că era capabil de asemenea trăiri. Ne-a povestit cum a ieÈit el la Universitate la Revoluţie, cum era să dea tancul peste el (nu, nu a Èndrăznit nimeni să regrete nimic, era prea periculos, omul ăsta ne citea gÈndurile) Èi cÈt de tare se bucura de schimbare. Èi, ca să ne demonstreze, ne-a spus că el se va duce Èn cancelarie, ne va lăsa singuri Èi ne roagă frumos (subliniez: ne roagă frumos) să scriem pe o foaie de hÈrtie ce ne-a deranjat la el pÈnă atunci Èi ce ne-ar plăcea să se schimbe Èn relaţia cu el pe viitor (adică Èn cele cÈteva luni care mai rămăseseră pÈnă la bacalaureat). Wow. Am Èncremenit cu toţii. Cum să Èi scrii aÈa ceva? Cine să aibă curaj să pună pe hÈrtie atÈtea gÈnduri Èi trăiri Èi spaime adunate timp de 3 ani Èi un pic? Ne-am gÈndit totuÈi că nu puteam rata momentul, aÈa că am convenit să concepem un text colectiv Èi anonim. OricÈt de blÈnd păruse Viorel la Ènceputul orei, nu puteam risca să semnăm o plÈngere. Ioana era stÈngace. Folosea Èntotdeauna mÈna stÈnga. S-a oferit să scrie cu dreapta, pentru a nu putea fi indentificat scribul. Si … am cam scris: că ne simţeam umiliţi, terorizaţi, că ii cam făcea plăcere să insulte, că se amuza accelerÈnd ritmul de dictare, pÈnă Èi de privirea apăsătoare am scris. Am pomenit Èi de băieţii pe care Èi punea să Èi spele maÈina Èn curtea liceului Èi de preferaţii lui cărora nu le oferea tensiunea Èn care ne ţinea pe noi. Am scris multe. Nu mai Ètiu ce am zis că ne-am fi dorit pe viitor. Viorel a reapărut cu 5 minute Ènainte de a se suna. Èi ne-a dat un extemporal scurt. Foarte scurt Èi extrem de uÈor. NeaÈteptat din partea lui. Mai mult, fiind atÈt de scurt, s-a uitat peste răspunsuri rapid Èi a decis că am luat toţi 10. Nu, nu era un cadou din partea lui, el Ètia ce efort depunem noi să fim la Ènălţime la ora lui Èi a apreciat asta Èntotdeauna Èi crede că e momentul cel mai potrivit să ne dea cÈte un 10. S-a aÈezat la catedră Èi a trecut notele chiar acolo, Èn clasă, Èn recreaţie, Èn faţa noastră. Apoi a băgat extemporalele Èi scrisorica noastră Èn buzunar Èi a plecat. Cred că ne-a Èi zÈmbit.</p>
<p>Cine ne-o fi pus să ne relaxăm? Trebuia să ne imaginăm că Viorel este inepuizabil. La ora următoare a revenit cu extemporalele Èi cu scrisorica noastră. Fără catalog. Oricum nu mai avea sens. Nu catalogul ne Èngrozea pe noi, ci privirea lui albastră. Foarte albastră. Tăios de albastră. Am comparat scrisul cu extemporalele. Caligrafia din scrisoarea voastră nu apare Èn niciun extemporal. Nu aţi fost cinstiţi. În schimb m-aţi umilit. M-aţi bălăcărit. Nu accept aÈa ceva. V-am spus că Èi certificatul de deces vi l-aÈ verifica Èi, eventual, contesta. Cine a scris scrisoarea? LiniÈte. Nu miÈca nimeni. Fusese concepută Èn grup, dar redactată de Ioana. Nimeni nu voia să fie descoperit. Au urmat clipe albastre, greu de suportat. Atmosfera era mult prea Èncărcată. Èi totuÈi, Viorel nu renunţa. Unul dintre voi este autorul. Îl voi descoperi oricum. Foaie de hÈrtie Èi creion, daţi extemporal din nou. A fost simplu. Èi scurt. Doar că a trebuit să scriem cu mÈna stÈngă. Toţi. Adică Èi Ioana. Ne bucuram că am scăpat. A comparat din nou tipurile de caligrafie Èi, ghinion, nici de data aceasta nu a identificat autorul. A fost corect: ne-a avertizat că nu renunţă. La ora următoare a fost din nou calm. Prea calm? Urma să aflăm. A dictat ca de obicei, poate cu o viteză mai omenească. Dar Èl simţeam cum ne cercetează albastru. S-a prins că Ioana era stÈngace. Era un detaliu care Èi scăpase pÈnă atunci. Ora următoare a fost ca de obicei: Muraru, la tablă, se pregăteÈte Ètefănescu. Eram pregătite oricum amÈndouă. Doar că pe ea a rugat-o să scrie ceva pe tablă. Nu Èmi mai aduc aminte ce. Dar trebuia să folosească mÈna dreaptă. Viorel s-a apropiat de tablă cu scrisorica Èn mÈnă, a comparat, a măsurat, a apreciat inginereÈte. A zÈmbit. Albastru. Foarte albastru. Metalic de albastru. Aflase. Nu se lăsase pÈnă nu descoperise Èmecheria. Mi-a Èoptit doar atÈt: aflu eu pÈnă la urmă Èi secretul memoriei tale fotografice.</p>
<p>Nu a aflat. Nici nu avea ce. M-a Èntrebat ce scriitor Èmi place cel mai puţin. Sadoveanu, i-am răspuns mulţumită că pot conversa cu el Èi pe alte teme decÈt cele tehnice. Perfect. M-a pus să reţin fragmente din ce Èn ce mai mari din Sadoveanu. I le recitam cu uÈurinţă. Nu Èi cu plăcere, dar asta era altă treabă. Omul nu pricepea. Mi-a verificat palmele la fiecare oră. Dacă recitalul din Sadoveanu Èl accepta cÈt de cÈt, punÈndu-l pe seama laturii mele umaniste, nu accepta nicicum că pot reproduce desenele complicate. Nu i-a trecut niciodată prin cap că Èi teama de el era un factor important.</p>
<p>În următoarele luni, Ioana Èi cu mine am făcut potecuţă pÈnă la tablă. Nu ne mai asculta doar la Ènceputul orei. ÎÈi schimbase repertoriul Èi dădeam cÈte un recital Èi la final. Ne-a făcut totuÈi un cadou nesperat Èn ultima săptămÈnă de Ècoală, Ènainte de bacalaureat: a răcit. Apoi a plecat definitiv din liceu. Păcat că prea tÈrziu.</p>
<p>Cred că Èncă mai pot să desenez secţiunea transversală a unui strung orizontal cu păpuÈă mobilă. Sau era fixă?
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/4d5c25db-72c5-4951-875a-27f0b9497cc3.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-stefanescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Ştefănescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:a&#110;ne.cri&#115;&#116;&#105;&#110;a.&#115;t&#101;fane&#115;c&#117;&#064;g&#109;&#097;il&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>